5 sfaturi pentru dezvoltarea masei musculare de la o legendă a culturismului românesc: „Alimentația contează 80%” + Care e cea mai bună sursă de proteine

EPISODUL 33. Invitatul de astăzi al emisiunii Health Talks by GSP este Răzvan Ariton (58 de ani), fost campion național și internațional la Fitness și Culturism, cu o experiență de 44 de ani, expert în nutriție, evaluare fizică și elaborare de programe personalizate de antrenament și specialist în biomecanica aparatului locomotor și miologie funcțională

- Bine ați venit, domnule Ariton!

- Vă mulțumesc mult pentru invitație. Mă onorează. Bună ziua!

- Ați mers prima dată la sală în 1981. Ce v-a inspirat să alegeți culturismul în acea perioadă în care probabil nu erau atât de multe săli în București?

- De mic copil am avut o atracție pentru fizicul masculin musculos. Și mi-a picat în mână o carte la librărie prin 1980. O carte scrisă de Lazăr Baroga, președintele Federației de Haltere din vremea respectivă. Acolo am văzut niște fotografii cu niște culturiști americani și am rămas efectiv stupefiat.

Răzvan Ariton: „Aveam 14 ani când m-am apucat de culturism”

- Cum ați ajuns prima oară la sală?

- Mi-am zis că așa trebuie să fiu și eu. Și într-o zi aflasem că e o sală la Institutul pentru Educație Fizică și Sport. Nu pot să zic că m-a trimis cineva acolo, dar parcă mi-au fost conduși pașii, nici nu știam drumul. Era o doamnă la intrare, parcă o văd și acum. Am întrebat-o dacă e vreo sală de culturism acolo. M-a îndrumat spre sală, dar să nu te gândești la nu știu ce sală, erau doar câteva aparate. Și acolo am început, aveam 11 lei la mine. M-am dus la un instructor care a râs când i-am zis că am 11 lei. Taxa era 50 de lei pentru elevi și studenți și 80 de lei pentru adulți. Dar m-a primit, iar primul antrenor pe care l-am avut se numea Mihai Preda. El mi-a oferit ABC-ul acestui sport. Mi-a zis să fac 3 serii a câte 10 repetări din alea, 10 din celelalte. Și mi-a dat și o explicație.

- Care era explicația?

- Mi-a zis că numărul 10 nu e o cifră care să îi placă lui. Dar s-a constatat că 10 repetări în cadrul unei serii sunt suficiente, fără ca mușchiul să obosească.

- Câți ani aveați atunci?

- Aveam 14 ani, 153 cm înălțime și 38 de kilograme. Eram cel mai slab din clasă. Practic arătăm ca un copil de clasa a patra. Când m-a văzut domnul antrenor Dumitru Hâtru, întemeietorul culturismului românesc, mi-a zis să mă duc acasă că sunt așa de slab că nu am nici umbră.

Răzvan Ariton: „Am luat medalia de bronz la campionatul național la 15 ani”

- Cum de ați continuat?

- M-a luat deoparte nea Mihai și a zis că are el grijă de mine că sunt muncitor. Și am luat așa ușor, ușor, ușor. În primele două, trei luni mă cam dădeau ăia mai mari la o parte, eram o muscă pentru ei. Și eu am văzut că cei care concurau și făceau performanță erau privilegiați și aveau prioritate la aparate. Și atunci mi-am dat seama că trebuie să fac performanță.

- Cum a fost prima competiție?

- A fost la doar cinci săptămâni. Undeva în primul weekend din luna septembrie, eu începând pe 1 august. A fost Cupa ATN-ul Tineretului, la care am luat locul patru. Am concurat cu 44 de kilograme la categorie de 55. Am muncit tot mai mult apoi și, în 1982, a avut loc campionatul național de juniori, unde am luat medalie de bronz. De atunci s-au schimbat datele problemei. Eram medaliat, nu mai mă dădea nimeni la o parte și începuseră să mă respecte în sală, ceea ce mă fascina. Erau mândri de mine, era o atmosferă nemaipomenită.

- Dar până atunci aţi mai practicat vreun sport?

