„Astea sunt mizerii. Evacuați stadioanele, întrerupeți meciurile” » Apel în direct: „Ce-i spun fetei mele când aude «Mori, țigane!»?”

Gelu Duminică, 48 de ani, a fost invitat la GSP Live. Sociologul a abordat problema rasismului, a xenofobiei și a discriminării pe stadioanele României, ce îi determină pe spectatori să înjure grobian și cine e vinovat pentru aceste comportamente reprobabile: „Plătiți să aplice regulamentele sunt arbitrii”.

• Gelu Duminică spune că derapajele rasiste ori xenofobe sunt rezultatul unui mecanism de apărare în fața a ceea ce oamenii consideră a fi un pericol.
• Sociologul definește discriminarea prin judecarea unei persoane în funcție de sex, culoare, etnie, religie, nu pe criterii de competență: „Când cineva te agresează, caută ceea ce îl diferențiază pe el de tine”.
• Crede că procesul de conștientizare ar trebui să aibă loc treptat: „N-ai cum sa devii din rasist un promotor al iubirii, trebuie să treci prin niște etape”.
• „Familia mea a fost decimată în timpul Holocaustului. Au fost violuri, fapte de discriminare îngrozitoare. Și nu urăsc românii”, povestește Gelu Duminică.
• Acesta are o concluzie: „Unde natura umană eșuează, trebuie să intervină legea”.

VIDEO. Interviu amplu cu sociologul Gelu Duminică: „Unde natura umană eșuează, trebuie să intervină legea”

- Cu ce echipă țineți, domnule Duminică?

- Oțelul Galați. Am crescut cu echipa asta. Din păcate, orașul a rămas în anii '80 din toate punctele de vedere, și în ceea ce privește sportul. N-am mai fost pe stadion de când eram copil, nu cred că s-a schimbat mare lucru de atunci. Mă duceam cu mama la meci, ea vindea semințe. Știam echipa pe de rost. Eram copii, era frumos. Mi se pare că sportul ne unea mult mai mult atunci.

- Avem exemplul Euro 2024, când echipa națională ne-a unit.

- Da, naționala, în general, ne-a unit. În rest, însă, suntem într-o societate divizată, construită pe dihotomie: „noi” versus „ei”. Lucrul acesta se vede și în sport.

- De ce mai există scandări rasiste, mesaje grobiene pe stadioanele din România în 2025?

- Suntem oameni, așa am fost învățați. Antagonizarea ține de natura umană. Fundamental, e ca o formă de protecție. Ne apărăm de cel pe care îl percepem ca fiind rău. E un mod de supraviețuire. Ce facem, însă, când identificăm răul colectiv printr-o apartenență la o categorie socială, grup etnic și așa mai departe? Comitem cumva un păcat? Răspunsul este da.

Pe teren nu joacă românii împotriva altora, se înfruntă niște sportivi profesioniști. Respectul a fost una dintre bazele sportului întotdeauna

- De vină ar fi...

- Natura umană, care e destul de ciudată. Dorința de a-l jigni pe celălalt se vede și pe stadioane. Totuși, acolo unde natura umană eșuează, trebuie să intervină legea. Așa se întâmplă peste tot în viață. Logic că avem infractori și anomici, pentru asta avem legi. În momentul în care îți fur un portofel, legea mă pune la punct, pentru că există niște norme.

„Ironia unora poate genera traume colective”

- Sunt mai multe sau mai puține derapaje azi pe stadioane în comparație cu ce se întâmpla în urmă cu 15-20 de ani?

- Nu mai e ca acum 15-20 de ani, când pe stadioane erau portrete cu Corneliu Zelea Codreanu, slogane ale lui Ion Antonescu și saluturi naziste. Eu vedeam asta în copilăria mea. Nu mai avem așa ceva, dar avem unele reminiscențe și chiar noutăți. Acum, ei le numesc „ironii”. Cu toate acestea, ironia aceea scrijelește în sufletul unor oameni și adresează niște traume, individuale sau colective. Vă dau un exemplu?

- Sigur.

- Îmi aduc aminte că într-un meci a fost folosit Holocaustul pentru a susține o echipă. N-are nicio legătură! Ai ridicat Holocaustul la gradul de ironie ca să-ți ataci adversarul. Din momentul ăla nu mai ești om!

- Nu poți glumi cu aceste subiecte?

- Din punctul meu de vedere, nu. În mediul privat sunt coduri de comunicare. În momentul în care cei din grupul tău acceptă un anumit limbaj, e în regulă. În societate însă, când folosești chestii de genul ești atenționat.

- Cum ați defini rasismul?

