La 28 de ani, atacantul oltenilor pleacă în liga a doua din Turcia, la penultima clasată, pe un salariu dublu față de Craiova, care trage la titlu în România.
S-ar putea zice că de ziua sa, 4 ianuarie, a 28-a aniversare, Andrei Ivan a primit cadou o dublare de salariu. De la 25 de mii de euro lunar (așa se scrie în presă, dl. Rotaru sigur va corecta știrea, spunând că suma e confidențială) la 50 de mii!
Ce angajat de pe lumea asta nu se bucură atunci când i se dublează leafa? Să se deschidă șampania, să înceapă petrecerea! La mulți ani!
Într-adevăr, banii sunt importanți
Din câte am înțeles e vorba despre un împrumut și toată lumea din preajma echipei (și din imediata apropiere a lui Andrei Ivan) va lăuda mișcarea.
Un aport economic de o sută de mii de euro (acesta s-ar părea că e prețul împrumutului) e important pentru club, iar pentru jucător va fi bine.
E familist, e tată, așteaptă și al doilea copil, cine de pe lumea asta spune că banii nu contează? Sunt importanți, iar să muncești corect pentru ei nu e rușine, ci lucru de laudă.
Un pas înapoi
Nu toată lumea e însă pe aceeași lungime de undă. De pildă, Radion (acesta e prenumele corect, din buletin, al fostului mare atacant oltean!) Cămătaru n-a fost deloc încântat, a criticat într-o recentă declarație mișcarea. A spus că lui îi place de Ivan, că are ceva din Florin Costea.
Când vorbește Cămătaru de atacanți, ar trebui să se lase liniștea! Dar că n-avea ce să caute la Adanaspor, echipă care e pe locul 19 din 20 în a doua divizie turcă, opindind să nu pice într-a treia. Că pasul lui Ivan, la 28 de ani, e unul înapoi, nu înainte.
Seamănă a abandon
Această opinie ”pe dos” e de fapt cea corectă. Cămătaru spune ce crede, nu ce ar vrea alții să audă. Dimensiunea sa fotbalistică și independența sa din ultimii mulți ani dau greutate afirmațiilor sale. Poate din delicatețe, Cămătaru a omis să mai spună ceva.
Anume că plecând la leafă dublă, Andrei Ivan de fapt renunță la a mai lupta pentru titularizare, la a mai însemna ceva pentru Craiova. Că nu mai vrea (sau nu mai poate) să lupte pentru a deveni titular într-o echipă al cărei lider și căpitan era odată. Nu demult, pe vremea lui Neagoe, atunci câd Bancu a avut acea accidentare de durată.
Ierarhia emoțională
De fapt, atunci, în acea perioadă, Andrei a făcut una dintre celebrele sale tumbe și a aterizat greșit. A căzut de pe soclu. Atunci când a ratat acel penalty cu FCSB. Dar căderea n-a fost din cauza ratării, au eșuat de la punctul cu var fotbaliști mult mai mari decât el. Ci din cauza telefonului dat patronului în toiul nopții, prin care-l informa pe acesta că-i pare rău.
Credea cineva că-i pare bine? Dezvăluirea de către patron a convorbirii nocturne n-a știrbit doar autoritatea antrenorului (Neagoe, la vremea aceea, cel care-i dăduse banderola), ci a și dezvăluit ierarhia emoțională din club, respectată cu strictețe de Ivan.
Porți închise
S-ar putea ca salariul mare de la Adana să-i înfrumusețeze lui Ivan următoarea perioadă.
Dar dacă în vară oltenii vor lua (în sfârșit!!!) campionatul? Nu-i va părea rău ca în loc să treacă în ochii suporterilor drept un idol care luptă pentru locul său în echipă și le face bucurii, s-a dus după mahmudelele turcilor?
Dacă banii erau așa de importanți, ar fi trebuit să tragă tare să rămână la Krasnodar sau la Rapid Viena, nu să-și caute reazem bănesc într-un loc unde porțile fotbalistice, inclusiv cele ale echipei naționale, i se vor cam închide...
{{text}}