Oleksandr Usyk a sărbătorit victoria din Arabia Saudită cu sabia hatmanului Ivan Mazepa » Comuniștii i-au pierdut osemintele și două cartiere din Galați îi poartă numele

După victoria categorică în fața lui Tyson Fury, Oleksandr Usyk a celebrat momentul în ringul de box, ridicând deasupra capului o sabie din secolul al 17-lea, care i-a aparținut lui Ivan Mazepa, un hatman al cazacilor zaporojeni care dă numele a două cartiere din orașul Galați.

Cu mai puțin de o săptămână înaintea meciului de box dintre Oleksandr Usyk și Tyson Fury, ucraineanul a primit o scrisoare de la un soldat de pe front, care i-a transmis admirația și respectul pe care i-l poartă.

Emoționat, Usyk a dezvăluit încă o dată una dintre cele mai mari motivații din spatele succesului său: „Îi sunt foarte recunoscător lui Oleksandr și soldaților noștri ucraineni care au grijă de țara mea și se luptă pentru a o proteja. Fac asta pentru ei”.

Urmaș al cazacilor, Oleksandr Usyk a intrat în ring motivat de războiul din Ucraina

Câteva zile mai târziu, în Ucraina e trecut de miezul nopții, însă oamenii nu dorm, ci sunt cu ochii pe ecrane și sunt nerăbdători să îl vadă luptând pe campionul mondial la categoria grea. Fury, boxer care a pierdut o dată în fața lui Usyk, e deja în ring și așteaptă intrarea adversarului său.

Brusc, în Kingdom Arena din Riyadh, Arabia Saudită, încep acordurile unei melodii numite „Frați”, care îi aparține lui Vasyl Zhadan și este cunoscută drept imnul lui Oleksandr Usyk. Ucraineanul stă cu spatele, cu mâinile pe lângă corp și cu picioarele ușor depărtate și este îmbrăcat într-un costum de cazac.

După câteva secunde, se întoarce și la gât poartă o cruce. Cameramanul dă zoom pe ochii lui Usyk, în care se citesc liniștea și concentrarea. Verzi, ei se asortează cu piatra prețioasă de pe turbanul pe care boxerul îl poartă pe cap.

Mai așteaptă puțin, își face cruce și apoi se îndreaptă înspre ring, în timp ce în arenă rulează versurile: „Suntem frați, ca șoimii/Am crescut într-o țară liberă/Nu ne vom da pământul nimănui/Mai bine să murim în luptă”.

Victorios, Oleksandr Usyk i-a adus un tribut hatmanului Ivan Mazepa: „S-a resimțit la Kremlin”

Începe meciul. Fury este mai activ, mai energic, în timp ce Usyk pare să își caute reperele. Trec câteva runde, iar britanicul este capabil de a-și lua revanșa. Însă ucraineanul începe să se miște din ce în ce mai bine, acaparează centrul ringului și de-acolo își lansează atacurile.

Mai întâi, lovește în corpul adversarului, apoi prinde curaj și începe să țintească fața acestuia. Fury pare confuz, știe că ceva s-a schimbat, dar nu reușește să dea replica. Usyk este tot mai bun, se apără excelent și își alege bine momentele în care să lovească.

Meciul se încheie iar ucraineanul știe că și-a respectat promisiunea – a câștigat pentru țara lui. Sărbătorește în ring, salută publicul și deasupra capului ridică o sabie – e o armă din secolul al 17-lea, care i-a aparținut lui Ivan Mazepa, un hatman al cazacilor zaporojeni, considerat un simbol al independenței Ucrainei.

Câteva ore mai târziu, Bohdan Nahaylo de la Kyiv Post încearcă să explice semnificația momentului:

„Neașteptata și ascuțita sa lovitură finală cu sabia lui Mazepa a fost resimțită la Kremlin și în lumea imperialistică din prezent a Rusiei. «Ucrainenii nu sunt speriați și vor continua să lupte pentru libertatea lor, la bine și la greu» a fost mesajul campionului.”

