Florin Călinescu, actor și om de televiziune, a fost invitatul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu” din această săptămână.
De-a lungul carierei sale, Florin Călinescu a fost jurat în emisiuni populare, precum „Românii au talent”, dar și o figură importantă în peisajul televiziunii românești. Continuă să fie o prezență influentă în media română, precum și un mare fan Poli Timișoara.
- Florin Călinescu a venit la emisiune îmbrăcat cu treningul lui Liverpool.
- Aș fi venit în cel violet, dar Timișoara mea este îmbălsămată. La Timișoara se întâmplă ceea ce bănuiam de mult, în sensul că marea masă de fani și de tifosi și așa mai departe nu există decât dacă cineva se ocupă, cum ar veni, de destinele fotbalului timișorean. M-am întâlnit cu mai mulți reprezentanți ai Druckeriei și am pus o întrebare. De ce așteptăm noi la Timișoara să vină un investitor?
- Că e nevoie, nu?!
- Dacă am văzut pe "Păltinișan" și 50 de mii câteodată, când erau gradenele de lemn... Un pachet de țigări astăzi e 5-6-7 euro. Dacă dați fiecare, o sută de mii de fani ai lui Poli Timișoara, cinci euro, înseamnă 500 de mii pe lună. Nu mai trebuie niciun investitor la fotbalul românesc. Dacă ai 7-8 milioane, îmi spunea Mitică că ești în primele trei. Numai că nu duce nimeni mâna la buzunar. Ultimul cunoscut a fost Marian Iancu, a dat de necaz, să-i dea Dumnezeu sănătate, și cu asta basta! După aia orgoliile au învins, s-au și împărțit.
Florin Călinescu, despre parcursul FCSB: „E ca și cum unul e bătăușul școlii la Dolhasca, pentru că e repetent de 30 de ani și îi bate p-ăia din clasa I”
- Se tot aude că se va întoarce Marian Iancu.
- Să se întoarcă, ar fi o soluție. S-au și spart în două-trei cluburi. Spuneam încă de acum 20-30 de ani în emisiunile celebre de la Pro TV... Timișoara trebuie să fie cum e Barcelona, să se cheme Timișoara. FC Timișoara. Nu mai merge cu Chinezu, nu mai merge cu Ripensia. Noi am început cu Știința Timișoara, așa se chema.
- Acolo nu mai aveți nimic?
- Nimic, nimic. Sunt undeva pe la AFC, pe la seria a treia, a patra, nu știu ce...
- Toată lumea zice să se facă stadion și o să fie și echipă. Normal e să înceapă cu echipă și după aia stadion.
- Ți se pare că pe acolo pe unde s-au făcut stadioane, România...
- Nu mai sunt echipe.
- Craiova suferă și ea cumva de boala asta, cu două echipe. Nu avem resurse. Nu avem resurse naționale ca să faci o echipă puternică. Poți să cauți până în trei județe pe lângă Craiova. Dar dacă tu încerci să aduci pe unul și pe altul și nu știu ce... Și mai reșapezi în Cicâldău sau nu știu cum, e foarte greu. E foarte greu să ne mai amintim. Și poate tu ai prins și, nu știu ce, CCA și Dinamo și spiritul ăla. Păi când spuneai echipa lui Dinamo până în '60, înțepeneai. Dar toți jucau acasă, erau prizonieri cum ar veni. Acum aduci niște mâna a doua, a treia... Mă uitam fascinat la Steaua-Dinamo. FCSB, acuma.
- Derby de România.
- Mă, Derby de România! Probabil și în seria a treia, așa e frumos. Dacă vreodată s-ar întâmpla tot așa să se numească. Mă întreb dacă Dinamo a lui Badea s-ar întâlni cu Steaua a Ministerului. Tot derby e? Am văzut meciuri frumoase, în ăștia 35 de ani de după Revoluție, între niște echipe din România. Dar când comentatorii noștri, pe la Digi, pe la Prima, spun echipa Craiovei, și dacă sunt vreo doi pe acolo... Echipa Iașiului, Botoșaniului...
- De regulă sunt opt străini.
- De fapt, este o nenorocire, cu tot succesul conjunctural de etapă al FCSB-ului. Eu mă întreb cu groază... Am văzut niște oameni aici, pe etajul ăsta, care nu știu ce scriu despre fotbalul românesc, sau poate acuma e ceva, o cupă la badminton. Ce se scrie despre fotbalul românesc? Ce mai e atât de interesant?
- Ție îți se pare fotbalul mai slab azi decât acum 20 de ani?
- Absolut! Păi asta, cu ochiul liber! Ne aducem aminte de Dinamo, cu golul ăla superb al lui Mulțescu, cu Hamburg. Cu Liverpool. Îmi aduc aminte de tot traseul Stelei, din acei ani până la ridicarea trofeului deasupra capului. Mi-aduc aminte de Craiova, cu niște meciuri extraordinare. FC Argeș mi-aduc aminte, a făcut vreo două, trei... Petrolul, eram foarte mic. Chiar și Poli Timișoara...
- Bun, dar și acum, FCSB-ul are o serie care nu s-a mai repetat de ani de zile.
- E ca și cum unul e bătăușul școlii la Dolhasca, pentru că e repetent de 30 de ani și el are 42, și îi bate p-ăia din clasa I. Eu n-am cum să-mi schimb credința în sport. Este când ești numărul unu. Dar nu numărul unu în a treia, a patra competiție.
- Ehhh...
- Nu o agăți pe Angelina Jolie...
- Tu și cu Becali mai credeți că o să câștigați Champions League.
- Cum să o agăți pe Angelina Jolie? La aia mă gândesc. Mă duc în Gara de Nord și agăț, că nu vine Angelina? Nu merge așa la mine. Eu am trăit cu acele emoții. Eu am trăit cu Craiova Maxima, am trăit cu echipele astea.
- E adevărat. Dar nici atunci nu era să câștigăm Champions League.
- Nu mă interesează. Eu mă uit și la etapele astea. Mă uit și la Botoșani, mă uit la orice, și la Gupa României. Dar nu pot să nu-mi pun întrebările pe care mi le puneam. Am făcut și Procesul Etapei vreo trei ani de zile. Și miercurea și joia, când era Chestiunea Zilei, făceam edițiile de Champions League. Încă l-am prins pe Chivu acolo, încă l-am prins pe Mutu, încă l-am prins pe Dan Petrescu, care au prins echipe mari. Noi nu mai prindem echipe mari. Povestea cu Radu Drăgușin e OK, dar nu-i o echipă mare Tottenham la ora asta.
