Povestea incredibilă a lui Sebastian Rodriguez, condamnat la 84 de ani de închisoare pentru terorism » A câștigat 16 medalii pentru Spania

Sebastian Rodriguez (67 de ani) are o viață de film, dar deocamdată s-a scris doar o carte despre ea, numită „Despre tăcere și aur”. Autorul cărții este un francez, Ivan Butel, iar L’Equipe a vorbit cu el despre poveștile spaniolului. Ibericul a primit o sentință de 84 de ani pentru terorism, a făcut greva foamei timp de 432 de zile în urma căreia nu-și poate folosi picioarele, a mințit că avut un accident de mașină atunci când a participat la prima selecție pentru Jocurile Paralimpice în țara sa, apoi a bifat șase ediții, cucerind 16 medalii. Și-a încheiat cariera în 2024 cu un test pozitiv la testosteron.

Sebastian Rodriguez, născut la Cadiz, a primit câteva mențiuni de-a lungul timpului în ziarele din toată lumea. Faptul că a concurat la Jocurile Paralimpice, deși avea o condamnare pentru terorism a suscitat o anumită curiozitate.

Ivan Butel, autorul francez al cărții „Despre tăcere și aur” în care este povestită viața lui Rodriguez, spune că interesul lui pentru acest subiect a pornit atunci când pe 3 noiembrie 2000 a văzut o știre în L’Equipe despre faptul că un spaniol, care a câștigat cinci medalii la Jocurile Olimpice, le poate păstra chiar dacă trecutul său e unul tulbure, cu o condamnare de 84 de ani pentru terorism.

Cartea analizează în detaliu destinul incredibil al lui Sebastian Rodriguez, care a câștigat 16 medalii paralimpice la înot, dintre care 8 de aur, începând cu anul 2000.

De unde condamnarea de 84 de ani de închisoare? Rodriguez a fost membru al Grapo, o mișcare de extremă stânga adeptă a luptei armate, participând la asasinarea unui director de companie spaniolă.

• Gruparea Grapo era de inspirație marxist-leninistă și a fost creată chiar înainte de moartea lui Franco, în 1975, grupurile de rezistență antifascistă Grapo (1 octombrie) au desfășurat aproape o mie de acțiuni violente și sunt considerate responsabile pentru aproape o sută de morți într-o perioadă de treizeci de ani.

Butel a povestit cum a călătorit în 2011 la Vigo pentru a se întâlni cu Rodriguez în ideea de a face un film despre viața sa, unul care nu s-a concretizat până la urmă.

„Să vadă că vine un puști francez nu a fost rău pentru el. S-a gândit că îl poate manipula. Nu ar fi acceptat acest tip de prietenie cu un spaniol, care ar fi fost mai direct, vorbind despre ETA (organizația teroristă bască), despre reproșurile aduse Grapos pentru că și-au continuat acțiunile mult după moartea lui Franco... Am putut să joc naivitatea până la capăt”, a măturisit Butel pentru sursa citată.

Pe 5 septembrie 1984, trei membri ai Grapo l-au ucis pe Rafael Padura, președintele Confederației Oamenilor de Afaceri din Sevilla. Printre ei se afla și Sebastian Rodriguez. Doi ani mai târziu, acesta a fost condamnat la 26 de ani de închisoare pentru crimă. Condamnările ulterioare i-au mărit pedeapsa la 84 de ani.

În noiembrie 1989, împreună cu alți membri ai Grapo, a început o grevă a foamei colectivă. Alimentat forțat de serviciile medicale, calvarul său voluntar a durat 432 de zile. „S-a oprit doar atunci când liderii au spus stop, în februarie 1991”.

În cartea sa, Butel descrie diferitele etape ale înfometării. „După o lună de greva foamei, își pierde senzația de foame și de sete. Apatic, el nu se mai mișcă. Pielea îi este uscată și solzoasă, iar el suferă de vărsături. Respirația îi este lentă, iar el nu mai poate vedea sau auzi la fel de bine. Apar complicații grave. Picioarele și brațele i-au înghețat...”.

Unul dintre deținuți a murit, în timp ce alții au suferit sechele pe viață. Sebastian Rodriguez nu și-a mai putut folosi picioarele. Această nouă situație i-a dat viața peste cap: suferind de un handicap incurabil, el a obținut eliberarea condiționată în 1994.

