8 povești din alte vremuri » O incursiune de pe gazon la șprițurile cu Țiriac și Năstase: „Mi-a dat un pumn, m-a umplut de sânge, apoi a plecat la cabine”

Teodor Țarălungă (79 de ani), fostul mare fotbalist al Craiovei, are o mulțime de povești. A recunoscut că, în 1969, a ales Craiova pentru prietenia pe care o legase cu Ion Oblemenco. Amiciția a fost pecetluită într-o tabără de școlari.

„Acolo m-am cunoscut cu el, cu Mircea Lucescu, cu mai mulți. Părinții lui Nelu, ca și ai mei, erau basarabeni. După câțiva ani, ne-am hotărât să mergem la Craiova, mai ales că mama ținea cu tot dinadinsul să fac facultate. Zicea că așa o să ajung și eu om. Era o femeie bună, îi zisesem cu câțiva ani înainte că am intrat la facultate, deși nu era adevărat”, a rememorat fosta extremă a oltenilor pentru GSP.ro.

I-a plăcut viața în Bănie, de la bun început: „Ne ceream în cantonamente de joia, nu de vinerea. Mai un rummy, mai o «garagață», ne simțeam extraordinar între noi. Cernăianu, Tică Oțet știau să își atragă jucătorii. O familie! Era mama unuia bolnavă, țipam la doctor: «Sică, hai, în mașină, să mergem să-l ajutăm pe cutare!»”.

1. Teodor Țarălungă a crescut la orfelinat

Copilăria nu i-a fost prea fericită, însă l-a pregătit pentru viață și i-a dat, în cele din urmă, un rost.

„Tata a murit când aveam 3 ani. Și mai aveam doi frați aici, refugiați din Basarabia, în vreme ce sora noastră a rămas acolo. Mama, singură... Eu am stat la Urziceni până în clasa a IV-a. După, am aranjat să merg la casa de copii la Bușteni, unde am terminat 7 clase. Apoi, la liceu, la Sinaia.

Copiii mă cunoșteau, pentru că soră-mea era căsătorită acolo. Jucam cu puștii pe maidan, ei s-au dus la antrenor: «Nea Costele, uite-l pe ăsta ce fotbal știe la 13 ani!». Până atunci, nu jucasem decât cu copiii la cămin. M-a chemat cu două poze, să mă legitimeze la Carpați Sinaia, promovându-mă, în clasa a X-a, în Divizia B!”, povestește.

2. De ce n-a rămas la Steaua

Înainte de Universitatea, în 1965, a fost la Steaua. Ar fi putut rămâne în Ghencea.

„Cei de la Târgu-Mureș m-au luat în Armată și așa am ajuns, ulterior, la Steaua. Dar m-am certat cu Ilie Savu și gata! Titus Ozon m-a vrut neapărat la Progresul. Pe mine și pe Lajos Sătmăreanu ne făcuseră subofițeri. N-aveam ce face, m-am supus. Poate că aș fi continuat la Steaua dacă nu mă aruncau la Progresul, clubul de la care am ajuns, apoi, la Craiova”.

3. Beri cu Nasty și Țiriac

Cât a jucat la Progresul, a dezvoltat o prietenie cu tenismenii Ion Țiriac și Ilie Năstase.

Își aduce aminte poveștile de altă dată: „Oameni de omenie. Băieți extraordinari. «Hai, Teo, ți-am adus două tricouri de-ale noastre!», îmi spuneau. Erau materiale bune, la modă. Mai jucam un rummy, mai stăteam la palavre. Cu Ilie făceam pariuri. Băteam penalty-uri. Plătea Iliuță berile de la cantină... Era o viață frumoasă, eram prieteni toți”.

Gabi Biro de la UTA a fost cel mai greu adversar din viața mea. Înaintea unui meci i-am zis: «Bă, dacă nu mă lovești, nu ți-o dau printre picioare!». Când m-a luat o dată tare pe la spate, l-am anunțat că-l rad. Am trecut pe lângă el, mi-a dat un pumn, m-a umplut de sânge, apoi a plecat singur la cabine

Teodor Țarălungă

4. Inegalabilul Dobrin

Poate cel mai bun prieten i-a fost Nicolae Dobrin. „«Gâscanu'» își dădea și haina de pe el. Un suflet mare de tot. N-avea două parale în buzunar, dar dădea orice. Cel mai mare fotbalist român, îi făcea mari pe toți cu care juca. O dată, a lipsit 3 zile, nimeni nu știa de el”, spune.