Florin Călinescu: „Sunt împotriva domnului Burleanu și a Federației Române de Fotbal. Lui îi convine legenda că l-a pus Dâncu, că l-a pus Ponta!
- Nu, nu este. Nu e de prima linie, e clar.
- OK și atunci despre ce vorbim aici? Fotbalul românesc, în momentul acesta în care noi doi vorbim, îi datorează, în ghilimele, tot răul președintelui Federației și politicului. Când vii tu politic și zici, bă, punem la Curtea de Conturi, punem la Curtea Supremă, punem la Curtea Constituțională, că e la zi acum, punem la CNA, punem colo și punem colo... Bă, dar și la fotbal trebuie să ne arătăm mușchii să-l punem pe unul! Avea Dem Rădulescu în BD-urile alea geniale o întrebare. Ce vă recomandă?
- Da.
- Pe mine nu mă interesează că omul a fost la fotbal de masă sau la fotbal feminin sau la fotbal de sală. Pe mine mă interesează că președintele Federației, după ce am avut meciurile și cu Mircea Sandu atunci, în multiple emisiuni, "dom'le, dar ce ai pentru că suntem o instituție de drept privat?". Da, dar folosiți însemne naționale. Tricolorul României, imnul țării și aveți pretenția ca românii să vină la stadioane să încurajeze echipa. Deci când este business-ul vostru, când aveți nevoie de noi? Și atunci, de ce spun că el este astăzi vinovatul de starea fotbalului românesc?
- De ce?
- Ai văzut stadioanele zilele astea? Ai văzut imaginea aia cu tractorul ăla de trăgea o bancă de lemn?
- La Buzău.
- Am inventat-o eu imaginea aia? Nu, a inventat-o domnul Burleanu. Nu e treaba mea, nu e treaba Federației. Ba da, că tu faci caietele, da? Tu faci caietele, tu semnezi componența ligilor. Aveți nocturnă? Aveți iarbă? Aveți vestiare? Aveți apă caldă? Aveți gazon încălzit?
- Atunci, cu ce echipă mai joci că rămân cinci.
- Nu mă interesează. Zece ani? Zece ani lipsim. Liverpool-ul, din cauza Heysel atunci, a lipsit vreo 5-6 ani din Europa. Nu e o tragedie. Dar pui lucrurile la punct. Deci, când faci caietul de licență, cred că există aceste întrebări.
- Există, numai că cerințele...
- Păi, nu mai avem campiona?! Da! Până când ăia-și pun calorifere sub iarbă.
- Și atunci, ce face Federația în timpul ăsta?
- Ne uităm la handbal. Și Federația face muncă patriotică. Se duce în câmpul muncii. Își ia Burleanu un magazin, în mall sau ceva.
- Apropo, că făceai comparație mai devreme.
- Și să termin și sucul.. De ce e el vinovat? În momentul în care tu permiți cheltuirea unor bani ai administrațiilor sau alte surse guvernamentale sau locale este incorect. Fă o lege a sponsorizării ca lumea. Lasă și primăriile dacă au terminat cu asfaltatul. Măi, lasă-i să facă.
- Nu e treaba Federației să facă o lege.
- Ba da, e treaba Federației.
- Acum, nu că-l apăr eu pe Burleanu...
- Domnule, tu faci, nu, faci caietul și spui surse private. Le aveți? Dacă eu mă duc acum la CNA și vreau licență de televiziune, mă pune să scriu un caiet. Aveți scule? Aveți bani să țineți licența primii doi ani? Bă, aveți bani? Domnul Burleanu, hai să facem și noi la Periș, FC Periș. Mai ne dă arabul ăla cu porcii niște copite. Facem o echipă în Liga 8. Da? Și de ce o facem? Să ne dea ăla de la combinatul de porci să-i facem popularizare la porci? Deci Federația Română de Fotbal scrie caietul, sursele de finanțare ale echipei. Guvernul să vină să dea și el o lege, că se întâlnesc tot timpul. Ai văzut?
- Da.
- Lui îi convine legenda că l-a pus Dâncu, că l-a pus Ponta. De ce îți convine chestia asta? Numai bani privați! Oare campionatul englezesc îți place? Lasă-i p-ăia din Qatar. Poate au și niște nepoți care pot să vină să cumpere tot fotbalul românesc. Dar să fie competiția egală. Bani privați. Sursele de finanțare publice și să fie și alea clare. La Târgoviște de ce îmi faci două stadioane din bani publici?
- Asta mi se pare chiar comic. Unde nu e nicio echipă de soi.
- Probabil n-are unde să joace Liverpool-ul când vine prin zonă sau să fac o bază. Mai e ceva oribil. De ce există Corvinul Hunedoara și CSA Steaua? Pentru ce există ele? Și încă vreo 3-4 care de la început n-au voie să promoveze. Mă, pentru ce cheltuie Ministerul Apărării bani cu Steaua? Și i-a făcut și stadion și nu are voie.
- Nu cred că e cea mai fericită comparație Corvinul cu Steaua.
- Păi amândouă n-au voie să promoveze, în sensul ăsta. Ce competiție este asta în care tu poți să ajungi... S-au dus, s-au cheltuit bani, benzină, hoteluri, cantonamente, bani de recuperare, nutrienți și așa mai departe. Parcă sunt Hannibal astea. Se duc până în porțile Romei și zic haide, mă, înapoi acasă! Ei la ce competiție participă?
- Sunt opt echipe din Liga a 2-a care n-au voie.
- Și-atunci nu Federația este de vină? De ce permite chestia asta? Bă, competiția este ca să pleci din Liga a 4-a și cum, pe bună dreptate, îl admirăm pe Dorinel Muntanu, care a făcut treaba ca la carte. Sau echipa lui Mititelu, sau cutare. Bă, o iei de acolo și o duci până în vârf.
- E clar, deci tu ești împotriva existenței, CSA Steaua.
- Nu, nu sunt împotriva existenței. Sunt împotriva domnului Burleanu și a Federației Române de Fotbal. De fapt, el înseamnă Federația. Ce să o mai frecăm! Ca și pe vremea lui Mircea Sandu. Asta e o vrăjeală că există cineva acolo care zice: domnule președinte, mă opun! A fost Duru, puțin mai respecta caietele, l-au ejectat și așa mai departe.
