EPISODUL 32. Invitata de astăzi a emisiunii Health Talks by GSP este Adriana Geamănu (31 de ani), câştigătoarea mai multor concursuri naţionale, europene şi mondiale de Strongwoman, care vorbeşte despre provocările acestui sport, despre întâlnirea cu idolul ei, Arnold Schwarzenegger, dar și despre ideile preconcepute ale celor care îi critică alegerile
- Adriana, cum a început acest drum al tău în acest sport?
- Începutul a avut loc pe când aveam vârsta de 11 ani. Am început cu 9 ani de kickboxing. Am excelat și acolo, deținând 3 titluri de campioană națională și una mondială. Am practicat 5 ani și rugby. Am ajuns până în echipa lotului național. Dar am renunţat la un moment dat la sportul de performanţă pentru că m-am axat mai mult pe învățat, pe studii. Aşa am început să merg la sala de fitness pentru întreținere și să mă pot focusa mai mult pe examene, pe admiterea la facultate. Acolo am descoperit că am forță şi așa a început călătoria mea în frumosul sport numit Strongwoman. Spun frumos pentru că există mai multe probe, este un sport diversificat, foarte greu, dar extrem de interesant.
- Care e diferența între un concurs de Strongwoman și un concurs de powerlifting?
- În powerlifting sunt trei probe, a câte trei încercări, pe când la StrongWoman sunt undeva în jur de 30 de probe, cu diverse echipamente, nu doar haltera cu discuri. Există astfel de probe și la noi, cu haltera, doar că ne mai folosim și de obiecte precum mașini, pietre, bușteni, gantere gigant și alte elemente.
Adriana Geamănu: „Mi-am dorit din copilărie să-l întâlnesc pe Arnold”
- Ai avut vreun model pe care l-ai urmat atunci când te-ai gândit să urmezi acest sport?
- Fix din acest sport, nu. Doar că modelul meu a fost tot un sportiv, numele lui este Arnold Schwarzenegger. L-am admirat încă din copilărie. Și ca orice copil de atunci îmi doream să-l întâlnesc. Nu credeam că acest lucru va fi posibil. Arnold a înființat cel mai mare festival de profil din lume şi m-am gândit la faptul că e o ocazie pentru mine să ajung să-i câștig competiția, astfel încât cel mai mare idol pe care eu îl am să vină să-mi strângă mâna, să mă felicite.
- Acesta a fost obiectivul tău, să-i câștigi concursul ca să te întâlnești cu el.
- Da, da. Și el este în continuare cea mai mare inspirație a mea.
- Şi te-ai întâlnit cu el?
- Da, dar nu așa cum speram eu, deoarece au avut loc mai multe piedici. Prima oară am ratat locul 1 la jumătate de secundă. Mi-a părut rău pe moment, dar am depășit momentul. Faptul că s-a întâmplat așa m-a făcut și mai puternică. Apoi am reușit să câștig locul 1 la o diferență de 4 ani, după acest mic incident, doar că era în perioada pandemiei și Arnold nu a mai ajuns la festival. Dar atunci când mi-am pierdut orice speranță, am reușit să-l întâlnesc.
- Cum a fost întâlnirea cu el? Ai reușit să vorbești cu el? Ți-a zis ceva interesant?
- L-am întâlnit la sala din Los Angeles, unde el se antrenează. A fost o întâlnire foarte emoționantă. Am vorbit despre antrenamente, dar cel mai mult am vorbit despre visul meu pe care l-am avut să-l întâlnesc, despre performanța pe care am reușit-o la festivalul lui. M-a felicitat.
Adriana Geamănu: „Trebuie să găsim un echilibru între masculin și feminin”
- Dar cum e pentru o fetiță de 11 ani să aleagă aceste sporturi și să aibă un idol precum Arnold? De obicei fetițele se joacă cu păpuşi la vârsta aia.
- Mă bucur că ai pus această întrebare deoarece eu am continuat să mă joc cu păpușile până la vârsta de 14 ani.
- Deci nu sunt două aspecte care se exclud.
- Întotdeauna am încercat să păstrez un echilibru. Ceea ce noi trebuie să realizăm este faptul că există și masculin și feminin în noi, iar procesul trebuie să fie acela de a găsi un echilibru între acestea două. Consider că trebuie să profităm și de partea masculină, și de cea feminină.
Adriana Geamănu: „Am două antrenamente pe zi”
- Cum arată o zi obișnuită de antrenament pentru tine?
