Valentin Suciu (44 de ani) e omul care a revitalizat-o pe Sepsi în acest sezon. Iar într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor își dezvăluie secretele.
Antrenorul care a dus-o pe Sepsi din Liga a 4-a în Liga 1 e acum la al treilea mandat pe banca harghitenilor. A fost instalat în septembrie, după ce echipa avut un start slab sub comanda lui Bernd Storck. Iar acum echipa covăsneană speră la play-off.
Într-un dialog în cantonamentul din Antalya, Suciu își dezvăluie obiceiul pe care îl are în fiecare seară pentru a scăpa de stres, spune cum se caracterizează ca antrenor și
VIDEO. Cum vede Valentin Suciu lupta la play-off și ce spune despre Denis Ciobotariu: „Dacă va fi în formă, va juca”
- Domnule Suciu, cum a fost 2024 pentru dumneavoastră?
- Cu bune și cu rele. Până la urmă, a fost un an extraordinar pe plan profesional. Am venit de la echipa a doua, de la postul de director de academie. Clubul s-a gândit să-mi dea această această șansă. Până acum am profitat de ea, sper să profit și de acum înainte.
- Ce planuri aveți pentru 2025?
- Planuri mari nu îmi place să fac. Îmi place să iau totul treptat. Sunt foarte realist, nu mă gândesc foarte departe. Trebuie să faci pași mărunți. Așa am reușit până acum, am luat totul treptat. Și am ajuns unde suntem acum. În acest an voi alege același drum.
- Cum vedeți această luptă strânsă pentru play-off?
- E un campionat atipic, un sezon atipic. Niciodată nu cred că a fost așa strâns. Dar de asta e frumos fotbalul. E multă adrenalină pentru antrenori și conducători. Mereu ne ține în priză, ne ține conștienți că orice se poate întâmpla. Sperăm să fie bine pentru noi, dar pentru asta trebuie să muncim din greu.
- Vă luptați cu echipe cu tradiție, Rapid are și avantajul forței financiare. Care e atuul lui Sepsi?
- De când am revenit la prima echipă, am reușit să-i fac pe jucători să fie conștienți că au valoare, i-am făcut să aibă încredere în ei, dar cel mai important a fost spiritul de echipă. Au început jucătorii să aibă încredere în colegi și în grup și au început să lupte pentru grup.
- Vă aflați într-o postură ciudată. Aveți un jucător care a semnat cu una dintre rivalele.
- Da. Eu mă gândesc că Denis are contract valabil până în vară. E vorba de viitorul lui. Am discutat mult cu el. I-am zis că pe de o parte mă bucur, pe de altă parte nu mă bucur. Depinde când se va realiza ruptura. E un jucător foarte important pentru noi. Mi-ar displăcea să plece de acum. Dar pentru el m-aș bucura.
- Deci nu sunteți genul de antrenor care nu mai folosește un jucător dacă știe că va pleca.
- Nu. Pentru mine joacă cei care sunt în formă. Punct.
- Sepsi nu era în cea mai bună situație când ați venit. Ați avut rețineri în a accepta oferta?
- Nu, absolut deloc. A fost o provocare. O așteptam de mult timp. Mă bucur că a venit la acest club. Nu am avut de ce să am rețineri. Eram din interior, cunoșteam lotul și filosofia. Mă cunoșteam și pe mine. Suntem pe drumul cel bun. Dar mai avem de lucru.
- Cum e să lucrați în Covasna? Sepsi e văzută drept o echipă maghiară de mulți fani rivali.
- Înainte nu era Sepsi, era Covasna. Secuimea mereu a fost etichetată ca ungurime, ca etnici maghiari. Nu mă deranjează. Mă bucur că am crescut acolo. Au fost momente mai puțin plăcute, dar sunt mândru de unde provin, sunt mândru de comunicate. Și de faptul că eu, conducerea și colegii mei am pus Sepsi pe harta fotbalului românesc.
Secretul lui Valentin Suciu: „Meditez în fiecare zi”
- Cum sunteți ca antrenor? Cum vă caracterizați?
- Realist. Visător, dar în același timp realist. Am gânduri mari, dar îmi pregătesc pașii. Fiecare zi e foarte importantă pentru mine. Contează oamenii care mă înconjoară și sunt alături de mine. Staff, conducere și jucători. Nu îmi place să mă impun. Îmi place să mă fac acceptat și să găsesc soluții. Sunt sociabil. Pe jucătorii pe care îi antrenez vrea să-i fac să înțeleagă că au un rol foarte important și foarte bine determinat în echipă. Toți trebuie să respecte acest rol. Dacă toată lumea înțelege ce rol are, atunci suntem pe drumul cel bun. Realitatea se confruntă cu visurile și trebuie să fim moderați. Te poate lua ușor valul. Trebuie să rămâi cu picioarele pe pământ. Pot să fiu un antrenor dur. Nu îmi place, nu îmi doresc, dar pot.