Florin Călinescu: „Budescu e un număr special la un spectacol de varietăți! Toți se bat pe trei Gele și pe patru N’Jie”
- Legat de...
- Stai un pic să închid discuția despre Federație. Unde sunt jucători? Cu cine vrei să faci naționala? De ce te plângi că n-ai bază de selecție? Păi de asta te plângi. Că toți vor acum, se bat pe trei Gele și pe patru N’Jie și nu știu ce, îl ia de la Botoșani, îl descoperă ăla la Arad.... Păi de ce l-ai luat pe Rareș Pop de la UTA? Ca să-l văd pe Mircea, săracul, aproape în lacrimi? Pe Rednic! Păi de ce l-ai luat, mă, pe Rareș Pop de la UTA dacă acolo era un jucător foarte bun și de perspectivă și tu-l aduci aici?! Ca să îmi dai tu declarație că te-ai rugat de Hagi să îl iei pe eterna speranță, Alibec? Ce să faci cu Alibec? Ca și cu colegul de la Buzău.
- Budescu.
- Ăla de dă din vestiar. Un număr special la un spectacol de varietăți. Cum să vorbești despre fotbalul românesc? Denis Alibec, la ce pleavă-i prin curtea școlii, face două, trei faze, da? Dar în rest riscă tot timpul cartonașe și eliminări pentru că comentează tot. Și atunci vin și spun pentru ce permiți chestia asta? Pentru ce permiți amestecul ăsta de jucători de mâna treia, patra, de prin țări incerte ca fotbal? Și în același timp toți patronii se plâng despre acest substantiv nou în limba română, under. Am jucat cu un under, am lucrat, am jucat cu doi under și așa mai departe.
- Așa este.
- Pe underul de la Barcelona, de la Arsenal, de la PSG se dau 60-70 de milioane! Deci, domnul FCSB, domnul Botoșani, domnul Craiova, domnul cutare, căutați underi de 16-17 ani. La ce vârstă au debutat Dobrin și Hagi? Adică de unde spaima asta în fotbalul românesc? Că dacă ai sub 21 de ani, ești coș de semințe. Câți ani are Yamal?
- 17-18 ani...
- Uită-te la toți! De ce îmi place Arne Slot. Pentru că am crezut că după Klopp va veni un dezastru. Este la fel de aplicat ca și Klopp, numai că e mult mai rece, mai calculat. Dar îmi place foarte tare. Aproape toți tinerii sunt din academia lor și lansați de Klopp. Eu nu m-am supărat că s-a dus să joace cu Plymouth (n.r. Liverpool a pierdut 0-1 în Cupa Angliei) cu echipă de 14-15 ani. Nu-l interesează pe Slot cupele. Pe Slot îl interesează campionatul și Champions League.
- Deci tu ești adeptul regulei U21, U19...
- Dacă aș fi eu președintele Federației, aș obliga echipele din România ca 7-8 jucători să fie români și 9 să fie sub 18 ani.
- S-a mai încercat la sporturi cu Legea Novak, dar nu se aplică.
- Poate să vină în frunte cu Gigi Becali, toți patronii... "Băieți, dar nu trebuie să trăiți din fotbal. Faceți spitale, biserici. De ce veniți? Ăsta e regulamentul de azi înainte".
Florin Călinescu, despre perioada Rocar: „Aia a fost o vrăjeală!” + Cum se făceau blaturile: „Băi, batim la mini și tu bați la tini”
- Ai fost președinte de club și ai renunțat. Ai fost președinte la Rocar.
- Aia a fost o vrăjeală. Eu eram ofițer de presă, ca să zic așa. N-am fost niciodată președinte, n-am decis nimic acolo. Mă întreba Gheorghe (n.r. Gheorghe Florea), care nici el n-avea nimic cu fotbalul. Adică el chiar n-avea, și zicea, "Bă, Ursul e bun, dar ăla, Buia-i bun". Adică la chestiile astea m-a întrebat de două sau trei ori și mai scăpau câte o vorbă pe la ProTV. Dar n-am fost președinte.
- Adică erai, practic, de paie, ca să zic așa.
- Mai de nuiele.
- Dar ,apropo, vorbeai mai devreme, între patronii de atunci, colegii tăi, și patronii de azi, care sunt de preferat?
- Niciunul.
- Generația Porumboiu, Copos, Borcea, Iancu sau cei de azi. Adică Gigi, Șucu, Rotaru?
- Nu mă impresionează niciunul. Am avut o relație de amiciție dezvoltată cu Doru Sechelariu. Dumnezeu să-l ierte! Însă, m-amuza cum făceau ei fotbalul atunci și, slavă Domnului!, cred că asta nu se mai poate face astăzi.
- Adică, spune-ne.
- Să dai telefoane, cooperative. Pinalti când eram la Rocar a venit și-a spus simplu. "Băi, batim la mini și tu bați la tini".
- Și Pădureanu, care era șeful lor.
- Lordul! Când ai avut fotbalul ăla îți dai seama că nu puteai să vorbești decât de ambiția unui grup de la o echipă ca să facă și să dreagă. Pentru mine, fotbalul la nivel patronal a însemnat un lucru. Oameni care, având ceva crăișori în portofel, au dorit ieșirea din anonimat, în diverse scopuri, politice, în general, sau administrative.
- Și au câștigat notorietate.
- Au vrut imagine în orașul lor, dacă au fost candidați la Primărie, cum e ăsta la Botoșani, la Consiliul Județean. Cred că și Dioszegi face chifle mai multe acum sau nu știu. Îi obligă pe aia din Covasna, Harghita să cumpere pâine de la el. Îți dai seama la ce nivel e fotbalul... Sigur că mai vine ceva măcar pentru electricitate de la Budapesta, niște bani acolo.
- Vin legal.
- Vin legal, foarte bine. Noi nu suntem în stare să susținem sportul din România și uite Orban hulitul, Viktor, are grijă.
- Orban a jucat fotbal.
- Dar nu vine să investească cu Gică la Farul.
- Dau bani unde sunt unguri.
- Foarte bine. E o atitudine politică. De ce au folosit pârghia asta? Pentru că aduce repede notorietate, dar a adus și la majoritatea pârnaie. Ca să ne înțelegem. Pentru că ei au vrut fotbal ca să aibă expunere. Da? Dar scria pe ei tic-tac, tic-tac. Adică 90 la sută dintre ei s-au dus la pârnaie.