- Există ceva ce se numește teoria identităților multiple. Cu alte cuvinte, jucătorul de fotbal este în același timp fotbalist, tată, fiu, creștin sau musulman, bucureștean. Are mai multe identități. Așa că, atunci când cineva îl agresează, identifică una dintre ele care nu e ca a lui. De exemplu, dacă vorbim despre o femeie arbitru, auzim „Fă, nenorocito”. Dacă e un bărbat arbitru, n-o să auzi: „Bă, bărbatule!”. Asta este definiția factuala a rasismului și a xenofobiei. Sigur, mai sunt nuanțe...

Despre „cazul Colțescu”: „Rasism, dar nu unul conștient”

- Așa.

- Cazul Colțescu. Atunci am spus că a fost rasism, dar nu unul conștient. Omul n-a spus-o cu sensul de a induce o stare de inferioritate. Însă pe jucători i-ar fi identificat după numarul de pe tricou. În momentul când identifici sportivul după orice alt criteriu, cum ar fi culoarea, ai o problemă. Trebuie să ai același criteriu pentru toți. În momentul în care folosești altă măsură, cazi într-un păcat. Nimeni nu spune să nu-l identifici, dar folosește aceleași criterii ca și pentru ceilalți.

- Probabil că i s-a părut mai ușor să-l identifice astfel pe Pierre Webo.

- Sigur, a fost ceva inconștient. Exact ca în experimentul lui Pavlov, când aprindea beculețul și câinele începea să saliveze. Și noi tratăm diferit persoane care sunt diferite de noi, acesta este păcatul discriminării. Cea mai simplă definiție a discriminării este tratamentul diferit într-o situație similară a doi oameni pe care îi separă rasa, culoarea, religia etc.

Dacă Sebastian Colțescu s-ar fi referit la alt jucător prin „ăla alb”, „ăla cu barbă” sau „ăla cu nasul într-o parte”, tot stupid ar fi fost. Luând în considerare trauma colectivă, faptul că populația de culoare a fost ținută sub sclavie, e logic că omul acela a simțit o etichetare. Pe teren, toți sunt sportivi. Atunci când folosești criterii pentru a-i trata diferit, e discriminare, pentru că ei sunt pe picior de egalitate

VIDEO. „Familia mea a fost decimată în timpul Holocaustului”

- Atunci când ne mușcă un câine, tindem să vedem toți câinii răi. E o motivație a rasismului?

- Uite, eu am avut toate argumentele ca să fiu foarte rasist față de români. Familia mea a fost decimată în timpul Holocaustului. Au fost violuri, fapte de discriminare îngrozitoare. Aveam vreo 15-16 ani când aveam sentimentele astea anti-românești și stăteam de vorbă cu tata despre asta, mâncam o friptură de porc. Tata m-a întrebat dacă porcul pe care îl mănânc e „marele alb” sau „bazna”, adică negru. I-am răspuns că nu știu, iar el mi-a zis: „Porcul e porc, tată, indiferent de culoare. Așa e și cu omul”. Aceea a fost epifania mea.

- Din momentul ăla...

- N-am mai făcut prostiile pe care le făceam până atunci. Mi-am dat seama că acțiunile sunt individuale. În momentul în care iau comportamentul tău și îl atribui unei întregi populații, asta spune ceva despre mine, nu despre tine.

Eu înțeleg argumentele celor care își învață copiii să nu se joace cu x, y, z pe baza criterilor rasiale. E o formă de protecție, dar nu una corectă. Ce vină are o anumită persoană pentru ce au făcut ceilalți?

„Răbdare, n-ai cum să devii din rasist un promotor al iubirii”

- Cum facem diferența între o ironie fină și una cu iz rasist? Unde trasăm granița? De exemplu, în 2023, la un derby între Rapid și Dinamo, suporterii lui Dinamo pregăteau o scenografie cu mesajul: „Atrageți permanent al 26-lea element”.

- Nu văd acel banner rasist. Cred că e o diferență între ironie fină și rasism. Din punctul meu de vedere, mesajul a fost în regulă, dar nu sunt specialist în drept. Noi am greșit în momentele în care nu era nevoie să facem scandal. Extrema dreaptă numește aceste situații „corectitudine politică”, eu o numesc exagerare. Folosim un umor fin, care nu induce neapărat o stare de inferioritate. Din punctul meu de vedere, sunt niște limite pe care le setezi.

- Jandarmeria București a interzis mesajul.