- Nu. Absolut nimic. Mie mi-ar fi plăcut să practic aruncarea cu sulița. Dar eram prea slab. Și am zis că să fac niște culturism, ca să pot să mă dezvolt şi să pot să mă duc la suliță. Dar dragostea a fost așa de mare pentru culturism încât nu m-a mai interesat nimic.

Răzvan Ariton: „Nu aveam aparate, erau niște fiare”

- Cât v-a luat până ați ajuns la un corp de culturist adevărat? Să vi se vadă umbra.

- Cam 4 ani. Mi-a zis atunci un arbitru, domnul Covaci, că încep să arăt a culturist.

- Cu ce aparate vă antrenaţi?

- Păcat că nu mai există fotografii. Dar dacă căutați pe Google fotografii de vremea lui Arnold, o să vedeţi ce se folosea atunci. Erau niște fiare, nu exista vopsea pe vremea aia. Puneai un burete sau o pătură, o legai cu sfoară. Și asta era. Dar știți cât de multe erau iubite aparatele alea? Și rugina aia, rupturile, cu sudură, nici măcar nu era curățată zgura de sudură. Dar țineam mult la ele și se păstrau cu sfinţenie în sală. Puținul ăla ne-a indus nouă disciplina. Știți cum ne uitam la ele? Aveam grijă efectiv să nu se întâmple ceva cu ele. Că știam că altele nu mai aveam.

- Ați avut vreun mentor în acea perioadă?

- Eu pot să spun că Dumnezeu m-a lăsat autodidact în sportul ăsta. În România nu am avut niciun mentor. Cum am mai spus, Mihai Preda a fost omul care mi-a arătat primele exerciții în sală. Atât. După care eu am fost propriul meu cobai. Am inventat multe exerciții.

Răzvan Ariton: „Fără proteine nu crește nimic”

- Cum era alimentația în perioada aia? Aveaţi nevoie de proteine pentru a vă dezvolta mușchii.

- Fără proteine nu crește nimic. Atunci se găsea mâncare. Stăteai la coadă, dar măcar luai o carne bună.

- Mă gândesc că suplimente nu existau atunci.

- Prima mea cutie de proteină mi-a dat-o profesorul Hâtru, avea 200 de grame. Era așa mititică. Am luat din ea o lună jumătate. Luam câte o linguriță, să nu se termine. Ca valoare biologică, zero. O linguriță de apă într-o chiuvetă. Dar ştiam că iau proteină şi parcă simțeam cum cresc.

- Dar se ştia pe vremea aia că aveţi nevoie de proteine? Se vorbea despre așa ceva?

- Am avut un noroc foarte mare. Antrenorul meu, domnul Hâtru, o avea pe sora dânsului în America și îi trimitea lunar o revistă americană de culturism. O devoram. Aveam nevoie de informații şi de acolo am aflat că nu se poate culturism fără proteină. Am fost primul din România care și-a dat seama că albumina e proteina cea mai ușor de absorbit fără a fi digerată.

VIDEO. Răzvan Ariton: „Consumam între 50 și 55 de albușuri de ouă crude pe zi”

- Ce este albumina? - Albușul de ou. Oul are trei elemente: coajă, albuș și gălbenuș. Cu ce se hrăneşte puiuţul ăla până să spargă coaja? Cu albușul. Aşa îţi dezvoltă sistemul imunitar, aşa prinde putere să spargă oul. Din moment ce acea ființă nu are digestie, nu are secreții enzimatice, nu are enzime digestive. Și se dezvoltă din acel albuș. Şi aşa am ajuns ca, trei luni pe an, să consum între 50 și 55 de albușuri de ouă crude pe zi.

- Serios?

- Da. În medie, cam 4.500-5.000 de ouă în trei luni. Tot blocul făcea prăjituri cu gălbenușuri de la mine.

- Și gălbenuș deloc?

- Zero. Albușul se absoarbe prin membrana intestinală. N-ai nevoie de digestie. Asta m-a ajutat, pentru că eu eram renumit la vremea respectivă pentru talia mea mică. Aveam 65 centimetri în talie. Mâncam puţin şi totul se trăgea, se strângea stomacul. Nici nu puteam să mănânc prea mult pentru că nu aveam stomacul mare. Luam 5 linguri de ciorbă cu perișoare şi eram sătul, deşi era favorita mea. Așa de tare se strânsese stomacul. Și, în afară de asta, ficatul era protejat, pentru că nu mai trecea prin ficat.