- Da. Corect.
- Și pârnaia face parte dintr-o societate. S-au dus ei și Bernard Tapie și alții pe vremea în care și în străinătate se întâmplau chestiile astea. Ți-e greu să crezi astăzi că și ăia de la PSG și de la Newcastle, și de la City fac investițiile oneros ca să se ducă la pârnaie. Probabil miliardele care sunt la ei, două zile de petrol sau ceva de genul ăsta. Nici nu știu nevestele lor că bagă miliarde la City.
„Greșelile acestea omenești ale arbitrilor se transformă câteodată în lucruri foarte greu de suportat”
- Cât ai fost la Rocar, ați vândut vreun meci?
- Nu, d-aia am și căzut! Am bătut pe Rapid cu 3-2 prima etapă. Am făcut 2-2 acasă cu Steaua și cu maestrul Corpodean. Era un duo atunci, Anton și Romică, Zota și Corpodean. Deci când veneau ăștia la meciuri puteai să fii Real Madrid în perioada lui Pușcaș. Deci asta-i altă găinărie apropo de fotbalul românesc și am văzut și în Anglia. Liverpool a suferit de 2-3 ori din cauza asta.
- Așa.
- Mă așteptam ca VAR-ul să fie un argument în a corecta umanul. Greșeala. Cum zic comentatorii. Am crezut că VAR-ul corectează greșeala omenească.
- VAR-ul mai rău încurcă.
- Domnule, este incredibil... De exemplu, atingerea mingii cu mâna la câte variante a dus în ziua de astăzi. La bunul plac al arbitrului sau la o interpretare între el și ăia din VAR pe care numai ei o cunosc. Și mai vine și Păsărilă aterizatul. Bă, nu se poate. Adică să nu te rogi de Crăciunescu, să nu te rogi de Porumboiu, să nu te rogi de Igna, să nu te rogi de care o mai fi să ia comisia asta. Tu îl aduci pe ăsta care a fost un arbitru, după părerea mea, astăzi dacă ar fi, ar fi în șalonul trei.
- Vorbim de președintele CCA, Kyros Vassaras.
- Nu a fost un Colina. Vassaras nu a fost Igna, Rainea, Porumboiu sau Crăciunescu. Punct!
- Auzi...
- De exemplu, anul trecut a fost o găinărie în care ne-a mâncat un gol unul mic, bondoc așa, în Anglia și am spus atunci unor colegi de-ai tăi . "Zic, bă, să nu cumva să pierdem campionatul din cauza acestor trei puncte". Își cer scuze, îi suspendă două, trei etape și cu asta basta. Greșelile acestea omenești se transformă câteodată în lucruri foarte greu de suportat. Din punctul ăsta de vedere eu dacă aș fi Ceferin aș veni și aș spune, mă, până facem treaba cu hențul... Cică și-a mărit aria.
- Suprafață.
- Să mă ierte Dumnezeu, adică atunci când îți iei iubita în brațe, îți mărești un pic aria, că n-ai ce face. Bă, dar nu poți să-ți pui acum fundașii, sunt, parcă sunt premergători anchetelor în beciurile siguranței. Sar săracii cu mine la spate, bă, ce e aia? Oamenii sar în sus, în jos. Bă, OK, dar ce să facă? Mare găinărie este această palmă peste bot. Asta trebuie sancționată. Golănește! Simulările gen Vinicius, ca să nu zic Olaru, sau nu știu cine. Bă, ce treabă ai tu, pe trend? Că am învățat cu toții. Arbitrul nu întoarce decizia. Dar mai iei și un galben.
- Așa e. Corect.
- Din punctul meu de vedere, dacă aș putea să fac, aș face de urgență, s-a discutat anul trecut un import din cel mai onest sport, după părerea mea, rugby-ul. M-am uitat acum la Șase Națiuni. Jos pălăria! Se ciocnesc. Se coase la margini, ai văzut? Vine unul cu un ac, așa, și îi face un gherghef la sprânceană. Curge sânge! Se duc acolo. Când nu mai poate să miște, săracul, este înlocuit. Dar de ce spun că este cel mai onest?
- Te rog.
- Acest sport, destul de dur, este arbitrat de un cetățean cu microfon, dar se aude pe tot stadionul.
- Care explică de ce a fluierat.
- Explică jucătorilor, chipurile, dar aude și publicul. Dacă este o fază litigioasă de eseu sau de nu știu ce, cer arbitraj VAR, dar acolo, pe tot stadionul, se uită toată lumea. Mamă, și când îi zboară la unul câte un cap și vezi. Și vin și tușieri lângă el... Deci VAR-ul ăsta ar trebui de urgență astăzi să fie rapid, imediat și public. Ia să vadă tot stadionul.
Florin Călinescu: „Dar cine este, mă, acest arbitru, Istvan Kovacs?! Adică toți jucătorii sunt jegoși, sunt transpirați, le put ciorapii, numai el este înainte de nuntă”
- Legat de arbitraj…
- Aaaa! Am văzut disputa legată de un penalty la FCSB-Dinamo. Cu Costreie, mostreie... Că îi e frică! Dar cine este mă acest arbitru, Istvan Kovacs?! Cine este el, mă, să-ți fie frică de un arbitru? Adică ce e aia? Bă, se poartă de parcă e stăpân. Adică, cum? Adică, cum? Adică toți jucătorii sunt jegoși, sunt transpirați, le put ciorapii, numai el este înainte de nuntă. "Bă, ce vreți de la mine? Bă, lăsați-mă, bă!". Au ajuns arbitrii, mai ales români, afară sunt la fel de fermi, la fel de fraieri, vreo doi, e un olandez care mă umple... Gelat tot și nu știu ce. Vine căpitanul stă cu mâinile la spate... VAR pe tabela de marcaj, public, și să vorbești cu nătărăii aia din car, s-audă toată lumea. Că voi din banii ăstora trăiți! Voi din banii celor care rup bilete trăiți și din banii pe care îi plătește clubul. El plătește onorariul la arbitru, da?
- Da, sigur.
- Și atunci, cine știe, Vassaras, să-mi spui despre asta, că a fost, că n-a fost henț. Vreo doi zic că a fost, alții că n-a fost... Ce discuție?!
- Vine Vasaras și nici măcar el nu lămurește. Atunci a fost sau n-a fost henț?