- Ei sunt în măsură să discute din punct de vedere juridic. Eu pot lua o glumă drept glumă, însă nu e la fel când induci o stare majoră de inferioritate. Repet, hai să facem o distincție între ironie și discriminare. Eu văd asta în zona de ironie. Nu trebuie să devenim mai catolici decât Papa. Ca sociolog, prefer o ironie fină, pe care o iau ca mecanism de pas înainte spre acceptarea diversității. Pentru că n-ai cum să devii din rasist un promotor al iubirii, trebuie să treci prin niște etape. Noi luăm asta pas cu pas.

Ar fi bine să mergem pe o zonă de acceptare. Compromisul înseamnă că doi oameni cu poziții diametral opuse stau de vorbă până ajung la o înțelegere acceptabilă pentru amândoi și continuă să lucreze împreună. Trebuie înțeles faptul că schimbarea socială vine în timp, e un proces de învățare

- S-o luăm treptat, spuneți.

- Prefer să avem ironii de genul acesta ca un pas necesar pentru a ajunge la pacea socială, decât să îi spui omului „Nu mai ai voie să spui nimic!”. Atunci intervine rezistența la schimbare.

- E timpul cel mai bun instrument pentru corectarea societății?

- Timpul nu e suficient, trebuie inițiativă, educație și rigoarea legii. Implicarea galeriilor în zona de politică ne-ar putea spune că situația nu e neapărat mai bună decât cea de acum 10 ani, de exemplu. Dacă vedem ce s-a întâmplat pe la meciurile naționalei, ne cam îngrozim. Sunt argumente și argumente.

În România, identitatea fost mereu construită dihotomic, pe modelul „noi” versus „ei”. Noi mereu am căutat vinovații, ne-am uitat mereu la ceilalți și niciodată la noi. Nouă ni s-au sădit tot felul de prejudecăți

- Societatea pare mai deschisă...

- Mai europeană și mai diversă decât era în copilăria mea. Însă timpul nu a fost suficient. În ultimii 30 de ani, am avut o tonă de mecanisme de învățare. De la banalul ieșit în Europa, până la faptul că avem muncitori străini. Alt exemplu: până în 2001, legislația îi incrimina pe cei din comunitatea LGBT, iar acum avem marșul Pride cu 30.000 de participanți. Societatea s-a schimbat mult mai repede decât clasa politică.

VIDEO. De ce nu sunt oprite meciurile din cauza derapajelor? Gelu Duminică: „Arbitrul e principalul vinovat”

- Am avut recent un Rapid - FCSB cu probleme. Scandări rasiste, înjurături. Personal am solicitat un punct de vedere din partea Ligii, a Federației. N-am primit încă vreun răspuns.

- Problema mea majoră nu e cu galeriile aici. În principiu, atunci când comiți o infracțiune îți asumi. Problema e când Poliția te prinde și nu aplică legea. Iar Poliția e plătită din banii noștri să ne păzească de infractori. Pe stadion, cel care e plătit ca regulamentele să fie aplicate e arbitrul. El e marele vinovat, pentru mine.

- Arbitrii aparțin de Comisia Centrală, care aparține de Federație. Asta înseamnă că direcțiile sunt trasate de mai sus.

- Da și nu. Ele nu pot fi deasupra legii. Se interzice în mod expres orice acțiune de genul ăsta, sub sancțiune. Începem de la evacuarea celor recalcitranți până la întreruperea meciului și depunctarea echipei organizatoare. Cel plătit să vegheze respectarea regulamentelor sportive și extrasportive e arbitrul. Eu către el m-aș îndrepta.

Dacă în fiecare caz cum a fost cel de la Rapid - FCSB legea se aplică și jandarmii evacuează stadionul, la un moment dat e posibil să nu se mai întâmple

- Din ce știu, arbitrii au recomandarea să facă orice ține de ei pentru ca meciul să se termine pe teren. Fiecare partidă din Liga 1 costă sute de mii de euro.

- Pentru că oamenii buni se fac că nu văd răul. Pentru mine, tăinuitorul și complicele sunt mai periculoși decât cei care fac răul. Factual, pe stadion, arbitrii sunt singurii care pot opri o partidă. În momentul de față, trebuie să ne uităm la ceea ce facem noi restul ca asta să nu se întâmple. Să luăm un exemplu.

- Care?

- O televiziune difuzează meciul. Noi, la acea televiziune, facem emisiuni în care vorbim despre problema rasismului, dar în momentul în care asta se întâmplă, ne facem că nu vedem, pentru că publicitatea și „cașcavalul” decid tot! E o ipocrizie îngrozitoare! Înainte să-i ceri galeriei să se schimbe trebuie să te uiți la tine. Toleranța zero asta înseamnă, să întrerupi meciul când se întâmplă mizerii de genul ăsta.

