„I'm a boss, I call the shots” » Adrian Șut, cheia de boltă la FCSB! Cifre impresionante și un paradox în joc: profil defensiv, dar e excelent în alt parametru

Adrian Șut (25 de ani) se află la cel mai bun sezon al carierei. E om de bază la FCSB, fiind unul dintre căpitani, e convocat în mod constant la echipa națională, iar în cupele europene are prestații perfecte. Mijlocașul e la al cincilea sezon la echipa roș-albastră și e indispensabil.

Originar din Cociuba Mare (județul Bihor), Adrian Șut a debutat în prima divizie acum aproape 9 ani. Era utilizat de George Ciorceri într-un Viitorul – ASA Tg. Mureș 6-1, pe 02 iunie 2016. Mai juca un an în acel sezon, apoi ajungea la Pandurii, în Liga 2. După doar un sezon, revenea în prima ligă, la Academica Clinceni.

La finalul sezonul 2018-2019, FCSB îl transfera pe Șut, după ce l-a urmărit atent. Gigi Becali nici măcar nu a plătit bani pentru el, transferându-l în contul unei datorii. Roș-albaștrii l-au mai lăsat un an la ilfoveni, apoi, din 2020 a intrat în lotul FCSB. A jucat constant, iar încet încet a devenit titular la mijlocul terenului.

O melodie pe care o ascult de fiecare dată înaintea meciurilor, se numește „Ima Boss", de la Rick Ross și Meek Mill. Este melodia care mă ajută să mă concentrez și să mă focusez foarte bine. Nu știu dacă e superstiție, e un obicei.

– Adrian Șut

Cum arată sezonul 2024-2025 pentru Adrian Șut

Până acum, Adrian Șut a adunat 43 de meciuri oficiale. În total, 3.701 minute și are 3 goluri și 3 pase de gol. De cele mai multe ori a evoluat ca mijlocaș central, într-un sistem 4-2-3-1, dar a fost trecut, la nevoie, și ca inter, în 4-3-3, dar și ca fundaș central.

Cifrele lui Șut, potrivit raportului Wyscout, arată cât de important e rolul său în jocul campioanei. Inspirat de preferații săi, Busquets și Rodri, Șut are o acuratețe a paselor demnă de invidiat: 82,4%. Și deși e mijlocaș de profil defensiv, contribuie din plin la acțiunile ofensive.

Pe meci, oferă în medie 8 pase în ultima treime, iar 65% dintre ele ajung la destinație. Mai mult, Șut are un joc orientat spre poarta adversă. Oferă 18 pase înainte pe meci, de trei ori mai multe decât pasele înapoi. Și este extrem de activ. Primește în meci 32 de pase de la colegi și oferă 37.

Cifrele lui Șut arată bine și pe faza defensivă. În medie, mijlocașul roș-albaștrilor reușește 9,63 recuperări pe meci și 4 intercepții. Și câștigă 65,4% dintre duelurile defensive în care e implicat.

Drama din 2024

Spre finalul lui 2024, Adrian Șut a trecut printr-un moment dificil: tatăl lui a murit. La doar o zi după 2-0 cu Dinamo, el a zburat de urgență la Oradea pentru a fi alături de tatăl lui. Nu a jucat în meciul cu Rangers, din Europa League, dar apoi a fost chemat de urgență. Chiar în ziua în care avea loc înmormântarea.

„Mi-a zis MM Stoica că Șut vine vineri. Joi îl înmormântează pe tatăl lui și a zis că vrea să vină vineri, că au nu știu ce datină. Nu accept așa ceva! Ce datină? Joi să vină și vineri să fie la antrenament!” a spus Becali. Iar Șut s-a conformat și a revenit la lot.

Adrian Șut și-a spus povestea pentru GSP.ro. Prin ce a trecut la începutul carierei

La începutul anului 2024, în cantonamentul din Turcia, Șut vorbea pentru Gazeta Sporturilor despre începutul carierei și despre cele mai grele momente.

„Am început la mine, la sat, în comuna Cociuba Mare, în Bihor. La echipa satului. Eram foarte mic. Țin minte că aveam un meci, în care adversarii ne conduceau și ei m-au lăsat pe mine să dau gol Am plecat de la 11 ani de acasă, a trebuit să mă maturizez forțat.

Am plecat la academia celor de la Liberty Salonta, în Bihor. Cred că eram cel mai mic din internat. Nu-mi plăcea, iar la un moment dat am zis că plec acasă. Eram clasa a V-a, ai mei mă lăsaseră acolo. Am luat un microbuz și m-am dus acasă. Ai mei s-au trezit cu mine.

Am zis că eu nu mai vreau să merg la fotbal. Plângeam și ziua, plângeam și seara. Era prima oară când eram plecat de acasă. Nu stătea nimeni după mine să mă întrebe cum mă simt. Eram într-o cameră cu zece alți copii. Era greu. Nu era ușor să te adaptezi. Dar... Am stat acolo vreo trei ani, a trebuit să mă adaptez.

În week-end plecam acasă. Cel mai greu era când trebuia să mă întorc. În prima zi când ajungeam acasă, eram fericit, nu mai voiam să plec de la părinți. Dar dacă mi-am dat cuvântul și am promis... La întoarcere, la Salonta, mă duceau ai mei cu mașina. La început, când mă despărțeam de mama, de tata, mi se rupea inima. Apoi, după ce m-am obișnuit”, a dezvăluit Adrian Șut.