- O mizerie! De urgență, trebuie transferat totul ca la rugby, public, imediat, și cu comentariile în boxe. S-audă tot stadionul. Iar tu, arbitru, tu, Vassaras sau Burleanu... Voi, noi trăim datorită acestor... Când au asta cu federalii... Ce federali?! O gașcă de slugi a lui Burleanu.
- Ei depind practic de cluburi, nu cluburile de ei.
- Becali are dreptate când zice să facem o grevă. Faci federație cu CSA Steaua și cu Corvinul Hunedoara? Ce fotbal este ăsta? Nu umilință din aia, știi, să fii tu Iisus Hristos și poporul să... Popii ăia să te umilească, s-au Pilat! Băi, spune ce a fost. Și să aibă voie să vorbească, măcar după meci.
- Nu, nu. Dacă vorbesc, sunt suspendați, amendați...
- Să schimbe regulamentul! Băi Vasaras! Eu am o gagică, pleacă de dimineața prin bloc pe la alții. Și vine administratorul de bloc să-ți spună "Florin, nu e curvă, mă, prietena ta". Ea s-a dus pentru că nu ai lăsat-o la baie, că stai mult pe WC, și s-a dus la Titi de la șase, care are 28 de ani, face la sală. De ce să-mi explice ăla? Că văd eu ce face femeia sau bărbatul singur. Nu te băga! De ce să-mi explice Vassaras post-factum ce-a făcut ăla și ăla și ăla? Arbitrii români, toți, par că au jucătorii cât un șobolan mort la piept. Și când se apropie de ăla, îi zici, stai să nu-i iau.
- Numai căpitanul de echipă are voie...
- Prost, prost, prost! Regulamentul este în penița lui Burleanu.
- Regulamentul este internațional.
- Vezi ce zice Comisia Europeană de arbitraj? Iei regulile jocului, le citești într-o oră și spui: "Oameni buni, oamenii ăștia stau 50.000 de oameni la minus 10 grade ca voi să faceți așa și să scoți și... Adică ce ești, mă, șef de Auschwitz? Ce ești tu, mă, capul de la Auschwitz?".
- Înțeleg că nu ești optimist.
- La ce să fiu optimist?
- Așa, în general, legat de viitorul fotbalului.
- Viitorul fotbalului românesc?
- Da, da.
- Mă feresc să zic românesc cu toți băieții ăștia. Nu sunt optimist. De ce? Pentru că, în toate emisiunile mele, soră cu asta, spuneam competiția, copilul mic nu-l obligi să ia premiul întâi la școală. Să treci clasele, să nu rămâi repetent, să te faci și tu șofer, coafor, inginer, medic. Ce o fi scris în ADN-ul tău să ajungi. Eu nu te oblig. Eu nu te oblig să fii premiant. Nu înseamnă nimic să fii premiant. Una la mână. Te oblig să fii cinstit, te oblig să fii aia, să fii aia, ailaltă. De ce jucătorii românași care pleacă... Acum dăm cu pălăria de pământ că avem pe Coman la Cagliari... Și vârful de lance, se bate Real Madrid după Rațiu sau nu?
- Nu, nu cred că se bate.
- Nu crezi, nu?
- Nu cred, nu.
- OK. Nu-i o rușine că se duc toți în Golf, că se duc și nume mari în golf, doar pe miliarde, da? Ronaldo ia jumătatea de milion pe zi! Deci, de ce sunt pesimist? Pentru că avem vreo doi, trei care s-au născut deja în Spania și Italia. Au mâncat alt cașcaval, au crescut în alt sistem competitiv și așa mai departe. Ce face băiețașul ăsta la Dinamo care, mi-au zis, a jucat pe la Arsenal?
- Cîrjan.
- Îmi place Dobre că a prins niște anișori în Anglia și se vede că competiția era atât de clară încât dacă nu alerga, nu făcea, nu juca... Dobre, de ce nu mai este acolo, la Leicester, de exemplu? De ce nu este în a doua divizie? Că era a doua divizie combinată cu divizia noastră și a Bulgariei și a Ungariei, cred că n-ar exista fotbal în Balcani aici dacă noi am juca în liga a doua englezască.
- Nu știu dacă am face față în liga a doua englezească.
- Mă gândesc de ce sunt îngrijorat, să nu zic pesimist. Ce facem? Nu are rost să vorbim de anii '40, '50, '60, '70, că nu mai avem spectatori. Cine să zică, bă, ce mișto că ați vorbit de Dobai și Bodola și nu știu ce. Dar cine-s ăia?! Vorbim de ăștia, da? Dar pentru ce vorbim? Că mai joacă mâine cu Urziceniul sau că mai aia? Despre ce vorbim noi aici?
„Să ne calificăm la Campionatul Mondial și să batem și noi! Naționalele toate suferă. Nu mai sunt Germania, Italia, Franța de atunci”
- Am ajuns și la Mircea Lucescu.
- Prietenul nostru Mircea Lucescu. Tu îl cunoști, sunteți prieteni de o viață. Nu întreb de ce a făcut pasul ăsta. Este problema dumnealui. Nu are 18 ani, nu are 25, nu vrea să afle lumea despre el. Dar, în mod onest, noi vorbim și aici de a câta competiție? A treia. Am plecat din urna patra în a treia, nu?
- Acum poate ne calificăm la Mondiale.
- Am înțeles. Și la Mondiale mai dăm de Kosovo, mai dăm de Cipru sau în orice grupă vom cădea există...
- Păi noi am făcut din participarea la Euro, ultima ediție, un mare succes. Când noi am câștigat un meci, ăla cu Ucraina, am pierdut două și am făcut unul egal.
- Deci succesul echipei naționale de fotbal este să ne ducem acolo unde se organizează, unde e carnaval. Bă, dacă mă duc la Rio, la cel mai mișto carnaval, și nu iau și eu o bucată, două, și nu mă duc într-o mansardă cu alea, și nu fac așa toată noaptea, măcar așa, să le văd, știi? Să nu gust eu o papaya, o mamaia, un suc de ăla cu periuță și cu nu știu ce. Pentru ce mă duc eu la Rio? Să mă duc dimineața la un d-ăsta și să-mi iau un sandvici cu avocado? Nu, mă duc la carnaval unde toți sunt fleașcă trei, patru, șapte zile. De aia se duc. Și nenumărați fotbaliști, în frunte cu unei Neymar. "Mă scuzați, când e carnavalul, mă piș pe el de fotbal, da?".