- De curând, la Rapid - Universitatea Craiova, meci la care au avut acces în tribune doar copii sub 14 ani, s-a scandat la un moment dat „Ale, ale, vă f**** nevestele”. Realmente șocant.

- E vorba despre cultură. Prin cultură înțelegem tot ce se transmite non-genetic. Tot ceea ce facem ne-a fost transmis. E foarte greu să-i spun copilului meu să nu fumeze, eu fiind cu țigara în gură. Copilul face ce vede, nu ce i se spune. Schimbarea începe întotdeauna cu noi. Normal că puștiul înjură dacă asta i s-a transmis, nici măcar nu conștientizează că a făcut un lucru nasol, e ca în serialul „Adolescence”.

Avem mentalitatea asta extrem de tâmpită care mustește a superioritate, că respectul se câștigă. Nu, frate! Asta înseamnă că m-am poziționat sus, iar pe tine te-am poziționat jos. În mod normal, respectul se oferă pentru a-l primi. Eu îți ofer respectul, iar dacă tu nu mi-l dai înapoi asta spune ceva despre tine

VIDEO. „Ce-i spun fetei mele când mergem pe stadion și aude «Mori, țigane!»?”

- Aveți încredere să mergeți cu fiica dumneavoastră pe stadion?

- Fata mea împlinește imediat doi ani. Ea este jumătate-jumătate. Mama ei e româncă, eu sunt etnic rom. În momentul în care ea va transpira, mulți vor spune: „Așa mirosiți voi, țiganii. Aveți un miros specific”. Am auzit chestia asta toată copilăria mea și încă o mai aud. Sau, pe de altă parte, romii vor spune: „Așa-s românii, poți să le faci orice. Tot niște nenorociți sunt”. Eu nu îmi doresc asta pentru copilul meu. Vreau să fie judecată pentru ceea ce face. Merită nasoale, faceți-i nasoale, aplicați legea. N-o să apăr niciodată pe cineva doar pentru că e la fel ca mine, indiferent ce înseamnă asta. Dar nu-i da nasoale pentru că e altfel decât tine.

- Revenind...

- Am avut prieteni ai căror copii încă sunt, după ani de zile, în terapie. Aveau 5-6 ani, erau la meciuri și, când au strigat mesaje rasiste 30.000 de oameni, au făcut atac de panică. Jur! Eu sunt mare, strâng din dinți, dar ce aș putea să-i spun copilei mele? Cum să-mi încurajez copilul să iubească sportul și să nu vadă ura? N-ar trebui să aibă legătură ura cu o competiție sportivă, pentru că nu e un război armat.

Să zicem că merg cu fiica mea pe stadion, să vedem o competiție sportivă. Ne ducem să o învăț ce înseamnă să pierzi și să câștigi, spiritul fair play-ului, răsplata efortului. Astea sunt valorile pe care vreau să i le dau când mergem la sport. Ce îi spun fetei mele când auzim: „Am avut și vom avea mereu...” sau „Mori, țigane!”? Ce să-i spun fetei mele?

„Nu mă uit la infractor, mă uit la cel care trebuie să aplice legea”

- E posibil ca sezonul următor de Liga 1 să aducă o situație delicată în plus. Csikszereda e aproape de promovare și insistă ca presa să nu folosească denumirea în română a clubului.

- Legislația e cea care reglementează. În România, limba oficială este limba româna. Asta înseamnă că orice instituție, sportivă sau nu, are obligația de a avea însemnele, titulatura și informațiile în limba română. Aici e nevoie doar de aplicarea legii, există sancțiuni. Instituțiile statului trebuie să aplice legea în litera și spiritul ei. La revedere, drum bun! E irelevant ce spune clubul. Nu cred că trebuie să dezbatem prea mult.

- Anticipez meciuri complicate între Csikszereda/Miercurea Ciuc și echipele din prima ligă cu galerii vocale...

- Cu siguranță, da... Dar eu nu mă uit la infractor, mă uit la cel care trebuie să aplice legea. Norma asigură pacea socială și spune ce trebuie să se întâmple. Aplic-o! Nu vrea să respecte legea, sunt sancțiuni. Nu stau să mă rog de hoți să nu mai fure, pur și simplu aplic legea.

VIDEO INTEGRAL. Emisiunea GSP Live cu sociologul Gelu Duminică:

• GSP Live, emisiunea realizată din studioul Gazetei Sporturilor și moderată de Alexandru Barbu, poate fi urmărită de luni până vineri, de la ora 11:00, pe pagina de Facebook, canalul de YouTube, contul de TikTok, precum și pe site-ul Gazetei Sporturilor, GSP.ro