Cristina Neagu și o primă despărțire simbolică în anul retragerii: „Mereu când o să vorbesc despre Vâlcea și despre fanii vâlceni, o să-i țin aici, în sufletul meu”

Interul stânga Cristina Neagu (36 de ani) s-a întâlnit cu fanii vâlceni luni seară, pe 23 decembrie, în Sala Sporturilor Traian, prima oprire a unui tur prin orașele în care a evoluat la echipe din România. A împărțit scena cu Luminița Huțupan-Dinu, ambele depănând amintiri vechi, dragi și amuzante.

Cristina Neagu a început o numărătoare inversă a carierei în handbalul intern sub titulatura „De neoprit”. Interul legendar este în ultimul sezon, după ce întâi se retrăsese de la echipa națională, spre finele lui 2023, după Campionatul Mondial.

O numărătoare inversă care include trei pachete mari de emoții și de senzații revizitate, ca și altele noi, care vin odată cu anumite despărțiri unice. Și simbolice. Acelea de sălile, de orașele, de echipele, trei la număr, la care a evoluat în întrecerea internă.

Luni seară, 23 decembrie, a desfăcut panglica de pe primul, atunci când la finalul partidei câștigate, 29-27, de CSM București la Râmnicu Vâlcea, cu SCM, s-a întâlnit cu fanii și a vorbit alături de Radu Paraschivescu și Cătălin Striblea - Vorbitoricii, despre Oltchim, legătura cu echipa, amintiri. Și a avut o colegă de conversație ilustră, pe Luminița Huțupan-Dinu.

După meci, Cristina a avut nevoie de timp pentru o scurtă recuperare. A jucat mult, a înscris 6 goluri, apoi s-a întors în sală zâmbind. Îmbrățișarea Luminiței, una caldă, cuprinzătoare, a transformat-o parcă din nou, preț de câteva secunde, în copilul pe care „Huțu” l-a întâmpinat cu inima deschisă acum aproape 20 de ani.

Prima întâlnire cu Luminița Huțupan-Dinu

„Chiar îmi aduc aminte, când ne-am întâlnit prima oară, în 2006, la echipa națională și aveam atâta respect că îi spuneam «Bună ziua» și «La revedere». Mi-era rușine să-i spun: «Bună, Lumi, ce faci?». Iar ei îi spuneam «Bună ziua» și «La revedere». Nu știam cum să mă adresez. Păi, era Luminița Huțupan!”, a rememorat Neagu, zâmbind, acel episod.

„Eu eram un copil de 18 ani și eram la modul, ce fac, eu mă duc acum în vestiar și zic: «A, ce faci, Lumi?”, când eu o vedeam la televizor... Și Lumi m-a luat așa, cumva, sub aripa ei, și aici, la Vâlcea, inclusiv în perioada în care am jucat, scurta perioadă în care am jucat împreună la Oltchim”, a adăugat ea.

„Da, dar în același timp era foarte bucuroasă și mândră că a putut să marcheze, să-mi dea gol. O simțeam, ce mândră și bucuroasă era în același timp”, a intervenit Luminița Huțupan, descriind latura competitivă a interului stânga.

„Și când am jucat la Vâlcea împreună, mi-a zis: «Vino încoace, tu stai lângă mine în vestiar», că nu aveam unde să mă schimb în vestiar și nu știu, ca un copil de 18 ani nu te duci și te așezi primul în vestiar și îți iei tu un loc acolo. Am stat să văd unde se așază toate fetele și unde rămâne loc. Și nu prea a rămas nicăieri”, a povestit ea, din nou cu o undă de umor.

„Mă schimbam pe masa de masaj, cum ar veni, în mijlocul vestiarului și Lumi zice: «Copilu', vino încoace, tu stai aici, că eu mă las la anul și după aia-ți rămâne ție locul ăsta». Și fix așa a și fost, și cu locul din autocar la fel”, a completat. „Amintiri frumoase”, a punctat imediat Huțupan, cea care este acum antrenor cu portarii la SCM Rm. Vâlcea.

„Venind în jurul familiei noastre, trebuia să o ocrotim și să înțeleagă care e viitorul handbalului, cu ce se mănâncă”, a explicat, adăugând că a simțit că se află în fața unei jucătoare mari în devenire. „Era un copil talentat. Mi-aduc aminte că doamna Covaci, antrenoarea care a descoperit-o, a avut numai cuvinte de laudă la adresa ei și apoi a făcut ușor-ușor pasul către handbalul mondial”, a subliniat Luminița.

