După eliminarea de la Indian Wells, Iga Swiatek și-a pus sufletul pe tavă: „Dintr-odată sunt caracterizată drept imatură sau isterică”

Iga Swiatek (23 de ani, 2 WTA) nu are parte de startul de sezon pe care și l-a dorit. După eliminarea de la Indian Wells și criticile primite pentru comportamentul său, tenismena poloneză a răspuns printr-o lungă postare în care a explicat cum au fost ultimele luni pentru ea.

Iga Swiatek a participat la 4 turnee individuale în anul 2025 și nu a reușit să ajungă în finală la nicio competiție. Jucătoarea în vârstă de 23 de ani a fost eliminată în semifinale de trei ori (Australian Open – 7-5, 1-6, 6-7 (8) vs. Madison Keys, Doha – 3-6, 1-6 vs. Jelena Ostapenko, Indian Wells – 6-7 (1), 6-1, 3-6 vs. Mirra Andreeva) și o dată în sferturile de finală (Dubai – 3-6, 3-6 vs. Mirra Andreeva).

Iga Swiatek și-a explicat gestul de la Indian Wells: „Nu sunt mândră. Imediat mi-am cerut scuze”

După eșecul suferit în penultimul act al turneului de la Indian Wells, Swiatek a fost criticată pentru un gest pe care l-a făcut în timpul confruntării cu Andreeva. Nervoasă, sportiva aflată pe numărul 2 mondial a lovit puternic o minge, iar aceasta a fost aproape de a-l nimeri pe un băiat de mingi.

Gestul lui Swiatek a făcut înconjorul lumii și a fost dezbătut de urmăritori ai tenisului, care au tras diferite concluzii în legătură cu cvintupla câștigătoare de Grand Slam. Două zile mai târziu, jucătoarea în vârstă de 23 de ani a transmis un mesaj pe pagina sa de Instagram prin care și-a pus sufletul pe tavă și a oferit o explicație pentru reacțiile ei și pentru forma pe care a arătat-o în acest an.

„Unul din turneele mele favorite a rămas în urma mea. Mă mișc încet înspre direcția pe care mi-o doresc și plec de-aici după o muncă solidă depusă, multe amintiri plăcute și câteva lecții valoroase.

Am văzut că recent s-a discutat mult despre schimbările în comportamentul meu de pe teren și în emoțiile mele. Chiar dacă nu sunt confortabilă să îmi explic acțiunile, e timpul să împărtășesc perspectiva mea pentru a opri speculațiile și teoriile nejustificate.

În primul rând, legat de incidentul din ultimul meu meci. E adevărat – mi-am exprimat frustrarea într-un mod de care nu sunt mândră. Intenția mea nu a fost niciodată să țintesc pe cineva, ci doar să îmi exprim frustrarea lovind mingea de teren. Imediat mi-am cerut scuze de la băiatul de mingi, am avut un contact vizual, ne-am făcut semn cu capul atunci când mi-am exprimat regretul față de ce s-a întâmplat lângă el.

Am văzut mulți jucători care lovesc mingea din cauza frustrării și, sincer, nu mă așteptam la o judecată atât de aspră. De-obicei îmi controlez astfel de impulsuri așa că, glumind pe jumătate, pot să spun că îmi lipsește experiența în astfel de situații și am judecat greșit ținta mea în căldura momentului.

„Schimbarea perspectivei ia mult timp, efort și susținere din partea echipei”

În al doilea rând, legat de exprimarea emoțională. Jumătatea a doua a anului trecut a fost extrem de provocatoare pentru mine, în special din pricina testului pozitiv de dopaj și a modului în care circumstanțele care au fost total în afara controlului meu mi-au luat șansa de a lupta pentru cele mai înalte obiective sportive la finalul sezonului.

