Continuă cea mai abruptă cădere din istoria fotbalului pentru un colos, o victorie în ultimele 13 partide. După seria uluitoare de rezultate negative, Manchester City a comis-o și de Boxing Day: 1-1 acasă cu Everton. Iar Everton este o echipă aridă, modestă, singura învinsă în acest sezon de ultima clasată, Southampton. Remiza aceasta cu trupa lui Sean Dyche, chiar pe teren propriu, redă mai clar cataclismul care se petrece la City decât înfrângerile recente cu Aston Villa, Manchester United sau Liverpool.
Erling Haaland, mașina monstruoasă de goluri a lui City din ultimele 3 sezoane, este totuși simbolul acestei prăbușiri a Imperiului Guardiolian. Greoi, irascibil, absent, irosind chiar o lovitură de la 11 metri, Haaland este acel monstru pe care îl credeai implacabil, dar pe care bieții rebeli umani reușesc să-l doboare chiar fără cine știe ce mari eforturi.
De pe margine, privește amar la neputința acestui hipergolgeter cel care i-a fost servantul ideal în toți acești ani de glorie maximă, Kevin de Bruyne. Chiar și cea mai delicioasă ciocolată belgiană are un termen de expirare. De Bruyne a ajuns la el.
City e Roma cucerită de orice hoardă barbară
Să fii Manchester City, dar cel mai frumos moment de fotbal să-l producă pe Etihad o echipă faimoasă pentru stilul său bolovănos… Golul lui Everton a fost o bijuterie, cu Ndiaye trimițând un exterior care l-a lăsat împietrit pe Ortega. E adevărat că o fază creată pe neputința lui Akanji, Lewis și Ortega arată în ce s-a transformat prințesa fotbalului englez.
Unul dintre puținii care țin steagul sus la City, Bernardo Silva, a încercat și el un astfel de exterior dintr-o poziție ideală și a trimis mingea în peluză. City a ajuns să fie depășită tehnic de o echipă cu care s-a distrat în toți acești ani ai erei Guardiola, Everton.
Guardiola este împăratul care a dominat lumea și care-și vede acum propria cetate cucerită, jefuită, pângărită de orice hoardă barbară care-i iese în cale. Încearcă să-și îmbărbăteze superstarurile, dar nu mai trezește nimic în foștii lui campioni. Dacă se întâmpla asta la noi, s-ar fi spus că vestiarul vrea să-l lichideze pe antrenor.
Acum, un documentar făcut în măruntaiele echipei ar fi arătat mult mai interesant decât cel dintr-un sezon plin de succese. Pun pariu însă că nu va apărea așa ceva în imagini intime, o autopsie a cadavrului unei echipe care a dominat Anglia și lumea.
Absențele nu scuză dezastrul
Da, absențele sunt importante. Dar chiar și așa, pe teren au fost Haaland, Bernardo, Foden, Kovacic, Gvardiol, Doku. Pentru acești jucători, o întâlnire cu Everton era un antrenament. Și până la urmă, nu contează absențele. Când dominația lui City a fost totală asupra Premier League, nu mai conta ce se întâmpla în interiorul grupărilor rivale. City era regina Angliei. Acum, îi sunt smulse coroana și toate celelalte însemne regale.
Asistăm la un moment fără precedent în era Premier League. Din ‘92, de la începerea acestei ere, și până acum, orașul Manchester a fost epicentrul. După dominația incredibilă a lui Manchester United, a urmat dictatura lui City.
Titlurile lui Arsenal, Chelsea, Liverpool, Leicester sau Blackburn au fost doar insulițe în oceanul dominației manchesteriene. Acum, și United, și City trăiesc un dezastru sincronizat. Încă un semn că Premier League rămâne cel mai competitiv, cel mai dificil campionat din lume.
{{text}}