Fiecare jucătoare are un vis, muncește pentru acel vis, sperând că într-o zi va deveni realitate. Și exemplu concret este Cristina Neagu. A știut pentru ce se pregătește, pentru ce muncește zi de zi și peste toate sacrificiile a trecut, a ajuns unde a ajuns și o felicit pe această cale pentru că în spatele ei sunt ani și ani de muncă – Luminița Huțupan

„Sentimentul e reciproc și pentru mine era o onoare foarte mare când am ajuns la echipa națională să joc alături de asemenea legende și vreau din suflet s-o felicit pe Lumi pentru toată cariera și pentru faptul că recent a fost inclusă în Hall of Fame EHF, merită cu prisosință”, i-a replicat Neagu.

Oltchim Rm. Vâlcea și locul său în istorie

Discuția a virat, cum era de așteptat, spre Vâlcea și spre Oltchim, echipa la care Neagu a stat 4 ani și cu care a jucat prima ei finală de Liga Campionilor. „Este Vâlcea cel mai mare oraș de handbal din România?”, a fost întrebată.

„Vâlcea are o istorie grozavă în handbal și Oltchim Râmnicu Vâlcea a făcut performanțe incredibile, inclusiv eu, noi am făcut o performanță foarte mare alături de Olchim, în Liga Campionilor, jucând în 2010 finala cu o echipă formată în proporție de 99% din jucătoare române, ceea ce cred că este extraordinar”, a reamintit Cristina.

„De multe ori fanii îl numesc templul handbalului românesc. În parte și este. Sigur că lucrurile s-au schimbat și pentru Oltchim atunci, echipa a intrat în faliment, s-a format o nouă echipă aici, la Vâlcea, care s-a luptat, a mai câștigat un campionat, acum, la fel, se luptă la locurile fruntașe”, a punctat ea.

„Mai sunt și alte echipe în România care încearcă să facă performanță, cum și CSM București a făcut performanță câștigând Liga Campionilor, dar Vâlcea are cumva handbalul în ADN, și oamenii sunt pătimași. Uneori când am venit, așa, în ultimii ani, unii dintre ei poate au fost mai supărați, au mai huiduit, dar doar pentru faptul ăsta, fiindcă ei își doresc ca echipa lor să câștige, indiferent cine joacă acum aici, își doresc să câștige”, a adăugat.

„Oamenii sunt foarte pasionați când vine vorba de handbal și asta mi-a plăcut și mie aici, pentru că respiram handbal, mâncam handbal pe pâine în anii ăia în care am jucat la Oltchim și clar este o echipă care va rămâne în sufletul meu și o echipă cu care am făcut mari performanțe în cariera mea și mereu când o să vorbesc despre Vâlcea și despre fanii vâlceni, o să-i țin aici, în sufletul meu”, și-a descris Neagu sentimentele față de Vâlcea.

Cum a fost întâmpinată atunci când a venit? Pare ciudat, văzând-o pe Neagu cea din teren, puternică, autoritară, dar atunci a experimentat un soi de sfială, de reținere.

„Eu am venit cumva în mijlocul sezonului, jucam la Rulmentul Brașov, care avea niște probleme financiare deja de vreun an de zile și am hotărât să plec și am venit în luna februarie, în mijlocul sezonului 2008-2009”, a mers Cristina pe firul poveștii.

„Și mi-aduc aminte, am mers acolo, la camera VIP, la o ședință și mă simțeam așa, stingheră, deși le cunoșteam pe fete de la echipa națională. Cele mai multe erau la echipa națională și jucasem cu ele. Fetele cunoscându-mă și eu cunoscându-le pe ele, m-au preluat repede și sincer cred că în câteva săptămâni deja mă simțeam ca și când eram la echipă de câțiva ani”, a adăugat ea.

Ce a apreciat Cristina Neagu la Bojana Popovic?

A devenit repede un inter stânga de temut, o jucătoare care a fost desemnată de 4 ori cea mai bună din lume, deși echipa reprezentativă nu a ajuns la vreun titlu important. A luat ceva de la unele rivale, cum s-a raportat la ele?

„De exemplu, de Bojana Popovic mi-a plăcut mult pentru că era o jucătoare inteligentă, nu pentru că arunca cu 150km/h. Îmi plăcea pentru că vedea jocul, simțea jocul de handbal. Și în momentul în care am lucrat la Buducnost împreună, ea era antrenor secund, vorbeam foarte mult despre lucrurile astea”, a dezvăluit Cristina.

