Amintirile lui Toni cu Mutu la Fiorentina: „Nu era invidie între noi. Mă enerva însă când băga capul în pământ!”

Luca Toni, fostul atacant italian, a dezvăluit detalii neștiute despre relația sa cu Adrian Mutu, în teren și în afara lui. „Îmi plăcea să-l tachinez: «Dă și tu astăzi niște centrări din când în când! N-o mai apuca spre poartă doar cu capul în jos!»”, povestește câștigătorul Ghetei de Aur în sezonul 2005-2006.

Ex-internaționalul cu 47 de selecții și 16 goluri în Squadra Azzurra (47 de ani) a vorbit în Sport Week, suplimentul Gazzettei dello Sport, pe tema „Înțelegerea perfectă. Noi suntem golul!”, o dezbatere legată de cele mai reprezentative cupluri ofensive din acest sezon în fotbalul italian: „Este bine ca atacanții să fie prieteni în afara terenului pentru a produce assisturi și goluri pe gazon?”.

Pornind de la tandemul cel mai prolific din campionatul în curs, Mateo Retegui și Ademola Lookman (Atalanta, 35 de goluri), și continuând cu duetul Marcus Thuram și Lautaro Martinez (Inter, 25), italienii au luat în discuție și perechea viola Luca Toni - Adrian Mutu (46 de ani). Ambii au avut câte 16 goluri în Serie A ediția 2006-2007.

„Mutu venise de la Chelsea cu o mare dorință de revanșă”

„Nu, nu e necesar să există o relație strânsă și în viața privată”, susține Luca Toni. „Cu Adrian înțelegerea a venit destul de spontan. Eu eram deja cel mai bun marcator și Gheata de Aur, el venea de la Chelsea cu o mare dorință de revanșă după sezoane problematice în afara terenului. Secretul nostru? Eu înțelegeam ce-i place lui și el știa ce-mi place mie”.

Reporterul Sport Week a insistat să afle detalii din culise: „OK, dar cum era relația voastră?”. Toni și-a amintit că „Vorbeam foarte mult. Ne înțelegeam bine, nu era deloc o invidie între noi. Bineînțeles, nu ieșeam prea mult împreună. Pentru că fiecare avea familia lui și cercul propriu de prieteni”.

Dialogul a continuat: „Și pe teren a existat un cod secret între voi pentru a păcăli apărătorii?”. „Da' de unde?! Până la urmă, clasica ocheadă era suficientă. De cele mai multe ori, înainte de meci îl tachinam cu chestii de genul: «Ah, azi, din când în când, dă și tu niște centrări, n-o apuca spre poartă doar cu capul în jos!».

Iar el știa că eu, așa înalt cum eram, mă pricepeam să marchez cu capul. Și știa cum să exploateze acest dar al meu, profitând că, atunci când săream la o minge lungă aruncată din jumătatea noastră, eu aveam întotdeauna doi-trei apărători pe mine și eram obligat să o pasez. Adrian se pricepea să îmi centreze în careu. iar eu atingeam mingea cu capul și, hop, el se strecura în careu și înscria!”.