- Zilele mele de antrenament diferă în funcție de perioada în care mă aflu cu pregătirea pentru concursuri. Dacă sunt în perioada de pregătire, am antrenamente mai dure, mai intense, poate și de două ori pe zi, unde prioritizez și mai mult odihna și alimentația. Dacă nu sunt în perioada de pregătire, îmi permit să mă antrenez puțin mai lejer, prioritizez timpul liber, timpul cu familia, sănătatea.
- În ce constă antrenamentul?
- În perioada dinaintea concursului, antrenamentul constă în probele specifice competiției ce va urma. Dar fac şi antrenamente cardio deoarece am nevoie și de condiție fizică.
- Pe partea de cardio, ce exerciţii faci?
- În principiu, alergare. Ori în parc, dacă îmi permite timpul, ori pe bandă.
- Când te pregătești pentru concurs, te pregătești doar fizic sau te pregătești și psihic?
- Și psihic. Contează foarte mult psihicul și să avem un consilier pe această parte. Este un mușchi care trebuie antrenat prin consiliere, dar și prin autoeducație.
Adriana Geamănu: „Dețin recordul mondial la Super Yoke”
- Care sunt probele de concurs care îți plac cel mai mult?
- Cel mai mult îmi place ridicarea bușteanului şi a ganterei gigant. Şi mi se pare superinteresant și tractarea camionului.
- Care este recordul tău în aceste probe de care ești cea mai mândră?
- Am record național la ridicarea ganterei, 53 de kilograme. Ridicarea cu o mână deasupra capului. Mai am un record mondial, dar acesta nu este la una dintre probele mele favorite, se numeşte Super Yoke. Este o bară cu niște suporturi laterale unde se atașează discuri și se cară în spate în mers. Aici am reușit să duc 337 de kilograme pe 15 metri în 27 de secunde.
- Spuneai că tractezi tiruri și tot felul de mașini. Ce greutate ai tras cel mai mult? Și pe ce distanță?
- Cel mai mult 14 tone în cadrul campionatului european pe o distanță de 20 de metri.
Adriana Geamănu: „Consum 200 de grame de proteine pe zi”
- Cum îți protejezi tu corpul având în vedere că îl supui la atâta efort? Cum ai grijă şi de săătatea ta?
- Contează foarte mult să ne cunoaștem corpul și să ne dăm pauză atunci când corpul o cere. Mă folosesc de saună, alimentație, masaj, somn.
- Ce alimente consumi, pe ce te axezi mai mult?
- În primul rând sunt atentă la proteine, apoi carbohidraţi și grăsimi. Totul în cantități calculate, care diferă înainte şi după concurs. Încerc pe cât e posibil să țin cont de nutriţie, pentru că dacă mănânci cum trebuie, te simți mult mai puternic și mai ușor. Și atunci ești dispus să ridici mai bine și să-ți duci activitățile la bun sfârșit.
- În perioada de pregătire, câte grame de proteine mănânci pe zi?
- 200.
- Mi se pare destul de greu să consumi 200 grame de proteine pe zi. Din ce surse îţi iei această cantitate?
- Este, da. Din surse animală, în principal, mănânc carne slabă.
- Consumi și pudră proteică?
- Consum și suplimente, dar doar dacă am o zi plină şi nu am timp să îmi iau necesarul de proteine din alimentaţie.
Adriana Geamănu: „Îmi plac ouăle foarte mult”
- Ți-ai făcut un calcul câte calorii consumi pe zi în perioada de pregătire?
- Da, în jur de 2.500-3.000, cam așa.
- Ce carbohidraţi consumi de obicei?
- Mă axez mult pe orez, paste și cartofi, fie dulci, fie normali.
- Ai vreun aliment preferat?
- Din acesta sănătoase, nu? Îmi plac ouăle foarte mult.
- Multă lume spune că oul este unul dintre cele mai bune alimente.
- Așa este, da. Este un aliment foarte prețios, mai ales gălbenușul.
Adriana Geamănu: „M-am săturat de pieptul de pui”
- Ai vreun aliment sănătos pe care ți-e greu să-l consumi, care nu-ți place, dar știi că îți face bine?
- Da, pieptul de pui.
- Te-ai săturat de el?
- Da, dar încerc să-l gătesc în diverse feluri, încât să pot să-l agreez. Că știu că trebuie și atunci îl consum automat.
- Ai și pofte nesănătoase? Cum le abordezi?