Răzvan Ariton: „Omul a devenit prea comod”

- Care au fost cele mai mari obstacole pe care le-ați întâmpinat la începutul carierei?

- Să vă spun ceva şi ar fi bine să o memoreze cei tineri. Când pasiunea e mare, obstacole nu există. Când dorința e mare, obstacole nu există. Mergeam cu tramvaiul, cu troleul, mergeam pe scară cum se mergea pe vremuri, asta era. Din Drumul Taberei mergeam până la pod, la Eroilor. De acolo o luam pe jos până la IEFS. Vară, iarnă, ploaie, nu conta, nu mi-a fost greu. În ziua de astăzi nu vin la sală că n-au loc de parcare. Pe bune? Unde suntem? Omul a devenit prea comod, a intrat într-un areal al autodistrugerii. A luat-o lumea razna şi am uitat de unde am plecat. Vă mai dau un exemplu.

- Vă rog.

- Eram la un seminar împreună cu Kevin Levrone, locul doi la Mister Olympia. Kevin Levron îmi spune „my coach”. Că eu l-am antrenat. Și l-au întrebat care este procedura cu încărcarea, cu descărcarea. Și Kevin m-a lăsat pe mine să explic. Iar un băiat m-a întrebat ce părere am de rondelele de orez. În primul rând, ar trebui evitate fiindcă sunt foarte toxice. Citiți. Sunt site-uri medicale. Și îi zic: cel mai bun este orezul simplu. La care un alt băiat din sală mi-a zis că orezul e perimat, nu mai e la modă. I-am zis că nimic nu este perimat atâta timp cât este folositor. Nu putem să eliminăm anumite lucruri care au fost și sunt încă folositoare. Același lucru e valabil și cu genoflexiunile. De ce să renunțăm la ele dacă sunt cele mai eficiente?

Răzvan Ariton: „Genoflexiunile sunt cele mai bune exerciții pentru picioare”

- Acum au apărut tot felul de exerciții complexe și aparate performante. Spuneți că genoflexiunile sunt cele mai eficiente?

- Vă spun ce a zis Tom Platz. Tom Platz a fost părintele picioarelor, avea o dezvoltare a coapselor, nu fabuloasă, nu impresionantă, ci unică și de neatins. Iar el a fost întrebat ce exerciții face. Și a răspuns că din moment ce genoflexiunile sunt cele mai bune pentru picioare, de ce ar alege un exercițiu mai slab? Corect. Uitați-vă la halterofili ce picioare au. Și ei fac doar genoflexiuni. Este un exercițiu complet. Nu zice nimeni să nu facem și lucruri noi. Dar tot timpul trebuie să ne întoarcem la rădăcină. Back to the roots.

- Cât de importantă este alimentația în culturism?

- Cea mai bună dezvoltare musculară o ai dacă ții cont de alimentație. Alimentația contează cam 80%, asta e foarte clar. Poți să faci ce exerciții vrei, dacă nu ești atent la nutriție, nu vei crește. Și în afară de asta mai e altă problemă.

- Care?

- Cantitatea de macronutrienți. Biodisponibilitatea noastră nu ne permite ca rata metabolică să poată absorbi din masa respectivă decât un anumit număr de proteine, de carbohidrați și de grăsimi. Rata metabolică de absorbție la bărbați este de 30 grame de proteine la o masă, la femeie este de 20 grame la o masă. Degeaba mănâncă femeia 200 de grame de piept de pui, ea nu consumă decât proteina din 100 de grame.

Răzvan Ariton: „Cea mai sănătoasă sursă de grăsime este grăsimea de porc”

- Ce se întâmplă cu restul?