„«Ok, ce combinație vrei să joci, de ce vrei să joci combinația asta?» «Ai văzut cine e în apărare?» «Uite, poți să faci asta, poți să faci asta. Și asta îmi plăcea mult la ea. Și cred că și eu sunt genul ăsta de jucătoare, care nu se bazează neapărat doar pe forța fizică, ci simte jocul și gândește jocul și-l citește și lucrurile astea îmi plac mult mai mult decât să mă duc să fac o depășire și să dau gol”, a accentuat ea.

Cristina, dacă m-a supărat vreodată? Și da, și nu. Atunci când îmi dădea goluri, dar a fost ceva constructiv – Luminița Huțupan-Dinu

Episodul amuzant, dar important de la Mondialul 2007

Unul dintre momentele definitorii, cum avea să se observe mai târziu, pentru Cristina Neagu a fost prezența în lotul național la Mondialul din Franța 2007. Acolo intervine din nou ca personaj important, pozitiv, Luminița Huțupan-Dinu.

„Îmi aduc aminte ceva super amuzant cu Lumi, eram la Campionatul Mondial din 2007 și jucam sfert de finală contra Franței, echipa gazdă, și normal, eu aveam 19 ani, nu mă gândeam că o să mă bage să joc. Deși îl auzeam pe domnul Muși pe bancă tot îi spunea domnului Tadici: «George, bag-o, mă, și pe Neagu». Eu auzeam de pe bancă, dar na, m-am gândit că n-o să mă bage niciodată, că erau meci super important”, a povestit ea zâmbind.

„La pauză, Lumi zice: «Hai, Cris, vrei să arunci și tu la poartă?» Zic: «Nu, Lumi, că oricum nu o să intru în repriza a doua», și ea «Hai, vino și tu, aruncă puțin, să mă mai încălzesc și eu». Și am început de am dat numai cotite, numai din astea la mișto. Începe repriza a doua: «Hai, băi, Neagu, intri!». Și Lumi zice: «Ți-am zis să te încălzești?»”, a încheiat râzând acest episod inedit.

Revenind la Oltchim, Neagu a depănat și istoria tristă a dispariției echipei, în ciuda faptului că parcursese două sezoane europene cu rezultate înalte, finală și semifinală.

Cristina Neagu: „Eram dispusă să renunț și la o parte din salariu”

„Eu am jucat 4 ani la Olchim, dar efectiv undeva la un sezon, sezon și jumătate. În rest am fost accidentată, m-am operat la umăr, am stat aproape doi ani în afară. Când, în sfârșit, mi-am revenit și lucrurile începeau să intre pe făgașul normal, mi-am rupt ligamentul, undeva în colțul de acolo, la un antrenament”, a spus ea, arătând spre o zonă a sălii.

„Și în fine, după ce mi-am revenit sau eram cumva în recuperare, îmi aduc aminte, aveam probleme financiare și ne-au spus la un moment dat că vor să renunțe la jucătoarele străine și să țină româncele și să țină totuși echipa și am zis OK. Eram dispusă să renunț și la o parte din salariu. Îmi doream foarte mult să-mi revin aici, pentru că nu jucasem, jucasem doar un sezon și câteva luni, dar până la urmă, undeva la începutul lunii iunie ne-au zis că gata, trebuie să ne căutăm echipe. Eu eram operată de patru luni la genunchi, credeam că o să rămân aici, deja începea sezonul următor”, a povestit.

„Habar n-aveam încotro să mă îndrept și mă rog, a apărut oportunitatea asta cu Buducnost, în în Muntenegru, unde am și plecat și s-a dovedit a fi o decizie foarte bună și o perioadă foarte bună a carierei mele, dar îmi doream foarte mult să existe echipa, să ținem Oltchim Râmnicu Vâlcea, să joc aici în continuare măcar încă un sezon, pentru că mi-a plăcut foarte mult”, a insistat Cristina.

„Sala asta era neîncăpătoare. La un moment dat au încercat să pună și niște tribune pe sus, pentru că stăteau oamenii cu sutele pe afară. A fost ceva senzațional și atmosfera de aici senzațională”, a subliniat.

Cristina Neagu și cum a ieșit dintr-un moment dificil

O carieră aflată pe porțiunea de finiș, în care nu au lipsit momentele dure. Dimpotrivă, parcă au fost prea multe, constată Neagu acum, făcând un bilanț pe repede înainte.