- Da, am pofte nesănătoase. Am studiat și știu că ele intervin în momentul în care noi suntem obosiți, ori fizic, ori psihic, și atunci îmi cresc cantitatea de carbo sănătos, cum ar fi cartofii și orezul sau fructe. Încerc să am răbdare, să mă înțeleg.
Adriana Geamănu: „Dorm și 12 ore pe zi”
- Pe partea de odihnă, de câte ore de somn ai nevoie pentru a te recupera după două antrenamente pe zi?
- Am fost superatentă și la chestia asta și au fost zile în care am avut nevoie și de 12 ore. Dar, de obicei, dorm în jur de 8 ore, nu dorm mereu 12 ore.
- Îți monitorizezi într-un fel somnul și câte calorii consumi ca să vezi cât de mult poți să te antrenezi după aceea la sală?
- Da, da. Este necesar să ai un plan pe care ți-l faci dinainte. Apoi îl mai modifici pe parcurs şi vezi ce funcţionează sau nu. Da, monitorizez toate acestea.
- Câte calorii arzi la antrenamente?
- În jur de 1.000-1.500, depinde dacă am şi cardio în ziua respectivă.
- E foarte mult, mai ales că la antrenamentele de forţă nu prea se consumă aşa multe calorii cum ar crede lumea.
- Asta voiam să completez. Nu poți compara un antrenament obișnuit de forță în sală cu a ridica mașini și bolovani. E mult mai mult efort.
Adriana Geamănu, despre cel mai dificil concurs
- Mi-ai spus că sunt cam 30 de probe la aceste concursuri. Tu de unde ai echipamentele astea neobişnuite, gantere gigant și bușteni? Şi unde te pregăteşti?
- La un moment dat aveam un loc unde mă antrenam specific, ulterior mi-am creat acasă un spaţiu. Majoritatea echipamentelor sunt făcute pe comandă după anumite schițe. Dar acum le putem comanda și pe internet.
- Care a fost cel mai dificil concurs la care ai participat?
Dificile au fost toate pentru că în România nu existau competiţii pe vremea când m-am apucat eu. Şi atunci am mers din prima la campionate internaţionale, unde am întâlnit femei de talie mondială. Pe moment mi-a fost foarte greu, dar cu siguranță lucrul ăsta m-a ajutat și pe mine să evoluez mult mai mult și mult mai repede. Dar ca să dau un răspuns mai specific, a fost o competiție unde mi-a fost greu psihic să concurez din cauza unor probleme personale de familie. Am concurat, dar nu am reușit să obțin rezultate care să reflecte forța mea. Eram foarte bine pregătită, dar nu am putut să fiu 100% psihic prezentă. Acela mi s-a părut cel mai dificil concurs.
- De multe ori e mai dificil atunci când avem probleme de familie sau mentale decât atunci când trebuie să depunem un efort fizic.
- Așa este, da. Am încercat să gestionez situația, am participat, dar nu am reuşit să trec peste.
Adriana Geamănu: „Trebuie să-mi ţin în frâu emoțiile”
- Cum îți gestionezi emoțiile în timpul unui concurs?
- Emoții am. Este normal să le avem, nu sunt constructive, doar că mi le asum. Știu că m-am luptat, m-am antrenat și mi-am dorit să fiu acolo și îmi doresc să fiu acolo. Și atunci încerc să demonstrez de ce am ajuns. Și ca să pot face chestia asta, trebuie să-mi ţin în frâu emoțiile.
- Spuneai că în România nu prea erau concursuri de genul acesta pentru femei. Sunt multe femei care practică acum acest sport în România?
- Sunt, nu foarte multe, dar sunt mai multe decât atunci când eu m-am apucat.
- Acum sunt concursuri de genul ăsta și în România?
- Sunt, da. Mai mult pe partea de powerlifting, dar sunt și de Strongwoman.
- Când te-ai apucat te-ai antrenat mai mult cu bărbații sau de una singură?
- Da, în grupul lor, lângă ei, nu cot la cot cu ei. Nu putem compara forța unei femei cu forța unui bărbat.
Adriana Geamănu: „Nu mă văd făcând altceva”
- Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunți?
- Nu neapărat. Spun nu neapărat, pentru că este greu. Orice este greu până la urmă. De ce să ne ascundem după deget? Că suntem oameni, sunt femeie, am și alte responsabilități. Da, totul este greu, dacă e să privim așa. Dar de renunțat, nu, pentru că este ceea ce vreau, ce-mi place, deja face parte din mine, nu mă văd făcând altceva.