- Eu un joc, e carnaval.
- Sincer doresc ca echipa României să se califice până să batem și noi pe-acolo, că astăzi nu e greu. Naționalele toate suferă. Nu mai sunt Germania, Italia, Franța de atunci.
- Da, toate scârțâie.
- Deci ai putea să te sui pe ele călare. Dar pe care? Uită-te la Belgia asta amărâtă, că De Bruyne abia mai pășește.
- Ai încredere în Lucescu sau n-ai, sincer?
- În Lucescu cel care are o carieră în spate, da. Dar echipele, începând cu Corvinul, începând cu Dinamo, chiar Rapid, discutând de Donețk, și primul mandat, istoria va spune că Mircea Lucescu a fost un foarte bun descoperitor de jucători. Vezi, toată istoria Hunedoarei. A fost foarte bun la Brescia și la nu știu ce a mai făcut cu timpul în Italia. A făcut foarte multe lucruri bune pentru fotbalul românesc, dar a avut marfă. La Donețk jumate erau brazilieni. De mâna a doua, a treia, că i-a făcut el. Meritul lui la Donețk este că a luat brazilieni ieftini și i-a vândut bine.
- I-a exploatat și i-a vândut scump.
- I-a făcut vedete pentru Europa. E foarte greu, astăzi, cu Alibec, care se poate rupe oricând și poate că-i ajunge. E foarte greu cu cel mai bun fundaș stânga din țară de la Craiova.
- Bancu.
- Dacă Hagi la ora asta nu poate să-mi furnizeze un jucător, stau și mă gândesc cu cine se duce el acolo? La turneul final. Cu cine se duce? Cu ăștia care se rup...
- Stai, întâi să se califice și după aia să se ducă.
- E cap sau pajură? Dacă se mai rup vreo doi și nu ieșim din grupa asta, Mircea o să zică, "Bă, patriot, am încercat, am făcut". Dar este de ajuns, oare? Nu vrei să te califici din grupa asta cu Austria, să te duci acolo și să te țină minte lumea că ai făcut un egal cu Italia și un egal cu Franța? Nu asta înseamnă?
- Cum am făcut noi. Când toată lumea l-a înjurat pe Pițurcă că a făcut egal cu campioana și cu vicecampioana.
- Și chiar și la Mondialul ăla de ne-am vopsit galben în cap. Era gata-gata să jucăm semifinală, nu?
Florin Călinescu: „Am fost director 15 ani la teatru. N-am putut să mai suport! Unii cu machială, unii să mă anunțe că trebuie să plece la un ciubuc”
- Tu ești cam dispărut în ultima perioadă. Nu te-am mai văzut.
- Deci eu sunt aici. Ți se pare că sunt o inteligență?
- Nu, dar nu prea mai apari.
- Ți se pare că sunt o hologramă? Ion Iliescu are și el 90 ani, sigur că nu mai este la butoane. Dar sunt categorii de oameni, de profesii, în care sigur vârsta pensionării funcționează. Dar, cum ai spus și tu, poți să pictezi cât ții pensula în mână. Lui Picasso nu i-a zis nimeni, "Aveți 65 de ani, maestre, dați pensulele". Nu am dispărut, deci iată dovada vie. M-a pus pe gânduri foarte tare o declarație a lui Alain Delon cu mulți ani înainte să facă 80.
- Așa.
- Nu te gândești la 18 ani, nu te gândești la 30, nu te gândești la 40, nu te gândești nici la 50. Dar, într-adevăr, lucrurile se schimbă. Și când lucrurile se schimbă și tu te uiți, ce drăguțe lucrurile astea schimbate? Adică, inteligența artificială, what for? Totdeauna o să vină un copil cu un IQ și o să râdă de toate copiile. Lumea nu depinde de România. Se întâlnește Putin cu Trump și ne arată ce înseamnă lumea.
- Da.
- Am fost director 15 ani la teatru. N-am putut să mai suport, de exemplu, faptul că eu veneam la 10 la scenă și ei veneau până la 11-11.30. Unii cu machială, unii să mă anunțe că trebuie să plece la un ciubuc. Eu am crescut într-un teatru în care...
- Corect.
- Păi cum să te duci tu la 11.05, la Olga Tudorache, când ești la repetiții, când ei veneau cu 2-3 ore mai înainte. Deci, lumea mea nu mai este... N-o mai regăsesc. Adică să mă duc la teatru și să vedem noi, stați puțin, că am o repetiție și la un teatru de sub pod, și la un teatru de la Buzău și un alt teatru... Pentru bani. Aleargă copiii ăștia pentru niște bani. Gata! Am făcut mii de săli cu oameni în picioare, aplaudându-mă. Ce să mai fac?
- Auzi...
- Și Rocco Siffredi s-a retras din industria porno. Cât să mai...
„M-am întors la starea pură a copilăriei, nu sunt încă ramolit sau cum se face mișto de oameni în vârstă”
- Apropo de declarația lui Delon, care a spus că nu-i pare rău că moare, că a ajuns să trăiască într-o lume pe care nu o mai recunoaște.
- Deci el, care a avut o tinerețe foarte controversată, și a zis "Bă, oamenii nu mai au cuvânt, nu-i mai interesează decât bârfele, nu-i mai interesează decât chiloțăreala"... Când ai început să scrii nici reportofon n-aveai. Cum ajungea articolul la ziar.
- La telefon. Îl dictam.
- Și Emanuel Valeriu ce zicea? "Băi puștiule!".
- Era unul și lua telefoanele.
- Opt corespondențe?! Minutul 18, Dridea... Cine a fost primul tău șef? Emanuel Valeriu?
- Emanuel Valeriu, da.
- Și colegi, așa, la repezeală?
- Păi am lucrat cu toți. Eftimie Ionescu, Urziceanu, Macovei...
- Naum, bătrânul.
- Naum, da. Cu Cosașu, după.
- Cosașu se vede că a zis, "Băi, vreți să mă lăsați în pace, eu vă scriu, dar nu îmi spuneți mie acum că s-au schimbat predicatele". E poarta acolo, dar a pus mingea pe var, lăsați-mă pe mine cu restul. Excepțional.
- O generație foarte serioasă, foarte organizată și o să spun lucrul care o să-i deranjeze pe mulți. Generația asta a lui Tolontan, pe care eu îl consider numărul unu, e mai talentată decât era aia. Aia era însă mai organizată. Era cu mai mult respect față de meserie.