„Avea FC Argeș meci la Cluj, decisiv pentru evitarea retrogradării. Antrenor, Coidum. A venit Gâscanu' după șpriț. În dimineața partidei, a băut doar o cafea. Coidum s-a gândit: «Dacă nu-l bag și pierd, îmi sare lumea în cap». Și a mizat pe el. A bătut-o singur pe U Cluj, 1-0, iar piteștenii s-au salvat. I-a spus antrenorului după partidă, când au venit niște amici să-l ia: «Trei zile să nu mă cauți că nu mă găsești!». S-a urcat în mașină și dus a fost”.

5. Războiul l-a blocat

Putea ajunge în străinătate, dar n-a fost să fie. „Am avut destule oferte. Una din Liban, de la Racing Club. Totul era aranjat. M-am dus la București, la aeroport, când să mă urc în avion, am fost chemat la un telefon. «Nu mai aștepta degeaba. A început războiul acolo, nu mai pleci!»”, dezvăluie Țarălungă.

„Apoi, când aveam 25 de ani, venise Beșiktaș pentru mine și pentru Oblemenco. Nelu s-a speriat, a zis că nu merge, m-a convins și pe mine să n-o fac. Ne-a sunat nea Ion Alecsandrescu la o zi după ce-a plecat turcul să ne zică: «Ați semnat? Nu?! Bă, proști ați fost, aveam dreptul să vă lăsăm!». L-am sunat pe turc, ăla m-a anunțat că luase doi sârbi în locul nostru".

Când l-a vrut Fiorentina, a apărut altă piedică: „Italienii aveau banii pregătiți, plus niște contracte, dar mi s-a dat interzis «de sus»”.

Mi-ar fi plăcut să joc în Serie A, cred că aș fi făcut o figură frumoasă în Italia. Dar n-am putut pleca acolo, singurii care mai aveau drept să meargă în străinătate erau cei de la Steaua și de la Dinamo. Nu m-a pasionat meseria de antrenor, când am văzut cu cine lucrez. Am fost și economist la UJCM, doar am terminat ASE-ul

Teodor Țarălungă

6. „Cum să-mi nenorocesc toate neamurile?!”

Țarălungă a povestit că i s-a ivit ocazia să părăsească regimul comunist, însă a refuzat mereu:

„Am avut posibilitatea să rămân în Germania, în Malta, în Italia. Dar îi distrugeam pe toți ai mei din familie. Frate-miu era în armată, sor-mea profesoară, cumnatul inspector în Ministerul Învățămîntului, nu puteam să-i nenorocesc pe toți!”.

7. „Nu sunt supărat cu «naționala»”

Puține selecții la prima reprezentativă, doar 4 și un singur gol. Cum explică nea Teo?

„Erau alții mai buni ca mine. Nu puteai să-i ții rezerve pe Pârcălab, pe Sorin Avram, pe Calu de la Constanța și alții, și alții. Pe vremea mea, nu te supărai dacă nu erai chemat la prima reprezentativă. Nu m-am simțit nedreptățit. Piști Covaci m-a chemat la «națională» chiar când am terminat liceul, ca să cresc pe lângă frații Nunweiller. «Mă, hai să-l mai îngrășăm pe Țarălungă, că-i e slab rău!», se amuzau colegii de fizicul meu”.

8. Cea mai mare primă

Când este întrebat de bonusurile câștigate în carieră pentru diferitele performanțe obținute, Țarălungă spune că el și fotbaliștii din vremea sa jucau mai mult de plăcere.

„Cea mai mare primă am luat-o la echipa națională, 7.000 de lei când am bătut RDG-ul cu 2-1. Dar s-au «topit» repede banii... În campionat, 1.500 de lei am luat cel mai mult pentru o victorie”, spune.

Cine a fost Teodor Țarălungă

• s-a născut în iunie 1945, în Ialomița
• până să ajungă la Craiova, a evoluat la Carpați Sinaia, ASA Tg. Mureș, Steaua și Progresul
• gloria a cunoscut-o în Bănie, unde a jucat în două perioade: 1969-1975 și 1976-1977 -
• a câștigat titlul cu Știința: 1974
  • Echipa Craiovei la primul titlu, 1973-1974: Oprea - Negrilă, Ștefănescu, Boc, Berneanu - Strâmbeanu, Deselnicu, Balaci - Niță, Oblemenco, Țarălungă
• în Divizia A are peste 250 de meciuri și 50 de goluri
• în echipa națională a jucat doar 4 meciuri și a marcat un gol