La 15 ani, Andreea Băiașu visează la Jocurile Olimpice: „Tenisul de masă este totul pentru mine. Uit de orice griji, mă face fericită!”

Pare chiar puțin prea delicată pentru lupta aia, uneori furibundă, la viteze greu de prins chiar și de privire, din tenisul de masă. Dar când ai 15 ani și ești pasionat până la prăsele de ceva, nimic nu pare greu sau imposibil. La fel este și pentru Andreea Băiașu, legitimată Steaua, iremediabil îndrăgostită de acest sport pe care l-a început în urmă cu 10 ani. Primul trofeu n-a venit ușor, abia pe la vârsta de 10-11 ani, când a cucerit „Paleta de argint” la un concurs mare, la Buzău. Iar de atunci, titlurile și distincțiile, prezențele pe podiumuri interne sau internaționale au tot apărut.

• „Pasiune pură” este un serial în care GSP.ro și-a propus să aducă în prim-plan cazurile excepționale din sportul juvenil, inclusiv din disciplinele mai puțin mediatizate.

La 5 ani a fost vrăjită de mingile și paletele de tenis de masă

Acum, în 2024, este campioană a României la toate categoriile U15, simplu, dublu, dublu mixt și pe echipe, dar are în palmares două locuri 3 la Campionatele Europene, la dublu fete și dublu mixt, plus un titlu balcanic, tot la dublu.

Este una dintre marile speranțe ale tenisului de masă feminin, o disciplină care a adus mereu mari rezultate și victorii României. Adică are în spate o moștenire care pune presiune și te obligă să încerci în fiecare zi să fii mai bun, să tragi de tine, să te ridici la înălțimea predecesorilor.

Andreea a făcut cunoștință cu sportul cu mingea de celuloid când nici nu știa despre ce e vorba în acest sport. „M-am apucat pe la 5 ani, datorită surorii mele, Ioana, care e cu trei ani mai mare. Ea începuse deja tenisul de masă și mă mai duceam și eu s-o văd, la antrenamente. Mi-a plăcut, mi s-a părut interesant și normal că i-am rugat pe ai mei să mă ducă și pe mine.

Și de atunci n-au mai putut să mă ia de acolo. M-a atras și pentru că vedeam copii cum făceau ștafete, cum le spunem noi, și erau toți așa de bucuroși, părea așa de distractiv. Și am vrut și eu să fac asta. Așa am început, jucându-mă cu mingile, cu paletele, apoi am început să dau la masă și m-a captivat".

A ajuns s-o bată pe sora mai mare

Între Ioana (18 ani) și Andreea a fost, de atunci, mereu o prietenie specială, dar și o mare rivalitate. Nu s-au jucat părea mult cu păpuși. Preferau, de mici, să improvizeze prin casă "mese de tenis" și să joace. Chiar și pe podea, cu un fileu încropit din mașinuțe de jucărie.

Mergeau împreună la antrenamente, „jucam, învățam de la ea, mă mai ajuta, că era mai mare, ne distram, petreceam timp împreună. A fost foarte frumos”.

Andreea spune că "acum, jucăm mai puțin, de când am început s-o cam bat. La început a fost mai greu pentru mine s-o înving, dar acum s-a obișnuit".

O spune mândră, zâmbind, dar în același timp cu o undă de regret. E cea mică, dar prima paletă din casă.

S-au întâlnit și prin competiții, au jucat împreună, au fost și adversare: „Am jucat împotriva ei chiar anul acesta, la Campionatele Naționale U18, unde era să ne arbitreze chiar tatăl nostru. Eu joc și la vârste mai mari, să am adversari mai puternici. Și am reușit să o bat. A fost destul de greu să fac asta, pentru că este sora mea, e la același club. Dar ambele ne doream să câștigăm. Așa că am dat la o parte totul și am învins".

Și-au „contaminat” și tatăl

Cele două surori au reușit să-l determine și pe Ionel Băiașu (50 de ani), tatăl lor, să intre în lumea tenisului de masă. Andreea povestește că "la început mergea cu noi la antrenamente, când eram noi mici.