- În corpul uman există o transformare ireversibilă a materiei nutritive. Din proteină se transformă în carbohidrat și din carbohidrat în grăsimi? Nu. Aici e problema. În rezerve de grăsime. Grăsimea pe care o mâncăm nu se depune. Să spunem că avem 3 pahare, unul mai sus, unul mai jos și unul și mai jos. Acesta e paharul de proteine, acesta de carbohidrați și acesta de rezerve de lipide. Când mâncăm prea multă proteină, surplusul se varsă în cel de carbohidrați, se transformă în carbohidrați. Și se alătură carbohidraților pe care îi mâncăm și se creează un alt surplus, care se transformă în rezerva de grăsime. Acesta e mecanismul. E simplu.

- Puteți să ne spuneți niște surse de grăsimi sănătoase?

- Cea mai sănătoasă sursă de grăsime este grăsimea de porc. Untura, slănina, nu vă feriți. Mâncați ceafă, nu vă feriți de ceafă. Lumea se ferește de grăsime.

- Pentru dezvoltarea masei musculare, câtă proteină ar trebui să mâncăm?

- Asta e o întrebare foarte bună pentru că lumea ia proteină, dar nu știe la ce să o raporteze. Dacă o femeie vrea să crească în masă musculară, nu să se facă culturistă, îi recomand 20 de grame de proteină la masă, adică 50-60 pe zi, dacă mănânci trei mese, ai exact un gram de proteină pe kilogram corp pe zi. Și atunci mai vin cu două porții de shake de proteină sau aminoacizi și ridici undeva la 1,5. Trebuie să ai un aport mai ridicat de proteină.

- La bărbați cum e?

- Băieții vor mai multă masă musculară, și atunci ne putem duce undeva și spre 4 grame de proteină pe kilogram corp pe zi. Mai ales dacă ne îndreptăm spre aminoacizi pentru că ei sunt foarte ușor de absorbit. Sunt foarte sănătoși. Este forma primară a acestui macronutrient, adică este proteina desfăcută în aminoacizi. E absorbită în 15 minute. Eu am văzut multe persoane care după antrenament beau proteină. O altă greșeală.

Răzvan Ariton: „Cea mai bună sursă de proteină este oul”

- De ce?

- Pentru că digestia e oprită cel puțin 30 de minute după antrenament. O cantitate mai mare de sânge este comasată în grupele în care le-am lucrat. Și stomacul e într-o stare de stand-by. Dacă înghițim acea proteină, nu facem decât să ne creăm probleme în stomac datorită faptului că proteina este o materie biologică, nutritivă. Cred că toată lumea care a băut proteină a văzut că după 5 minute miroase a putrefacție. Asta se întâmplă și cu proteina pe care o înghițim și nu se digeră imediat. Și atunci noi luăm aminoacizii. Care aminoacizii se duc direct în intestin și se absorb. Se duc ca niște sudori și sudează acolo microrupturile musculare ale grupei lucrate și abia după 45-50 de minute trebuie să venim cu o porție de materie nutritivă foarte bogată în carbohidrați. Dacă ai alimentația și refacerea care trebuie, puteți să stați și aici pe scaun și să faceți niște exerciții banale și tot lucrezi mușchii. Dacă nu aveți alimentație și refacere, puteți să lucrați cu cele mai sofisticate aparate suflate în aur, mușchiul nu se dezvoltă

- Care ar fi cele mai bune surse de proteină?

- Cea mai bună sursă de proteină este oul. Și mă refer la albuș și gălbenuș. Iar în perioadele precompetiționale, eu recomand albușul. Ne interesează să avem materie nutritivă foarte ușor digerabilă, care să nu ne obosească organismul și să nu ne creeze probleme stomacale sau de ieșit la toalet. După care, cea mai bună carne este cea de pește. Dar la pește trebuie totuși o precauție. Mulți iau somon, dar este somon de cultură. Dacă nu este somon sălbatic, ceea ce nu prea găsim, mai bine lipsă. E exact ca și cum am mânca pangasius. Deci nu, e un fake. Mai sunt pești buni, lufar și chefal. Fabuloși pești. Un alt pește extraordinar este heringul. Şi carnea de porc e bună. Să nu uităm că porcul are ADN-ul cel mai apropiat de AND-ul uman.

Răzvan Ariton, despre carbohidrați

- Legat de carbohidrați, ce ne recomandați? Lumea se ferește în zilele noastre de carbohidrați.

