Emil Săndoi, fostul mare fotbalist al Universității Craiova, campion cu alb-albaștrii în 1991, cu peste 300 de apariții în tricoul juveților, aniversează astăzi o vârstă rotundă. Figură inconfundabilă în Bănie, în galeria ambasadorilor clubului, Săndoi împlinește 60 de ani, peste jumătate din ei în slujba fotbalului din Oltenia.
De ziua fostului internațional, GSP.ro publică fragmente din „spovedania” pe care redutabilul fundaș central al anilor '80-'90 a făcut-o într-un interviu-eveniment acordat Gazetei.
Săndoi a făcut o incursiune în perioada romantică a fotbalului din Bănie, când, la început de carieră, se „infiltrase” printre greii „Craiovei Maxima”. Ulterior, a devenit unul dintre liderii echipei ce avea să cucerească titlul în 1991. „Poate n-am fost un superfotbalist, dar mi-am rupt picioarele pentru Craiova”, mărturisea Săndoi, cu aceeași blândețe nedisimulată care l-a însoțit de-a lungul anilor.
Emil Săndoi, la 60 de ani: „N-am fost un superfotbalist, dar mi-am rupt picioarele pentru Craiova!”
„Dacă stau bine să mă gândesc, cred că am jucat în 15 campionate ca jucător [pentru Universitatea Craiova]. Eu nu știu dacă mai are cineva din Craiova 15 campionate ca jucător la prima echipă a Universității.
Poate n-am fost un superfotbalist... Dar am fost un fotbalist foarte bun al generației mele. Poate am fost un lider, alături de alți câțiva jucători. Nu întâmplător am câștigat un campionat, am câștigat câteva Cupe, am jucat mai multe finale, am jucat de la o vârstă fragedă la Craiova, am prins toate loturile naționale.
Dar nu am fost un jucător sclipitor. Am încercat de fiecare dată să-mi fac datoria pe teren... Mi-am rupt picioarele, operații peste operații”, povestea Săndoi, într-un interviu acordat Gazetei.
Emil Săndoi și marele regret al carierei: „Mi-aș fi dorit din suflet să fiu antrenat de Mircea Lucescu!”
Oltean sadea, Săndoi recunoaștea că și-ar fi dorit să aibă oportunitatea de a lucra cu Mircea Lucescu, unul dintre cei mai mari antrenori români din toate timpurile:
„Îmi pare atât de rău că n-am reușit să lucrez niciodată cu Mircea Lucescu... Cred că toți antrenorii care au lucrat cu mine m-au apreciat. Am lucrat cu antrenori mari de-a lungul timpului, n-aș vrea să le mai dau numele, sunt arhicunoscuți și am avut un respect deosebit pentru ei.
Dar, dintre marii antrenori ai României, n-am reușit să lucrez niciodată cu Puiu Iordănescu și cu Mircea Lucescu. Cu Iordănescu a fost acea accidentare... Dacă nu mă accidentam, poate aș fi fost și eu la Campionatul Mondial din Statele Unite. Știu că dânsul mă monitoriza.
Iar cu Mircea Lucescu... Dacă aș fi dat curs unor oferte pe care le-am avut de la Dinamo într-o anumită perioadă, probabil că aș fi lucrat cu dânsul. Din punctul acesta de vedere, este un mare regret al meu, că n-am reușit să fiu jucătorul lui Mircea Lucescu. Asta e, poate într-o viață viitoare... Mi-aș fi dorit foarte mult! Credeți-mă, chiar mi-aș fi dorit din sufletul, dar n-a fost să fie”, a rememorat Săndoi.
infografie Craiova 1991Craiova a fost o deschizătoare de drumuri, nicio echipă nu mai ajunsese în fazele în care a ajuns Craiova în Europa.
Eram la «tineretul» Craiovei, pentru mine a fost o șansă să progresez mai repede (n.r. alături de marii fotbaliști din Craiova Maxima). Erau 10-11 jucători chemați la echipa națională, iar pentru a-și completa efectivul de joc, chemau jucători de la echipa de «tineret». A fost o șansă pentru mine. Îmi aduc aminte de primele momente în care am intrat în autocar lângă acei jucători, a fost o bucurie enormă să ies pe teren la antrenament alături de asemenea jucători.
- Emil Săndoi, fost fotbalist Universitatea Craiova
{{text}}