- Știi de ce ți se pare că e mai talentată? Pentru că nu mai pierd timpul cu cazarea, cu faxul, cu telefonul. Pum, pum, gata! Dacă te duceai la Hunedoara să scrii despre un meci, cu ce te duceai la Hunedoara?
- Cu trenul.
- Trenurile mergeau atunci ca TGV-urile sau tot 7-8 ore?
- Iartă-mă, nici azi nu merg ca TGV-ul la noi.
- Deci tu te duceai cu trenul. Te duceai la un hotel unde te aștepta numai pe tine camera încălzită, îți puneai mașina de scris acolo.
- A fost o altă epocă. Epoci, epoci.
- Dar trebuia să rezolvi multe alte lucruri decât să fii atent doar la talentul tău. La Flacăra ce ai făcut?
- 14 ani am muncit la Flacăra.
- Dar acolo nu te ocupai numai de sport?
- Nu mă ocupam numai de sport, dar și de sport. Eu eram în secția lui Păunescu, Dumnezeu să-l ierte!, răspundeam de sport și de știință.
- El era cu Craiova și pe urmă cu Rapidul în București, nu?
- Da, cu Craiova. A scris imnul și al Craiovei și al Rapidului.
- Și Vanea era mare rapidist, nu?
- Dinamovist. Admirator al lui Lucescu și dinamovist.
- M-am nimerit în 1975, când am ajuns de București. Mi-a făcut semn un domn și a zis "Puștiule, vino lângă mine!". S-a făcut loc așa în toată peluza aia, când era Potcoava. Colea Răutu!
- Da, bine, Colea era rapidist. Ioana Radu era rapidistă.
- Apoi coleg la teatrul mic cu Mitică Popescu? Moțu Pitiș! Deci vremurile alea nu mai există. Nu mai există oameni de cuvânt, nu mai există oameni onești. Și atunci, eu la teatru singur sau cinemaul ăsta cu tot felul de skeciuri, foarte bine că se duce lumea. Bă, dar cumva nu tot "BD"-urile performează? Știi că astăzi când se dă "Nea Mărin Miliardar", face public ca acum 50 de ani.
- Și "BD"-urile la fel. Sau ăla care se dă de Crăciun, "Singur acasă". Incredibil, de 25 de ani. Și face o audiență colosală.
- Deci m-am retras pentru că s-au schimbat niște repere. S-au schimbat niște repere și dacă nu mai sunt obișnuit... Teatrul nu va dispărea niciodată. Filmul... care va fi el, făcut de computer. S-a dus acum Radu Jude la Berlin a luat premiul pentru scenariu, nu știu ce. Zice, am făcut filmul ăsta în 10 zile cu un iPhone! Și eu am crescut cu pune lumina, cu reflectoare, să-i corectăm. Lumea să se ducă unde vrea... Eu cât mai e să stau pe planeta asta...
- Da, da...
- Acum, Brâncuși îmi vine în minte repede că zicea, dacă îți pierzi starea de copilărie, ți-ai pierdut rostul, ca ființă umană. M-am întors la starea pură a copilăriei, nu sunt încă ramolit sau cum se face mișto de oameni în vârstă. Dar m-am întors acolo, umblu desculț, am animale, am păsări, am ceaun, fac de-astea, și îmi dau o curățenie și o liniște absolută. Eram la ceaun, acum nu știu cât timp, și mă sună disperat fi-miu și zice: "Băi, ai simțit cutremurul?". "Tata, n-am simțit!". "De ce?". "Păi, aveam un ulcioraș de vin, făceam o ceafă din porcul meu, care se înscrisese, a zis, băi, de Crăciun eu vreau. Eu vreau, maestre, să... Am băut un ulcioraș și eu, ce cutremur să simt eu, desculț pe un scăunel pe pământ".
„Pe vremea lui Ceaușeascu, aveam niște fete pe la shop-uri și mai făceam rost de o țigărușă, de un whisky-uleț”
- Seara te uiți la televizor, nu?
- Dacă n-am altceva mai bun de făcut, mă uit la orice meci al lui Liverpool, în orice situație, la alte filme și la alte emisiuni nu mă uit. Eu nu știu cine e, dar mai văd câte o duduie printr-un lift, îmi zâmbește: "Suntem colegi". "Unde?". "Sunt și eu, prezint meteo sau zodiile la nu știu ce". În teatru, ca să-ți o spun cu subiect și predicat, în momentul în care toți aceia s-au dus, mi-am dat seama că nu mai...
- Am înțeles...
- Eu veneam pentru doamna Olga Tudorache, profesoara mea, pentru Leopoldina Bălănuță, pentru Mitică Popescu, pentru Ștefan Iordache, aceste generații s-au dus.
- Pe care l-ai iubit cel mai tare, de care ai fost cel mai apropiat sufletește?
- Ștefan Iordache.
- Mai trăgeați câte o oră împreună, nu?
- Eu chiar trăgeam cu o sarcină precisă, să tragă el mai puțin. Ha, ha, ha!
- Hai, spune-ne o poveste cu Iordache.
- Am stat doi ani cu toți actorii. De la Ilarion Ciobanu până la Dinică. Fane Iordache era foarte superstițios. Și el, dacă avea spectacol la ora șapte, venea la ora două. Trecea tot spectacolul în minte. Deci omul ăla... Eu nu am zis, "Bă, eu nu vreau să fac meseria asta".
- Ce făcea?
- Deci, își repeta tot textul înainte de șapte, îl juca spectacolul, după aia se ducea unde se ducea, acasă sau mai rămâneam în cabină. Reparcurgea tot spectacolul jucat. Noaptea, îl visa pe Richard al III-lea, se scula dimineața și până să ajungă la două la teatru, mai repeta odată în cap tot...
- Incredibil!
- Bă, la ora două venea recuzita, totul, totul, totul, totul, totul, totul. Și pentru că eram foarte buni pe aprovizionare pe vremea lui Ceaușeascu, aveam niște fete pe la shop-uri și mai făceam rost de o țigărușă, de un whisky-uleț. Stătea singur în cabină și i-a zis lui Dinu Săraru. "Să-mi mai pui un scaun acolo și o oglindă, să-l iau p-ăsta mic cu mine". Și îl mai făceam să și râdă cu prostii. Dar avea o suferință fizică pentru că eu veneam la șapte fără cinci indiferent. "Îmi vine să vomit! Cum dracu, în trei minute te îmbraci, ieși pe scenă și iei aplauze. Și eu de o viață pierd ore întregi...".