A văzut cum e, a și început să joace puțin. De la noi a prins și el pasiunea pentru acest sport". Apoi, tatăl a fost atras de arbitraj. Și de mai bine de doi ani este prezent la concursuri, dar în calitate de arbitru. Uneori chiar la meciurile fiicelor sale.

Visează la Top 10 mondial și la Jocurile Olimpice

Andreea a început tenisul de masă la Stirom București cu antrenorul Bogdan Albescu, cel care i-a rămas de atunci alături, chiar dacă pe la 10-11 ani s-au mutat la Steaua. Se descrie ca „genul de jucătoare de atac. Îmi place să fiu ofensivă, să deschid jocul și să fac punctele. Încerc să pun prima minge pe masă și apoi să atac. Dacă se prelungește schimbul, am și răbdare să aștept un moment prielnic”.

La 15 ani, e doar la început de drum. Știe că are multe de îmbunătățit în jocul ei, „mai ales la preluare, adică la returul din serviciul adversarului, pe care încerc s-o îmbunătățesc, să o mai lucrez. E greu fiindcă mingea vine cu diverse efecte”.

Este elevă în clasa a X-a la "Mircea Eliade", are note bune, chiar dacă de luni până vineri are două antrenamente zilnic, de câte două ore și jumătate fiecare, iar sâmbăta unul. Plus competițiile.

Iar visul ei este să fie în Top 10 mondial și să ajungă la Jocurile Olimpice. Acum pare doar o fantezie, dar când vorbește despre vârful ierarhiei mondiale, când o spune, parcă se vede cu ochii minții acolo, printre cei mai buni.

„E mereu complicat cu asiaticele, mingea vine ciudat de la ele”

A jucat deja la diverse concursuri și cu jucătoare asiatice. Deocamdată cu cele naturalizate prin echipele naționale europene. Uneori a pierdut, alteori a câștigat.

„E o experiență deosebită, e frumos să joci cu ele, cu sportivele asiatice, la concursurile internaționale. Am mai pierdut, dar strâns, le-am mai și învins. Cu ele e mereu mai complicat. Sunt greu de bătut fiindcă se antrenează foarte mult, de foarte mici. Ritmul lor de pregătire este foarte ridicat, au și alte tactici, alte materiale. Au fețe de paletă din care mingea nu sare. Trebuie să dai cu foarte mult efect, iar mingea vine foarte ciudat de la ele", spune Andreea.

Care se mândrește că anul acesta a reușit să o învingă pe campioana europeană en-titre U15, cehoaica Hanka Kodetova, cu 4-3. Dar țelul este să câștige tot mai des cu asiaticele, un obstacol obligatoriu de depășit în drumul spre top. "Nimic nu este imposibil, orice e posibil dacă muncești. Iar eu sunt decisă să muncesc!", a mai spus Andreea.

Ce înseamnă tenisul de masă pentru ea? O spune simplu, direct, cu candoarea vârstei:

E cam totul. Pentru că până acum mi-am dedicat toată viața acestui sport. Mă distrage de la toate grijile, îmi aduce fericire. Da, tenisul de masă este totul pentru mine! Este greu, dar când îl faci cu plăcere nu mai este așa. S-a mai întâmplat să mai am și perioade mai proaste, când parcă nimic nu mergea cum voiam, deși munceam. Dar până la urmă mi-am zis că știu de ce fac asta, de ce îmi place, și nu pot să renunț doar fiindcă se întâmplă să am un rezultat mai prost

Se antrenează în aceeași sală cu idolul ei, Bernadette Szocs

Andreea spune că idolul ei în tenisul de masă este chiar marea campioană a României, Bernadette Szocs, care joacă tot pentru Steaua. Cele două se antrenează în aceeași sală și uneori mai fac și câteva schimburi de mingi. "Îmi place să o urmăresc, să o văd cum joacă.

Sper să ajung ca ea când voi fi mare. Când mai jucăm, de fiecare dată mă ajută, îmi mai explică niște secrete. De la ea, mingea vine frumos, dar tare. Mă ambiționează, încerc să dau și eu cât mai mult pe masă. E ceva special să poți să te antrenezi cu idolul tău, mai ales că o urmăream la televizor de când eram mică. Nici nu visam că voi ajunge să ne antrenăm în aceeași sală, împreună, să vorbim, să ne împrietenim. Chiar e ceva wow!".