Ana Maria Brânză (40 de ani) a povestit cum, în cei trei ani de la retragerea din activitatea competițională, a încercat să se descopere și să se regăsească, mărturisind că, pentru un sportiv de cursă lungă, plecarea din sala de antrenament și de concurs poate fi un moment derutant și pentru care nu poți fi niciodată pregătit cu adevărat.
„Timp de un an după retragere, nu cred că am făcut o genuflexiune și nici n-am alergat nici 100 metri după tramvai. Și asta a fost prima și cea mai mare greșeală pe care am pe care am comis-o ulterior”, a spus multipla campioană olimpică, mondială și europeană.
„M-am reîntors către mișcare de-abia mai târziu și acum aș putea să spun că zilele mele nu seamănă una cu cealaltă”, a povestit Brânză, care a renunțat la activitatea sportivă în 2021, după ce s-a întors de la Jocurile Olimpice de la Tokyo cu medalia de argint în proba individuală și care acum se bucură că a descoperit schiul.
Campioană olimpică în 2016, la Rio de Janeiro, alături de echipa de spadă a României, când le-a avut alături pe Simona Pop, Simona Gherman și Loredana Dinu, Ana Brânză a mărturisit că e mult mai dificil să privească întrecerile de scrimă de pe margine, ca spectator.
„Trăiesc în continuare emoția competițiilor, dar pentru alți sportivi, și nu doar pentru cei de la scrimă. Mă aflu în acest continuu proces de învățare, de autodescoperire, în care încerc să mă cunosc pe mine, să cunosc lumea din jurul meu, pentru că ea arată diferit față de cum ți-o imaginezi atunci când ești între patru pereți, doar la antrenamente și concursuri”, a mărturisit Ana Maria Brânză.
Ana Maria Brânză a continuat să detalieze diferența dintre existența de sportiv față de cea de dincolo de retragerea de pe planșă.
„Sala de sport este un astfel de spațiu sigur, care te ține departe de lume. Mulți sportivi se confruntă cu aceste lucruri, pentru că acolo ai reperele tale, ai zona ta de confort, până la urmă, și mâna aceea de oameni care sunt mereu acolo pentru tine.
Atunci când acest glob de cristal se sparge, te trezești singur într-o societate în care tu trebuie să-ți găsești locul și trebuie să depui efort pentru asta, dar nu genul de efort pe care l-ai depus ani întregi și cu care ești atât de obișnuit”, s-a confesat Ana Maria Brânză în interviul pentru Gazeta Sporturilor.
Ana Maria Brânză la Jocurile Olimpice de la Tokyo în 2021 / FOTO: Arhiva GSP
Ana Maria Brânză a povestit că, după retragere, a trecut prin diverse stări, de la ușurare deplină până la depresie
„În momentul în care am luat decizia de a pune punct, am simțit eliberare. Eram chiar la o competiție în Dubai, ultimul concurs oficial la care am participat, de altfel”, a rememorat Ana Brânză. „Am luat decizia pe moment, nu știam înainte de deplasarea în Dubai c-o să mă retrag. Iar în dimineața respectivă, când m-am trezit, mi-am dat seama că tot ce am, tot ce-mi adusese bucuria atâția ani, a devenit brusc greu și am zis OK, e clar.
Azi este ziua în care voi încheia acest capitol. Când n-am întors acasă, n-am conștientizat neapărat, n-am simțit niciun fel de eliberare, nicio bucurie, era doar un amalgam de senzații, de sentimente, nu-mi dădeam seama exact ce simt”, a analizat campioana olimpică de la Rio stările prin care a trecut în clipa când a hotărât, la 37 de ani, că locul ei nu mai este pe planșă.
„Și atunci am început să caut. Dar nu știam de unde să încep căutările. Absolut toți oamenii din jurul meu îmi spuneau: «Caută ceva ce-ți place!» și eu încercam să le explic: «Oameni buni, habar nu am ce-mi place!»”, a mai povestit Ana Maria Brânză, spadasina care s-a bucurat de o carieră îndelungată și bogată în trofee.
{{text}}