Fost vicecampion european, medaliat cu bronz la Mondiale, Bogdan Juratoni (34 de ani) a revenit spectaculos în box, la finalul anului trecut, când a câștigat și cel mai mare premiu, din punct de vedere financiar, din carieră.
Bogdan Juratoni se retrăsese din sportul cu mănuși în 2017, după ultimul titlu național, cel obținut la categoria 81 de kilograme. Era dezamăgit că nu reușise mai mult, inclusiv la JO Londra 2012.
Dinamo îi oferise un post de antrenor, dar recunoaște că „nu era încă pentru mine să fac asta. Nu am răbdare, îmi place să fiu activ, nu să mă uit la alții. Poate mai încolo, cine știe”.
Bogdan Juratoni: „Era să renunț, nu puteam să slăbesc!”
S-a întors acasă, la Deva, și s-a angajat la trupele speciale. Nu i-a fost prea greu fiindcă „la ce pregătire am făcut eu ca boxer, tot ce a urmat a fost, așa, o distracție, ca un concediu”. A participat la misiuni, la intervenții, dar boxul rămăsese acolo, un regret agățat de sufletul lui.
Până anul trecut, când, la 7 ani de la retragere i s-a ivit o nouă șansă. Juratoni povestește că „auzisem că firma de energizante Hell organiza un turneu important, cu premii foarte mari, fiindcă vrea să intre în lumea boxului profesionist din SUA, cum e deja Red Bull.
Am fost la un casting și, chiar dacă eram retras, am fost primit. Urma ca în calificări să am două meciuri, pe reguli de amatori. M-am pregătit doar vreo două luni. Dar cel mai greu a fost să slăbesc. Aveam 85 de kilograme și trebuia să ajung la 75, câte aveam când boxam.
După ce am dat jos 5 kilograme, am vrut să renunț, mi se părea că nu mai pot. Dar am tras de mine, am reușit și, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar dacă nu am boxat foarte bine, am câștigat ambele meciuri și m-am calificat la faza finală, care a avut loc în Ungaria, la Miskolc".
Bogdan Juratoni: „N-am câștigat niciodată atât de mult”
Gala finală Hell Boxing Kings a avut loc în noiembrie și urma să se boxeze pe reguli de profesioniști. Bogdan a întețit pregătirea: „Mi-am luat concediu, mai veneam la București câte o săptămână, pentru sparringuri și pregătire cu Cezar, fratele meu, care este antrenor la Dinamo.
În primul meci am învins un azer, campion național. În semifinale, alt azer, medaliat la Olimpiada din 2016, care e încă în activitate. Iar în finală l-am învins prin abandon pe ungurul Master Sorna, și el campion național. Am fost în dificultate în repriza a doua, când m-a pus la podea.
Dar în repriza a 6-a l-am făcut KO, a oprit arbitrul lupta, și-a dat seama că nu mai putea să se apere. Așa că am câștigat competiția și un premiu de 100.000 de dolari. Cel mai mare din cariera mea! Am primit 85.000, că restul a fost impozit. Dar îmi prind tare bine banii, că vreau să termin o cabană la care lucrez de ceva timp, undeva lângă Deva.
Nici acum nu pot să înțeleg cum, după 7 ani de la retragere, am putut învinge adversari încă în activitate! Repet: doar cu ajutorul lui Dumnezeu, Care poate are un plan pentru mine".
„Mă trage sufletul, poate culeg și eu roade măcar acum”
Cei de la Hell i-au propus ca în 2025 să mai lupte de 3 ori, iar Bogdan se gândește să accepte: „Eu mă simt beton și poate că a venit timpul să culeg și eu roadele muncii din tinerețe. În Ungaria, la competiție a fost invitat și Roy Jones jr, fost mare deținător al mai multor centuri mondiale, care e imaginea Hell în SUA. Mi-au și dat o centură pe care scrie «Future champion WBO»!
E o centură fără valoare, dar e dovada că cei de la Hell vor să intre puternic în boxul profesionist. Sincer, mă trage inima. Mă și simt beton. După aceste 3 lupte aș putea intra în lupta pentru centura WBO. Prima ar fi în mai, alta în vară și ultima în decembrie.
Dar am un copil mic, lucrez și la cabană, mai sunt și angajat. E cam greu să mă pregătesc. Însă îmi doresc asta și sper să reușesc ce n-am putut în tinerețe. Eu aș fi fost, poate, cel mai medaliat boxer român la amatori. Aș fi fost campion european și mondial. Dar am avut ghinion, că pe vremea mea, domnul Obreja, Dumnezeu să-l ierte!, era în conflict cu AIBA.
În finala europeană, de exemplu, l-am bătut pe irlandezul Quigley, dar arbitrul i-a ridicat lui mâna. La Mondiale am pățit la fel. Dacă ați cunoaște câte meciuri am câștigat așa, dar l-au dat pe adversar învingător... Acum n-ar mai fi nevoie să mă antrenez ca pe vremuri. Fiindcă am motorul bun. Trebuie doar să revin la ce am fost.
Munca titanică am făcut-o când eram tânăr și a rămas mult din ce am acumulat atunci. E greu, fiindcă am o vârstă, plus cei 7 ani de pauză, dar e posibil. Mi-a spus mie cândva antrenorul meu, Mircea Simon, că o să înțeleg boxul abia după ce mă las. Și așa e, abia acum știu cum să mă pregătesc! Să vedem, mă gândesc, totul e posibil".
{{text}}