- Cum îți influențează viața de zi cu zi acest sport? Mă gândesc totuși că e destul de dificil să-ţi păstrezi un grup de prieteni, să ieși în oraș sau să ai niște activități normale, mai ales atunci când te pregătești pentru un concurs.
- Poate sună puțin egoist, dar de-a lungul timpului am ales să țin lângă mine oameni care mă înțeleg și merg în aceeași direcție cu a mea. Spun că sună egoist pentru că…
- Suntem obișnuiți să ne luăm noi după alții și să nu ne urmăm noi calea.
- Ca om vrei să faci parte din cât mai multe grupuri, vrei atenție, dar la mine totul trebuie să fie calculat pentru că am ajuns la un nivel înalt de performanță.
Adriana Geamănu: „Familia m-a susținut mereu”
- Ți se par niște sacrificii aceste lucruri sau pur și simplu așa îți vezi tu viața?
- Le privesc ca pe niște lucruri normale, în avantajul meu. Pentru că, fiind calculată, am timp de mai multe lucruri. Dar au fost şi zile pe care le-am pierdut degeaba. Nu am făcut nimic. Nu am citit, nu am văzut un film, nu am avut o conversație cu nimeni. Nu e un lucru rău să petreci o zi în pat fără să faci ceva, dar nu e genul meu.
- Cum a primit familia ta acest drum al tău în viață? Te-a susținut?
- Încă de la început, da. Pentru că având 11 ani, m-au susținut în a face sport. Apoi mi-am spus că dacă asta este ceea ce tu-ți dorești, noi suntem aici, ai nevoie de ceva, te susținem, atenție ce faci, asta-i bine, asta-i rău. La modul să nu mă accidentez, să nu mă implic în anumite anturaje.
- Se tot discută acum de femei puternice. Tu chiar ai această titulatură de cea mai puternică femeie din România. Cum te simți când ți se spune acest lucru?
- Mă simt bine. Numai că încerc să nu-mi ies așa din piele, din corp, încerc să fiu umilă. Pentru că fiind aşa, ai mult mai multe de învățat. În momentul în care te umfli în pene, nu mai înveți nimic din exterior.
Adriana Geamănu: „Îmi mai doresc să ajung la un Campionat Mondial”
- Ce planuri de viitor ai?
- Îmi doresc să mai am ocazia să particip la Campionatul Mondial încă o dată și eventual să-l și câștig.
- Când va avea loc?
- Va avea loc în vara aceasta. Dar nu știu sigur dacă reușesc să ajung.
- La câte concursuri pe an participi?
- În jur de două, trei, depinde. De timp, de pregătire, de buget. Spun buget pentru că majoritatea deplasărilor mi le susțin singură și atunci trebuie să și muncesc.
- Câți spectatori vin la un asemenea concurs?
- Depinde, la Arnold vin foarte mulți, sunt mulți, o arenă plină, un stadion plin. În România, nu știu în cât timp vom ajunge la o asemenea anvergură.
- Este un concurs mai căutat în SUA sau în Europa?
- Este foarte popular în America, iar în Europa este foarte popular în Anglia.
Adriana Geamănu: „Nu mai am niciun vis neîmplinit”
- Ai vreun vis pe care încă nu l-ai împlinit în acest sport?
- Sună bine întrebarea ta, nu m-am gândit demult la asta. Momentan, nu mai am niciun vis neîmplinit. Când mă întrebi acum, chiar nu.
- Până la ce vârstă poți să faci acest sport și până la cât vrei tu să-l faci?
- Eu? Până mor. Dar asta ține și de ce ne este predestinat. Am colegi care au 55 de ani, colegi care au peste 60 de ani, există categorie de masters, deci...
- Nu există o limită?
- Depinde de corpul fiecăruia.
Adriana Geamănu: „Prevenția este foarte importantă”
- Te-ai gândit să devii şi antrenor pentru cei care vor să urmeze o carieră în strongman sau în Strongwoman?
- Sigur, da, m-am ocupat și în trecut de chestia asta, încă o fac în continuare, dar nu antrenez doar oameni pentru concursuri, ci şi oameni normali care vor să facă mișcare.
- Oamenii pe care îi antrenezi te privesc altfel știind câte recorduri ai bifat?
- Da, da, au mai multă încredere, se simt mai în siguranță şi că sunt pe mâini buni.
- Cât de mult pui preț pe prevenție și pe recuperare după asemenea antrenamente?
- Foarte mare. Prevenția este foarte importantă și consider că fără recuperare și prevenție nu ar putea exista performanță.