- Care e cel mai mare vis în fotbal?
- Să mă bucur de fiecare zi. Când eram director în academie, mă duceam la antrenamente, mă bucuram de fiecare gol. E plăcerea mea să fiu pe teren. Am acceptat să fiu director tehnic, dar nu am vrut să fiu doar asta. Nu am vrut să mă rup de teren. Îmi place adrenalina.
- Cum e meseria de antrenor?
- Depinde fiecare cum o ia. Poate fi foarte stresantă, poate fi foarte solicitantă. Am avut parte de ambele. La început, când am început din Liga a 4-a și ne-am trezit în Liga 1, pot spune că eram foarte stresat. Dar, trecând anii, am învățat foarte mult. Sunt mai chibzuit. Iau lucrurile așa cum sunt, așa cum vin. E normal să fie stres, dar cine nu poate să reziste la stres nu poate rezista nici la succes. Îmi place să am un echilibru, să fiu stresat când trebuie să fiu și am de ce să fiu stresat și să mă bucur când am de ce.
- Ați spus că erați mai stresat la început. Cum v-ați schimbat?
- Meditez foarte mult. În fiecare zi meditez, în fiecare seara reflectez la ce am făcut bine și ce am făcut rău. În plus, m-a ajutat și școala de antrenori. Am avut discuții cu antrenori experimentați, am avut schimburi de experiență. Și mi-am găsit echilibrul. Sper să-l mențin.
- Meditația e o practică tot mai des întâlnită în societate. Cum ați făcut primii pași în această direcție?
- Am avut o discuție cu un antrenor cu foarte multă experiență. Discut cu mulți, le cer sfatul. El mi-a recomandat să meditez 5 minute pe zi. Nu mai mult. Și seara. Era vorba să-mi notez seara ceva și dimineața să citesc. Am făcut asta timp de două zile. După am început să înțeleg că nu e nevoie să scrii, ci să reflectezi și gândești. Și de aici poți avea un plan, planul pentru ziua următoare. Și zi de zi fac asta.
- La ce ați reflectat ultima dată?
- La antrenament, ce puteam face mai bine. Ce puteam face mai bine ca jucătorii să iasă mai bine în evidență. Cum pot face un jucător să facă un exercițiu mai bun.
- E un exemplu de cum încercați să vă îmbunătăți prin a-i face pe ei să fie mai buni.
- Exact. Cu cât sunt ei mai bun, cu atât mă simt și eu mai bun. Nu sunt, mă simt.
- Cât de greu e să meditați?
- Pentru mine e foarte ușor. După trecerea zilei, vrei nu vrei, te gândești. Una e să te frămânți, alta e să te gândești. Dacă te frămânți, ești neliniștit și anxios. Trebuie să te gândești, să reflectezi. Ce puteam face mai bine? Ce pot să fac mai bine? Cum puteam face? Asta e esențial pentru mine.
Ce viciu are Valentin Suciu: „Nu am voința să mă las”
- Vorbind de metode de îmbunătățire, văd că aveți și un smartwatch la mână. Îmbunătăți și trupul, nu doar mintea.
- Încerc. Cu toate că fac puțină mișcare, am și vicii care nu prea sunt sănătoase. Dar încerc să am grijă de mine.
- Cum? Pe ce puneți accentul?
- În ultimul timp pe numărul de pași și pe somn. Somnul e esențial. Dacă nu reușesc să-mi fac orele noaptea, încerc să recuperez ziua. Când pot, nu mereu am posibilitatea. Dar e nevoie de 8 ore.
- E greu să fii antrenor în Liga 1 și să dormi 8 ore?
- E greu să fii antrenor. Nu doar în Liga 1. Și în Liga a 3-a sau Liga a 4-a aveam emoții. Nu contează liga.
- Câți pași ați făcut azi?
- 12.000.
- Ați vorbit și de vicii. Care sunt?
- Fumez. Chiar am vorbit cu familia și mi-au luat ceva pastile pentru a mă lăsa. Aici voința e... Nu am voința să mă las.
- Ați vrea să vă lăsați?
- Da și nu. Fiind un viciu, provoacă plăcere. Îmi place să fumez. Nu e bine când fumez mai mult, dar e un viciu care se poate ține sub control.
{{text}}