Călugărul shaolin și sendvișurile mamei » David Popovici a vorbit pe scena Ateneului Român despre ce înseamnă pentru el „acasă”

Înotătorul David Popovici (20 de ani) a participat marți seară la evenimentul „Ambasador pentru ACASĂ. Când construim o CASĂ, construim un OM”, al celor de la Hope and Homes for Children, unde a vorbit emoționat despre copilărie.

David Popovici, campion olimpic la 200 metri liber, obișnuia să facă o reverență după fiecare finală câștigată în bazin. Apoi a renunțat la acest obicei, unul pe care l-a repetat marți seară pe scena Ateneului Român în fața câtorva sute de oameni care-l aplaudau în picioare.

Fundația Hope and Homes for Children a încheiat campania de strângere de fonduri pentru cei 11 copii cu nevoi speciale din sectorul 5 cu o seară de gală în care a anunțat că au fost 14.000 de donații din care s-au adunat 588.000 de euro. Ținta inițială, mult depășită, fusese de 450.000 euro, pentru a le construi micuților un „acasă” adaptat nevoilor lor.

David Popovici a fost cel care a dat startul acestei campanii, donându-și echipamentul în care a urcat pe podiumul olimpic la Paris în probele de 200, medalie de aur, și 100 metri liber, medalie de bronz. I-au urmat ceilalți ambasadori ai fundației: realizatorul radio-TV Mihai Morar, prezentatoarea Amalia Enache, violonistul Alexandru Tomescu și actorul Marius Manole.

Toți au urcat pe scena Ateneului Român pentru a povesti despre ce înseamnă „acasă” și cum se construiește acest sentiment de apartenență în mintea lor.

Vacanța scurtată pentru a se întoarce acasă

Campionul olimpic a fost ajutat de întrebările Amaliei Enache pentru a transmite ce înseamnă acasă pentru el. A vorbit despre copilăria sa, urmărit din sală de antrenorul său, Adrian Rădulescu, dar și de bunica sa, cea care a fost personaj principal în mai multe momente din istorisirea lui David.

Acasă înseamnă pentru David Popovici nu neapărat o casă, ci momentele din copilărie când a fost lăsat să fie copil, să facă o colecție de bețe de toate formele și mărimile, să aducă diverse gângănii în casă, să se piardă în parc. Toate acestea în timp ce înotul făcea parte din viața sa.

„Mă consider încă un copil, nu vreau să încetez niciodată din a mă juca și a-mi păstra sufletul de copil. Am avut o copilărie foarte frumoasă, multă vreme am petrecut-o în apă sau cu pregătirea fizică, dar am avut și o copilărie normală. Am fost un copil care a fost lăsat să fie copil, iar asta este foarte important. Am niște părinți buni care mi-au oferit această șansă”, a spus David. Părinți care nu făceau diferența între locurile pe care le ocupa băiatul neastâmpărat după concursurile de înot, care își găsise la bazin omul pe care îl are alături și acum și care a știut mereu să-l asculte și să-l îndrume.

După ce l-au aplaudat peste 15 secunde atunci când a apărut pe scenă, David a stârnit hohote de râs când a povestit despre visele sale de copil. Visa să devină călugăr shaolin, dar l-au descurajat două detalii: faptul că trebuia să mănânce orez și că trebuie să se radă în cap. Faptul că pe ecran se derulau imagini cu David de când era mic te purta în povestea lui, când un copil cu plete și zâmbet larg se gândea cum să devină magician sau omul care stă în picioare pe mașina de gunoi. „Mi se părea extraordinar să faci acest lucru”.

Cu emoțiile deja trecute, David Popovici a adresat și un îndemn pe care îl rostește de multe ori, mai ales când i se cer sfaturi: „Nu puneți presiune pe copiii care fac sport, e bine să-i ajutați, să-i iubiți!”. Pentru că până la urmă, așa cum s-a rostit pe scenă aseară, „acasă” înseamnă iubire.

„După o perioadă foarte tensionată înainte de Jocurile Olimpice, inclusiv acolo, am simțit nevoia să plec undeva departe, unde e liniște, unde să nu mă recunoască nimeni, într-un paradis exotic. Numai că odată ajuns acolo, la mii de kilometri depărtare, mi-am dat seama că nu sunt liniștit, că soluția nu este să fug de problemele mele, de tensiunea acumulată. Aveam nevoie de o perioadă de normalitate, să dorm acasă în patul meu, de mâncarea bunicii mele, de sendvișurile mamei mele, de asta aveam nevoie. Așa învățăm cel mai bine când trecem prin lucruri”, și-a încheiat David Popovici incursiunea în viața sa.

Au urmat iar secunde bune de aplauze, iar oamenii prezenți la evenimentul Hope and Homes for Children s-au ridicat în picioare pentru a-și arăta aprecierea. A fost singurul dintre cei cinci ambasadori care a generat un astfel de răspuns, deși s-au derulat povești interesante și emoționante.

La final, când cei cinci protagoniști s-au adunat pe scenă, ca într-o reverență, David a spus că aplauzele trebuie îndreptate spre cei 14.000 de oameni care au donat și au făcut posibilă ridicarea casei destinate celor unsprezece copii cu nevoi speciale din sectorul 5.