Publicațiile mari ale lumii sunt intrigate de decizia lui Usyk de a urca în ring cu o sabie și scriu despre acest subiect, însă povestea lui Ivan Mazepa este doar vag menționată și legătura lui cu România nu este pomenită.

Revolta lui Ivan Mazepa împotriva țarului Petru cel Mare și eșecul alianței cu Suedia

Născut în 1639, într-o familie de nobili, Mazepa a urcat, în timp, în sistemul regal rusesc și, în 1687, a fost ales ca hatman al cazacilor de la stânga râului Nipru. 15 ani mai târziu, grație curajului și abilităților diplomatice, acesta a devenit conducător și al cazacilor de la dreapta râului Nipru.

Deși se afla sub protectorat rusesc, Ivan Mazepa a fost tot mai nemulțumit de modul în care cazacii zaporojeni erau tratați de țarul Petru cel Mare astfel că a pus la cale o alianță cu Regele Carol al XII-lea al Suediei.

Au urmat mai multe lupte împotriva Rusiei și, în iunie 1709, la Poltava, armata țarului a învins forțele aliate. Mazepa a fost afurisit de Biserica Ortodoxă Rusă, cu toate că acesta a finanțat tipărirea mai multor Evanghelii, printre care și una în arabă, dedicată sirienilor din Alep și care a fost produsă la tiparnița lui Constantin Brâncoveanu.

Hatmanul cazacilor a fugit la Tighina și s-a adăpostit în cetate, însă a murit după câteva luni. În următoarele secole, viața lui Ivan Mazepa a devenit un subiect de dezbatere între ucraineni și ruși, însă nici osemintele acestuia nu au avut parte de odihnă.

Osemintele lui Ivan Mazepa au ajuns la Galați, într-o biserică distrusă, mai târziu, de comuniști

Într-o serie de articole, Adevărul a explicat misterul locului de veci al lui Mazepa, cum a ajuns Galați să aibă două cartiere numite după eroul ucrainean și care a fost implicarea comuniștilor în această poveste.

Pentru a le proteja de jefuitori și pentru a-i respecta dorința de a fi înmormântat la Ierusalim, cazacii loiali ai lui Mazepa i-au dezgropat osemintele și au pornit într-o călătorie înspre Cetatea Sfântă.

Aceștia nu au ajuns prea departe. S-au oprit la Galați, din ordinul turcilor. Cazacii au acceptat un compromis și l-au înhumat pe liderul lor în biserica Sfântul Gheorghe, care era închinată Sfântului Mormânt din Ierusalim.

În următorii 250 de ani, rămășițele lui Ivan Mazepa au trecut printr-o sumedenie de peripeții: au fost luate și aruncate în Dunăre, au fost apoi adunate, au fost mutate dintr-o parte în alta și au supraviețuit unui cutremur și unui bombardament, în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial.

Însă, în cele din urmă, Ivan Mazepa și-a găsit nașul: Gheorghe Gheorghiu-Dej. Sau, mai bine spus, comuniștii. În 1962, într-un gest plin de cinism, aceștia au decis dărâmarea bisericii Sf. Gheorghe, care rezistase mai bine de trei secole.

Comuniștii au folosit un remorcher și au dărâmat biserica în Dunăre, după care au nivelat terenul și au construit un bloc. Osemintele hatmanului Mazepa s-au pierdut, însă două cartiere din Galați au ajuns să îi poarte numele.

Ivan Mazepa a devenit o sursă de inspirație pentru artiști precum Lord Byron, Alexander Pushkin, Victor Hugo, Franz Liszt sau Pyotr Ilyich Tchaikovsky, care i-au dedicat mai multe opere. Considerat erou al Ucrainei și unul din primii susținători ai independenței acestei țări, hatmanul cazacilor continuă să inspire și în prezent, nu doar artiști, ci, iată, și sportivi.