- Nu, nu, să știți că ați pus o întrebare esențială. Să vă spun de ce. Lipsa carbohidraților din alimentație conduce la diabet. De ce? Creierul detectează câți carbohidrați am mâncat și atâta insulină se eliberează cât poate să sintetizeze acei carbohidrați. În clipa în care nu mai detectează carbohidrați, ce se întâmplă? Acești receptori umani comunică creierului și îi spune, șeful, nu avem carbohidrați. Și el comandă hipofizei să o lase mai ușor cu secreția de insulină că nu are ce să facă cu ea. Și începe să o inhibe. Azi, mâine, poimâine. Și ne trezim că după o lună, două, mâncăm și noi o tocăniță și am făcut 250 glicemie. Păi de la ce? Simplu. Pentru că l-ai învățat într-un areal pe care acum îl modifici.

- Ce surse de carbohidraţi sunt mai bune?

- Aici a apărut iarăşi cosmopolismul ăsta alimentar. Nu iau decât orez basmatic, nu iau decât orez negru, nu iau decât orez bob cu bob, decât orez nu știu de care. Nu. Orezul e orez. E o poveste la fel ca aia cu zahărul. Nu îmi pun zahăr, îmi pun zahăr brun. Să vă spun un secret. Zahărul normal are 300 de calorii. Zahărul brun are 299. Ce e zahărul brun? Zahăr alb caramelizat. Aceeași mărie, dar cu o altă pălărie. Orezul este foarte bun. De ce? Este carbohidrat complex, lent. Și are un aport mare de glucide într-un volum mic, foarte important. Dar contează cât mâncăm. La fel şi cu cartofii, sunt buni. Mănâncă cartofi fierți, dar nu un castron întreg. Micșorăm ca să reducem aportul. Aşa se slăbeşte inteligent.

Răzvan Ariton: „Așa slăbim inteligent”

- Cum?

- Trebuie să o luăm cu binișorul. Nu trebuie șocat organismul. Mănânci orice din ce ai mâncat până acum, dar încearcă să te duci spre jumătate ca rație. Aşa se slăbeşte inteligent. Nu bagi omul cu foame din prima că introduci creierul în stare de autoconservare și blochează toate sistemele. Aici e ca la hoție. Dacă bagi mâna cu totul în buzunar să iei portofelul, te prinde. Dar dacă bagi două degete și îl tragi ușor, nu te prinde. Așa trebuie să păcălim şi noi creierul. Este această materie care trebuie învățată, psihologia nutritiei. Noi trebuie să ne purtăm blând cu creierul.

- Ce sfaturi mai aveţi pentru cei care vor să slăbească?

- Omul, când vrea să slăbească, ce întreabă? Ce am voie să mănânc? E greşit, aia e întrebarea numărul trei. Prima întrebare este când mănânc, iar a doua întrebare este cât mănânc. Dacă mâncăm haotic un piept de pui la grătar cu salată, ne îngrășăm mai mult decât dacă mâncăm trei mese pe zi ordonate la ore fixe, doi mici cu cartofi prăjiți.

- De ce se întâmplă asta?

- Creierul e un fel de gestionar care funcționează pe principiul autoconservării. Să zicem că e un gestionar care vinde șervețele. Și el primește regulat șervețelele. În momentul în care nu mai primește șervețele regulat, ce face? Își face rezerve. Creierul nu e interesat nici de abdomenul nostru, nici de talia fetelor la plajă, de nimic. Creierul e interesat să-și asigure energia pentru desfășurarea tuturor sistemelor din corpul uman.

- Care e cea mai bună soluție de hidratare?

- Cea mai bună soluție de hidratare este descoperită de acum 113 ani de un cercetător francez pe nume René Quinton. Este o apă din ocean, dar nu din orice ocean, nu din orice loc. Sunt locuri în oceane unde există abisuri și unde trăiesc marile cetacee. Conține, printre altele, 78 de electroliți pe care nu-i găsim nicăieri pe plan medical. Locurile 1, 2 și 3 sunt ocupate de produsul ăsta în ceea ce privește hidratarea.