- Cam cât durează un antrenament cu tot cu încălzire și recuperare?
- În jur de două ore.
- Antrenamentul propriu-zis cât reprezintă din aceste două ore?
- Maximum o oră şi jumătate.
Adriana Geamănu, despre hate-ul din online
- Presupun că ai întâlnit foarte mulți oameni care ți-au spus că acest sport nu este pentru femei. Vreau să te întreb dacă ți-ai luat foarte mult hate despre acest subiect și cum ai abordat tu acest subiect?
- Da, există foarte mult hate. Mai ales că este un sport tipic masculin. Majoritatea oamenilor, din punct de vedere psihologic, au o anumită nemulțumire cu ei înşiși. Și atunci simt nevoia să exteriorizeze cumva chestia asta. Le dă mai mult curaj probabil și mai mult control în mintea lor. Eu îi înțeleg. Am luptat mult să-i înțeleg. M-a durut la început. Ulterior am realizat că în momentul în care cineva încearcă să mă jignească sau mă jignește, de fapt, sunt unde trebuie să fiu. Și surpriza a fost că pe mulţi i-am întâlnit și în viața de zi cu zi și să știi că nu au mai reacționat așa abuziv, agresiv și urât. Este foarte diferit mediul online de ceea ce noi suntem în viața de zi cu zi. Majoritatea au fost uimiți să vadă că sunt atât de feminină, atât de inteligentă sau atât de comunicativă, înțelegătoare.
- De multe ori, când un om te jignește, nu e despre tine, ci despre el.
- Da, așa este.
Adriana Geamănu: „Este nevoie de multă răbdare în acest sport”
- Ce mesaj i-ai transmite unui om care ar vrea să se apuce de acest sport?
- Să o facă pur şi simplu. Dacă simte chestia asta și vrea să încerce, există o strategie pentru fiecare. Nu trebuie să vină în sală şi să ridice instant 150 de kilograme. Nu. Step by step. Orice este posibil, oricine are putere, tot două mâini, două picioare avem toți. Eu am avut și multă răbdare.
- Cred că ai nevoie de răbdare în sportul acesta.
- Multă, da. Deci cine vrea să se apuce să ridice sau să facă sport, indiferent de nivel, să o facă. Este un lucru bun să faci mișcare. Sportul, mai ales acesta cu greutate, se poate adapta.
- E un sport scump?
- Da, este un sport costisitor.
- De ce? Pentru că trebuie să mănânci mai sănătos, trebuie să ai bani pentru concursuri, pentru echipament. Ce e mai costisitor?
- Mâncarea e cam aceeaşi. Cheltuiesc un pic mai mult decât alţii, dar nu aici se face diferenţa. Echipamentele sunt foarte costisitoare. Poate părea ciudat, dar eu nu reuşeam să fac diverse recorduri fără o centură profesională, fără genunchiere. Este foarte importantă centura. Și apoi deplasările. La deplasări mai sunt ajutată. Am avut noroc, de exemplu, în momentul în care am setat recordul mondial să fiu susținută de Federația din Ucraina. M-a mai ajutat Federația din Norvegea. Adică se mai găsesc ocazii în funcție de bugetul lor și de titulatură.
Adriana Geamănu: „Statul român nu m-a ajutat cu nimic”
- Noi avem federație?
- Nu, nu avem.
- Deci statul român nu te ajută cu nimic?
- Nu. România, nu. E o firmă de suplimente românească care m-a susținut dintotdeauna.
- Trebuie să ai și un avantaj genetic atunci când te apuci de acest sport?
- Contează foarte mult genetica. Eu pot spune că poate oricine să reuşească, dar dacă trag linie, pe mine m-au ajutat foarte mult genele mele şi felul cum am fost crescută, cum am fost întreținută de mică. Pentru că am fost hrănită cum trebuie, am avut parte de nutrienți, de controale medicale.
- De câte ori te duci la controale? Și ce analize faci de obicei?
- De două ori pe an. Cea mai importantă e ecografia la inimă, control amănunțit la inimă. Nu am probleme, chiar se miră şi medicul ce inimă frumoasă şi sănătoasă am. Majoritatea oamenilor ajung foarte târziu la medicul cardiolog.
Emisiunea integrală cu Adriana Geamănu
- În încheiere, ai putea să ne spui un motto care te-a ajutat pe tine în viață și în competiții?
- Sunt mai multe, dar cel care mă reprezintă cel mai bine este „Nimic nu este imposibil”.
{{text}}