Asta m-a forțat să schimb anumite lucruri în mine însumi. În Australia, după performanțe mai slabe în anii trecuți, am jucat fără așteptări, m-am concentrat doar pe munca mea, acceptând că un alt Australian Open s-ar putea să nu meargă așa cum îmi doresc, indiferent de efortul depus. Datorită acestei mentalități, am performat foarte bine și am fost aproape de a ajunge în finală.

În Orientul Mijlociu, în schimb, am realizat că rezultatul pozitiv al testului meu, ratarea a două turnee puternice în octombrie și rezultatele excepționale de anul trecut (câștigarea a 4 turnee de 1000 de puncte și a unui Grand Slam în prima jumătate a sezonului) vor continua să îmi afecteze clasamentul și îmi vor lua șansa de a ajunge pe primul loc. Această realizare m-a supărat profund. Ați putut vedea asta pe teren în Dubai.

Știu că să joc în timp ce sunt blocată în frustrări legate de trecut despre lucruri care sunt dincolo de controlul meu nu e calea corectă. Eu și echipa mea am recunoscut problema aproape imediat (cu experiența lor, probabil mai rapid decât oricine și-ar putea imagina), dar schimbarea perspectivei ia mult timp, efort și susținere din partea echipei.

„Am petrecut 3 săptămâni plângând zilnic și nu am vrut să intru pe teren”

Asta mă conduce spre două puncte importante.

În primul rând, să muncești la propria persoană nu e ceva ce realizezi o dată pentru totdeauna. Uneori facem doi pași în față și unul în spate. Mă confrunt cu noi elemente ale acestui puzzle tot timpul: circumstanțele se schimbă, experiențele mele se modifică, eu evoluez, adversarii evoluează și trebuie să mă adaptez constant.

Nu e niciodată ușor și e destul de provocator pentru mine acum. Sportul nu e jucat de roboți. Am avut trei sezoane incredibile, însă nimic nu vine fără efort și nu este nicio garanție că rezultatele vor veni ușor sau vor fi sub control. Asta e viața și acesta e sportul. Uneori chiar și eu uit asta.

În al doilea rând, judecata constantă. Când sunt foarte concentrată și nu arăt multe emoții pe teren, sunt numită robot, iar atitudinea mea este descrisă drept inumană. Acum că sunt mai expresivă, îmi arăt sentimentele sau faptul că mă chinui pe interior, dintr-odată sunt caracterizată drept imatură sau isterică.

Acesta nu este un standard sănătos – în special considerând că doar cu 6 luni în urmă, am simțit că activitatea mea atârnă de un cui, am petrecut 3 săptămâni plângând zilnic și nu am vrut să intru pe teren. Astăzi, după toate lucrurile prin care am trecut, încă procesez și încerc să mă obișnuiesc cu acele experiențe.

Iga Swiatek: „Muncesc din greu la mine însumi și îmi stabilesc obiective ambițioase”

Va schimba ceva ceea ce am împărtășit? Probabil că nu, pentru că văd clar cât de mult iubim să judecăm, să facem teorii și să ne impunem opinia asupra altora. Dar probabil că unii oameni care chiar vor să înțeleagă prin ce trec vor înțelege asta. În orice caz, standardul extern cu siguranță nu este standardul meu și nu accept ca eu și echipa mea să fim băgați în niște „cutii” cu așteptări din exterior.

Cu toate acestea, acelor fani care mă susțin cu adevărat le mulțumesc profund și vreau să știți cât de recunoscătoare sunt pentru bunătatea voastră. Știu că nu voi mulțumi niciodată pe toată lumea. Merg pe propriul drum. Mă strădui să aduc bucurie fanilor care se uită la meciurile mele și să inspir copiii prin setarea unui exemplu pozitiv.

Muncesc din greu la mine însumi și îmi stabilesc obiective ambițioase – poate uneori prea ambițioase. Dar cred cu adevărat că, chiar dacă ocazional fac doi pași înainte și unul înapoi, voi atinge acele obiective în propriul meu ritm.

Ne vedem în Miami.”