„Am avut un moment de cădere chiar aici, când mi-am rupt ligamentul la genunchi. Mă luptasem aproape 2 ani cu problemele la umăr și mă antrenasem, am zis, îmi revin, îmi revin, îmi revin și mi-am revenit și ușor, ușor chiar începeam să mă simt bine. Începeam să mă simt eu din nou și atunci mi-am rupt ligamentul și în momentul ăla am simțit așa, că îmi fuge la propriu, pământul de sub picioare și am zis bă, nu mai vreau, nu mai pot”, și-a amintit.

„«De ce mie? De ce mi se întâmplă mie lucrurile astea, cu ce am greșit eu să trăiesc lucrul ăsta? Nu, nu mai pot». Și a fost o perioadă grea, cred că am suferit și o mică depresie, așa, fără să-mi dau seama, până când, la un moment dat, după vreo două-trei luni de la operație, eram în casă și am trecut prin dreptul unei oglinzi și m-am oprit, și am zis «Băi, cred că e timpul să îi dai drumul la treabă, că n-ai ce face, trebuie să mergi înainte» și efectiv am avut un declic în momentul ăla și de acolo lucrurile au mers direcția potrivită”, a descris ea cum a ieșit din perioada apăsătoare.

Pe când juca la Oltchim, a primit o ofertă de la Viborg, dar a refuzat-o. De ce? „Pentru că n-am văzut niciun motiv pentru care să plec de aici. Eram fericită, jucam, echipa performa, juca finală de Liga Campionilor, aveam suporterii aproape, mă simțeam extraordinar de iubită și pur și simplu nu am văzut niciun motiv pentru care să plec de la Vâlcea”, a explicat.

Îmi place să cred că totdeauna am avut o relație bună cu fiecare antrenor cu care am lucrat și că oamenii au văzut valoarea pe care am putut s-o aduc echipei și jocului de echipă. Și atunci mi-am dat și eu cu părerea și am argumentat. Unii au acceptat, unii n-au vrut să audă pentru că s-au gândit că OK, eu sunt antrenorul, nu îmi comentează jucătoarea, dar nu e vorba de comentat, este vorba de ajutat – Cristina Neagu

De departe, cea mai importantă antrenoare pe care am avut-o a fost prima mea antrenoare, care mi-a pus bazele handbalului, care m-am învățat tehnicile de atac, de apărare, tehnicile corecte, ceea ce este foarte important pentru un jucător tânăr. Mai apoi am lucrat cu tot felul de antrenori, sigur, de la care am avut ce să învăț mai mult sau mai puțin, dar deja și eu crescusem și consider că cel mai mare aport l-a avut prima mea antrenoare – Cristina Neagu

Cred că am avut multe meciuri bune în cariera mea, dar sigur că se numără alea care și contează așa sunt foarte importante și unul dintre ele ar fi meciul din 2015, sfert de finală la Mondial contra Danemarcei, în care am și marcat multe goluri și ne-am și calificat în semifinale – Cristina Neagu

Meciurile proaste și punctul de minimum de la Rio

„Am avut și multe meciuri proaste, cred că pot să fac o listă, dar cred că tocmai asta, faptul că am greșit de atâtea ori și am eșuat, asta m-a făcut și să reușesc și să merg mai departe”, a răspuns Neagu altei întrebări, adresată de scriitorul Radu Paraschivescu. „Am avut foarte multe meciuri slabe, unele chiar meciuri importante, în care n-am reușit să-mi aduc aportul. Și m-am gândit zile întregi”, a adăugat.

„Un exemplu: în momentul în care am fost eliminate de la Olimpiada de la Rio, deși eu jucasem destul de bine, dar momentul ăla în care am ieșit din competiție și nu ne-am calificat în sferturile de finală, mie mi-a provocat o depresie. N-am putut să ies din camera din Satul Olimpic trei zile. Nu am putut, efectiv, și am plâns”, a dezvăluit ea.

După ce a răspuns întrebărilor venite din public și a stat minute bune pentru fotografii și autografe, zâmbind tuturor, Cristina Neagu a pus punct serii de la Rm. Vâlcea. Un prim pachet plin de amintiri a fost desfăcut, urmează alte două, la Brașov și București. Emoțiile vor rămâne însă mereu acolo. Diferite. Unice. Ale ei și ale celor care i-au fost alături, din teren și din tribună. Pe curând!