- Ha, ha, ha!
- De multe ori mă îmbrăcam în hainele din altă seară și zicea, "Băi prostovane, nu jucăm în asta, jucăm ailaltă. Ia-ți costumul ăla". Dar era foarte special și îl duceam seara acasă de multe ori și la un moment dat zicea, "Frână! Dă-i înapoi!". "Fane, dar ce s-a întâmplat?!". "Trece o pisică strada". "Bă Fane, las-o, dracu, că e albă". "E cu burta la pământ, sigur are unul negru în burtă". Deci, la nivelul ăsta, și ca să-l enervez, deschideam umbrele în teatru, fluieram, puneam câte o scară să blochez coridorul, deci avea o superstiție și zicea, "Nu joc! Dinule, nu joc! Ăsta fluieră în teatru. A deschis o umbrelă, în fața mea".
- N-aveai voie să fluieri?
- E socotită superstiție de foarte mulți, a pagubă. Ca și în biserică, se zice, nu fluieram în biserică, dar dacă nu crezi în chestii astea. Deci, veneam cu mare dorință la teatru, veneam cu mare disciplină, cu mare curățenie. Păi să asiști la repetiții... Ardeai de nerăbdare să stai cu ei. Să stai la antrenamentele lui Maradona, care, fie vorba între noi, stătea și juca cu o portocală. Ca și Gicu, cu care m-am împrietenit în ultimii ani. Adică, eu ce să fac? Să fac din astea cum fac toți, așa, să merg din pasul piticului, să alerg pe zgură.
- Da.
- Așa îi zicea lui Teașcă. "Dacă te porți frumos cu mine, intru duminică cu ăia". Ți-am dat un gol, două, cum se cheamă astăzi, assisturi. El i-o dădea lui Șarpe, lui Doru Nicolae, lui Troi, lui Radu II, băi, dar parcă erau pe computer.
Florin Călinescu, povești cu marele Nicolae Dobrin: „Era impecabil! Bă, eu n-am driblat șeful țării, senatori, ce le faci la ăia, frate?!”
- Pe vremuri...
- Meciurile alea alb-negru. FC Argeș juca în alb, aveau pete de nămol, nu se mai vedeau. Gicu Dobrin era impecabil! Remus Vlad mi-a zis "eram firav, Gâscanul de pe malul Argeșului avea niște pulpe în spate, nu puteai să-l pui jos". L-am văzut și pe Liță Dumitru. "Vedeți că cu Gicu Dobrin nu era ușor să-l pui jos. A încercat Cornel Dinu, nu, nu era ușor de dărâmat". Plus că te făcea de baftă și n-aveai chef cu iubita în tribune să ți-o dea la nesfârșit printre picioare, știi?
- Deci pe care l-ai iubit mai mult? Hagi, Balaci sau Dobrin?
- Eu îmi permit ca artist să fac Dumas... Eu personal, pentru că am avut o relație cu Dobrin, am extins relația fotbal-gazon FC Argeș. Și am cunoscut și un om extraordinar, pentru că el îmi spunea: "Mă uit la Chestiunea Zilei, bă, eu n-am făcut niciodată pe teren, nimănui, ce le faci tu ăstora, fratele meu". Și avea un respect așa. "Domnu’ Dobrinu". "Lasă-mă, mă, cu domnul Dobrin, eu mă uit la tine, bă, eu n-am driblat șeful țării, senatori, ce le faci la ăia, frate?".
- Am înțeles. Interesant.
- În epoca intermediară sigur că Ilie a fost un destin. Din păcate, n-am apucat să ne bucurăm prea mult de talentul care probabil ar fi venit după 27-28 de ani, când s-a retras. A avut ruptura și de acolo n-a mai contat. Iar Gica Hagi este exponentul fotbalului instituțional ca business, ca destin, ca organizare.
- Corect.
- E foarte greu să explici cuiva în România, în Spania lumea știe ce înseamnă. Bă, să stai și la Barcelona, și la Real Madrid, sau Gică Popescu să fii căpitan acolo nu-i de colea, da? Dar probabil, sigur, epoca lui a cunoscut o consacrare în aur în Turcia. Nemai fiind însă de vârsta Barcelonei și a Real Madridului, turcii.... Eu n-am văzut, n-am crezut. Și dacă nu erai neapărat cu Galata, că acolo lucrurile sunt dramatice între Beșiktaș, Fenerbahce... Dar să se lumineze ochii vameșului... Eu când intram în vamă ziceam direct "Gică Hagi, Gică Hagi!".
„Și Hitler a fost ales de populație în mod democratic. După ce a făcut și pârnaie...”
- Ai anunțat că vei candida la președinție, ai renunțat.
- Ha, ha, ha! N-am renunțat, m-am lămurit puțin. Am zis de Trump... Eu peste 10 ani, 11 ani ajung abia la 78 de ani, deci cred că mai stau să mă coc, așa...
- Te mai gândești?
- Nu mă mai gândesc. Am spus de nenumărate ori, începând cu anul 2000, când chiar au venit la mine băieții, fără servicii n-ai cum. Dar ce se întâmplă astăzi este absolut... Ar fi pentru mine, dacă aș mai avea chef, să mă arunc, așa, ca într-o piscină fără apă. Bă, este incredibil ce a ajuns țara asta! Și eu am fost la Timișoara pe stradă și la București în '89, deci este incredibil. Incredibil! Să vorbească ăia din America, băi, voința poporului. Deci nu pronunț nume, nu fac nicio conotație, Băi, asta s-a întâmplat. Asta e.
- Vorbești de anularea turului 2 al alegerilor din noiembrie anul trecut.
- Da. Faci turul doi și cu asta, basta. De-aia se duce lumea într-o duminică, își spune părerea și noi ne înclinăm. Și să nu dovedești nimic? Să nu uităm că și Hitler a fost ales de populație. Și Hitler a fost ales de populație în mod democratic. După ce a făcut și pârnaie... Dar dacă asta este țara ta, inventează altă țară, inventează alt sistem. Cifre. Păi nu te mai duci la școală să citești două milioane și ceva? Asta a vrut populația cu domnul ăsta și cu doamna fostă colegă. Asta este situația.
{{text}}