Răzvan Ariton: „Aveți răbdare când mergeți la sală”

- Care sunt niște principii sau strategii din culturism care pot fi aplicate și de oamenii obișnuiți care merg la sală?

- Sunt câteva principii. Primul ar fi să fii perseverent. Să nu te aștepți la rezultate miraculoase dintr-o dată. Să ai puțină răbdare cu tine. Pentru că întotdeauna începutul e mai greu. Apoi, recomand celor care sunt la început să nu se apuce de unii singuri. Biomecanica aparatului locomotor este atât de sensibilă și e posibil să mergem la sală și apoi să ajungem la doctor. Dar trebuie să fie atenți.

- La ce?

- Dacă văd că scrie pe ecusonul unuia instructor, nu înseamnă că e instructor. În săli au ajuns instructorii ca farmaciștii. Să facem diferența între farmaciști și vânzători în farmacie. Înainte, un farmacist știa să vă îndrume și să vă recomande poate mai bine decât un doctor. Acum mulți farmaciști vând numai produsele ce au comision mai mare. Așa că le recomand să vadă ce istoric are acel instructor.

Răzvan Ariton: „Am văzut mulți instructorași care își frâng clienții pe genunchi din prima”

- În afară de această greșeală, ce greșeli ați mai observat la cei care merg pentru prima oară la sală?

- Sunt extrem de multe. În primul rând, mulți au impresia că mersul la sală e un fel de distracție. E un fel de club unde băieții vin să mai vadă fete, iar fetele vin să mai vadă băieții. Adică a devenit un loc de întâlnire. Instructorii, nefiind interesați de rezultatele lor, îi lasă în apele lor. Este o antireclamă pentru instructorul respectiv.

- Altceva?

- Am văzut mulți instructorași care își frâng clienții pe genunchi din prima. Ceea ce este cea mai mare greșeală posibilă. Nu poți să îi spui unui om să citească o carte dacă el nu știe să citească. Noi trebuie să acomodăm organismul uman cu ce vrem noi să cerem de la el, cu tipologia de efort. Trebuie să acomodăm atât inima, cât și tot sistemul cardiovascular, cu tipologia de efort. Apoi multă lume nu se hidratează corect. Mulți beau cola și cafea, care deshidratează. Apă nu beau, mulți nu își iau necesarul de electroliți.

- Care ar fi primii paşi pentru cineva care vine prima oară la sală după mult timp?

- Noi trebuie să avem o discuție cu el în care să-i explicăm niște principii, principii de funcționare a organismului și metode prin care noi putem să ajungem la obiectivul pe care și-l dorește. El trebuie să înțeleagă foarte bine că sunt niște factori de care trebuie să ținem cont. Nu e destul să intrăm în sală, să ridicăm de 10 ori bara aia, de 20 de ori ganterele alea și gata, ne cresc mușchii. Nu. Există așa, alimentație, medicație, vorbim de vitamine, oligoelemente, minerale, suplimente, da? Şi există antrenamentul. El trebuie întâi să învețe ABC-ul. Trebuie să-şi învețe corpul cu ce vrea să-i ceară. Să nu îl bruscheze. Trebuie să învețe întâi inima și aparatul cardiovascular cu efortul. Trebuie să învețe articulațiile cu tipologia mișcărilor respective și cu greutăți moderate spre mici.

Răzvan Ariton: „Dacă îmi ia din masa musculară, nu mă interesează exercițiile cardio”

- Câte antrenamente de forță ar trebui să facă pe săptămână?

- Pentru început, eu zic că două-trei antrenamente pe săptămână sunt suficiente. Acelea nu sunt practic antrenamente, sunt adaptare la efort şi la mișcări. Pentru că vor executa niște mișcări din articulație pe care nu le-au mai făcut.

- Ce exerciţii de cardio recomandaţi?