A încercat baschetul dar a ales înotul

Când a fost eliberat din închisoarea din Vigo, s-a angajat ca vânzător de bilete de loterie pentru ONCE, o asociație care ajută nevăzătorii și care este renumită pentru faptul că a sponsorizat o echipă de ciclism din 1989 până în 2003.

S-a apucat mai întâi de baschet. Dar, potrivit lui Butel, „nu era la fel de bun ca la înot”. Oricum, înotul era pasiunea lui. „A fost într-o închisoare, unde deținuților li s-a oferit șansa de a înota. Poate că a dat peste oamenii potriviți care erau pregătiți să îi ofere o a doua șansă și care au simțit că, după greva foamei, nu mai era la fel de radical ca înainte”.

Chiar dacă Butel nu aduce aminte, într-un articol din 2000, există informația că pentru a fi selectat în delegația Spaniei pentru Jocurile Paralimpice de la Sydney, Rodriguez a spus că handicapul l-a căpătat în urma unui accident de mașină.

La Jocurile Olimpice de la Sydney, pe când avea 43 de ani, la categoria S5, el a câștigat 5 medalii de aur (50 m, 100 m și 200 m liber, ștafetă 4 × 50 m liber și 4 × 50 m mixt). Acest triumf i-a reînviat trecutul și a stârnit controverse.

Unele persoane au cerut ca medaliile sale să fie retrase, dar Comitetul Paralimpic Internațional a refuzat. Rodriguez a câștigat alte trei titluri la Atena în 2004 (50 m, 100 m și 200 m liber). Apoi a mai câștigat opt medalii, patru de argint și patru de bronz, la Beijing și la Londra. A mai participat la Rio și Tokyo, unde nu a mai urca pe podium, în Japonia având deja 64 de ani.

Depistat pozitiv la testosteron în 2024

Sebastian Rodriguez visa să participe și la Jocurile de la Paris în 2024, la vârsta de 67 de ani! În cele din urmă, el și-a anunțat retragerea din sport pe 11 aprilie 2024 din cauza unui test doping pozitiv la testosteron. El a negat orice intenție de dopaj și a dat vina pe suplimentele alimentare.

Sebastian Rodriguez locuiește acum cu soțul său lângă Vigo. În Galicia, el este un erou, sărbătorit atât de dreapta locală, cât și de stânga.

În alte părți ale Spaniei, imaginea este mai amestecată.

„Vigo l-a venerat și l-a iertat pentru că orașul nu a avut de suferit de pe urma crimelor sale. Dar în Andaluzia, acest lucru nu este acceptabil. La fiecare aniversare, sunt aduse omagii victimei sale. Oficial, a fost grațiat (din 2007) și a rambursat daunele civile. Juridic, el este în regulă. Dar din punct de vedere moral... Răscumpărarea nu înseamnă neapărat pocăință. Deși a rupt relațiile cu familia Grapos, Rodriguez nu și-a condamnat niciodată în mod expres faptele din trecut și nu și-a dezvăluit niciodată rolul precis în uciderea lui Rafael Padura. „Când a apărut cartea, mi-a spus: «Nu am mărturisit niciodată și nu voi spune niciodată exact ce am făcut în acea zi». La proces, el este întotdeauna prezentat ca fiind cel care a stat de pază. Ar fi prea greu să spunem că el a fost cel care a tras”, a subliniat Butel.

Cartea nu a fost încă tradusă în spaniolă, dar Sebastian Rodriguez a putut să o citească înainte de publicare. „Am făcut un fel de traducere cu Google, cu multe greșeli, și i-am trimis-o lui. Trebuia să corecteze datele și detaliile, dar în cele din urmă nu a făcut niciun comentariu. Nu cred că i-a păsat. Dar când i-am anunțat publicarea pe Facebook, a reacționat: «În Spania, nici măcar nu au apucat să publice o carte despre mine. A fost nevoie de un francez să o facă... »”, a povestit autorul cărții.

Rodriguez are o fată și a spus în mai multe rânduri că vrea să fie judecat pentru succesul său din înot, nu pentru trecutul său.