Bîrligea sau unde-i sunt golurile de altădată?

Ultima reușită a nouarului datează din 8 decembrie. Pentru un marcator veritabil e rarisim să treacă atât timp fără ca el să înscrie.

Remiza împiedicată a FCSB-ului la Ploiești a developat lipsa de eficiență a unei echipe (campioana la zi!) care-și dorește să câștige din nou titlul, dar în ultimele patru partide interne, cele din 2025, dă doar trei goluri.

Prin Crețu, cu Hermannstadt, prin Tănase, transformerul controversatului penalty de la Arad, și prin Miculescu, împotriva CFR-ului. Niciodată prin Daniel Bîrligea. N-ai cum să fii o echipă eficientă, când ”gura de tun” ți s-a înfundat cu câlți…

Glasul cifrelor

De la acel minut 12 al meciului cu Botoșani, Bîrligea a stat pe margine din diverse motive (ba suspendat, ba odihnit), în trei meciuri. La Arad, cu CFR și cu Hoffenheim, în Europa League. A intrat o repriză cu CSU Craiova, în Cupă, la acel 0-2 în urma căruia FCSB a părăsit competiția.

A fost titular în alte șase rânduri: în campionat cu Farul (1-1), cu Iași (2-0), cu Hermannstadt (1-1) și cu Petrolul (0-0). Plus în Europa League cu Qarabag (3-2) și cu Man. United (0-2). În acest răstimp, el a coborât din poziția de lider al golgheterilor interni (10 reușite) până pe poziția a patra, devansat de Louis Munteanu (14), Mitriță (12) și Selmani (11).

Criză de formă? Blocaj?

Chiar dacă în acest răstimp de două luni de secetă Daniel a avut bara aceea cu United și s-a bucurat de aprecierile lui Ruben Amorim, pasul bătut pe loc e evident. Atacantul central titular al unei echipe care vizează performanța internă, deci atacă mereu, nu poate sta atât timp fără să-i fie scris numele pe tabelele de marcaj.

Dacă stă, apare imediat ideea de „criză de formă”. La Bîrligea ar fi însă nedrept să vorbim despre așa ceva, pentru că el de zbătut se zbate, aleargă, vrea. E mai degrabă un blocaj. Un soi de pană de inspirație, în care justificarea ”nu vrea, domnule, să intre, și gata!” nu e chiar o vorbă în vânt.

Un răspuns simplu, dar naiv

Toți atacanții au astfel de perioade aride, chiar și cei mai mari decât Bîrligea, în care le e afectată acea medie de măcar un gol la două meciuri, care definește un înaintaș eficient. Dar cum se poate depăși o astfel de pasă nedorită?

S-ar putea da un răspuns pe cât de simplu, pe atât de naiv. Marcând! Nu e deloc ușor, mai ales după ieșirea din scenă a servantului Olaru, e și mai greu atunci când nu joacă nici Tănase, așa cum s-a întâmplat cu Petrolul.

Nici echipa nu-l prea ajută….

Explicația poate fi însă și alta. Jocul FCSB-ului e unul de posesie prelungită, un fotbal legumit, elaborat. Într-o astfel de abordare e eficient un atacant de combinație, de un-doi, un participant la muzica orchestrei. Bîrligea nu corespunde unui astfel de prototip.

El e înaintașul-buldozer, care preferă jocul cu spatele la poarta adversă. Care vrea centrări la cap, dar pentru asta jocul trebuie scos la margine, nu înghesuit în fața careului advers, acolo unde spațiile sunt mici. Poate va înțelege cineva că Bîrligea e ineficient în ultima vreme nu doar din vina lui, ci și din cauza ansamblului, care nu-l prea ajută.