- Cu exerciţiile cardio e o altă poveste. Dacă îmi iau din masa musculară, nu mă interesează. Conform cercetărilor biochimiei efortului sportiv, asta e o materie care se învață la facultate, corpul poate converti din grăsime în energie maximum 5-6 calorii pe minut. Dar în cadrul unui efort susținut, cum ar fi alergarea, cu cerință de 20-24 calorii, corpul nu poate oferi acest suport energetic decât maximum 10-12 secunde. Din cauza asta, uitați-vă cum arată alergătorii de la 100 de metri, au o masă musculară fantastică. Şi uitați-vă cum arată un alergător de 10-20 de kilometri. Se intră în sarcopenie.

Răzvan Ariton: „Oamenii nu sunt creați pentru alergare”

- Deci nu sunteţi fanul alergării?

- Oamenii nu sunt creați pentru alergare. Putem merge pe jos 20 de ore, dar putem alerga 20 de ore? În afară de asta, eu am o teorie proprie și personală. Dacă ne uităm la anatomia și fiziologia umană, noi avem coloana vertebrală care este dispusă perpendicular pe sol. Când alergăm, o tasăm. Bun. Cum o au felinele? Pe orizontală. Nu s-a auzit de niciun jaguar cu hernie de disc sau discopatie. Bun. În timpul alergării noi mutăm greutatea de pe un picior pe altul. Felinele de pe două pe două. Mai departe. Articulația principală a piciorului uman, genunchiul, este spre înainte. La felină este spre înapoi pentru că trebuie să împingă pentru a alerga. Mergem mai departe. Contactul cu solul. Avem patrupede care au copite, deci contact în două oase. Avem feline cu pernuțe şi contact în cinci oase. Și avem omul care are talpa piciorului formată din 26 de oase. Noi nu suntem creați pentru așa ceva, pentru alergare. Noi trebuie să ne raportăm la capacitatea noastră biologică. Noi trebuie să ne raportăm la abilitățile noastre cu care am fost înzestrați de-a lungul evoluției umane.

- De refacere ce ne puteţi spune?

- Creșterea musculară și progresul apar în urma refacerii. În somn, odihnă., dar refacerea sau recondiționarea biologică în termeni medicali implică mai mulți factori. Există refacere alimentară. Să-i dăm corpului hrana de care are nevoie. Există refacere suplimentară, cu aminoacizi, cu glutamină, cu creatină. Există refacerea medicamentoasă, unde venim cu un complex de B-uri injectabile. Există refacerea pasivă, somnul, şi refacerea activă, o ieşire în aer liber, o plimbare cu barca, cu bicicleta. Și există refacerea mecanică, masajul. Dar e vorba de un masaj de refacere, să mă ia somnul. Când plec de la tine, să plutesc.

Răzvan Ariton: „Putem să mâncăm orice, dar nu oricât”

- În încheiere, puteți să le dați celor care ne urmăresc niște sfaturi pentru un stil de viață mai sănătos? Care ar fi 3-4 principii de bază?

- Principiul numărul unu este disciplina, ordinea în viață. Putem să mâncăm orice, dar nu oricât. Am poftă de clătită. Mănâncă, frate, o clătită. Nu e nicio crimă. Nu te îngrași. Dar dacă mănânci o farfurie, avem o problemă. Trebuie să ne ordonăm, să avem un program de mese. Să avem 3 mese pe zi. E bine să mâncăm ultima masă cu o oră şi jumătate, două înainte de somn. E indicat chiar să te plimbi jumătate de oră după. Punem sângele în mișcare, oxigenăm creierul. Și o să dormim liniștiți, ca niște pui.

- Altceva?

- Și foarte important, să facă într-un fel să ajungă la sală. Dintr-o comoditate excesivă, încearcă să-și caute scuze că n-au timp. Trebuie să ajungă la sală. Eu am antrenat o perioadă un domn care era reprezentantul Fondului Monetar Internațional în România, domnul Joshua Green. În fiecare zi trimitea șoferul să mă ia de acasă la ora cinci jumătate dimineaţa, făceam antrenamentul de la șase până la șapte şi la 8 era la birou. Și avea cincizeci şi nouă de ani. Deci dacă vrei, găseşti timp. Trebuie transformat în mod de viață. Şi mai am un sfat și poate cel mai bun.

- Care?

- Verificați-vă sursele de informații, adoptați sfaturile unor profesioniști și nu vă mai încântați după sfaturi gratuite.