Alexandru Boc (78 de ani), fostul mare fundaș al fotbalului românesc, cu prezențe la Rapid, Dinamo și Universitatea Craiova, dar și selecționat la echipa națională, a fost invitatul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”.
Sandu Boc a făcut dezvăluiri pe larg despre perioada petrecută în pușcărie în anii ’70, după un conflict cu un ofițer de Securitate. GSP.RO publică mărturia lui Sandu Boc, dar și un articol din revista „Fotbal” de mai bine de 50 de ani.
Alexandru Boc, un adevărat playboy al anilor '60-'70, iar asta l-a costat!
Alexandru Boc. Născut pe 3 iulie 1946 la Vașcău. Fotbalist de clasă la Petrolul Ploiești, Dinamo, Sportul Studențesc, Rapid și Universitatea Craiova.
Carismatic și rebel, Alexandru Boc era un adevărat playboy în anii '60-'70, iar asta l-a costat. A cucerit-o și a avut o relație cu soția lui Vasile Patilineţ, „Omul de fier” al dictatorului Nicolae Ceaușescu având calitatea de membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român.
Legat de această relație, a avut și un conflict cu un ofițer de Securitate, în noaptea de 4-5 iulie 1969, la Athénée Palace, pentru care a făcut închisoare timp de un an și o lună. „Inculpatul a lovit foarte grav un cetățean, obligându-l să suporte un tratament medical îndelungat, să poarte aparat gipsat, rămânând un suferind pentru toată viața”, scria revista „Fotbal”, care mai nota despre caz:
- „Boc Alexandru, figură marcantă în fotbalul nostru, a îmbrăcat peste haina celebrității o altă haină: a infractorilor, a oamenilor care încalcă legea penală”.
- „E trist pentru el, e trist pentru iubitorii sportului să-l vadă în boxa acuzaților, după ce, pe stadioane, l-au aplaudat și adulat. Și totul s-a petrecut într-o noapte, această «noapte a păcatelor» de 4-5 iulie 1969”.
Cu 224 de meciuri și 12 goluri în Divizia A, 22 de meciuri în cupele europene, 6 selecții la naționala României, precum și două titluri de campion al României (cu Petrolul și Universitatea Craiova) și o Cupă a României cu Rapid, Sandu Boc a explicat totul în interviul din studioul GSP, la „Prietenii lui Ovidiu”.
Versiunea lui Sandu Boc despre bătaia de la Athenee Palace: „M-am aplecat și i-am dat un pumn. Atât!”
- S-au scris multe despre tine. Despre o relație cu soția lui Vasile Patilineț care ți-a adus belele mari, inclusiv condamnarea la închisoare. În perioada aia a avut cineva boală pe tine, cum zice românul? Ce s-a întâmplat?
- S-ar zice că am avut o aventură cu soția unui ministru.
- Bine, ai avut o aventură... Erai și frumos, îmi aduc aminte. Erai frumos, înalt, subțirel, blond.
- Cu soția lui Vasile Patilineț, care era foarte tare în perioada aia, dar fără să știu că e soția lui, că nu m-aș fi băgat pentru nimic în lume. De fapt, a fost ceva scurt, așa. Mi-a dat un număr de telefon la care n-a mai răspuns niciodată. El s-a ținut de mine tot timpul.
- Dar cum ai ajuns în pușcărie și ce s-a întâmplat?
- Eram la bar la Athénée Palace. Spălasem mașina și am intrat, eram cu Ivan (n.r. Nicolae Ivan, fost fotbalist la Dinamo), eram cu Cornel Patrichi. Și mai era cineva cu noi (n.r. Vladimir Cohn - fost acționar al lui Dinamo, după 2000). Și la masa de lângă erau doi civili.
- La Athénée Palace era?
- Da. Și ăsta fuma și a strâns pachetul și l-a aruncat așa, pe spate. L-a aruncat în pahar la Patrichi. Patrichi s-a întors, că erau spate în spate. „Băi, nu ți-e rușine?”. Dansa în bar acolo Patrichi. Și au început să se înjure. Se uita lumea deja la noi... M-am ridicat să ies afară. Când am trecut pe lângă masa lui, s-a ridicat și el. „Dom'le, nu vă mai înjurați ca la ușa cortului, că se uită lumea la noi”. „Da' tu ce aia mă-tii vrei?”. Și-a vrut să-mi dea cu pumnul. M-am aplecat și i-am dat un pumn. Atât!
- Așa.
- Deci din pumnul meu s-a învârtit ca un titirez și și-a fracturat piciorul. Ăștia de la masă și ospătarii când au văzut că vrea să mă lovească, au sărit pe el. Eu m-am întors la masă. M-am întors și m-am așezat la masă.
Versiunea procurorilor în cinci puncte publicată în revista „Fotbal”: „Victima este lovită cu pumnii și cu picioarele până când cade”
„Prezent la procesul lui Boc” este titlul materialului de o pagină semnat de Sever Noran și publicat în revista „Fotbal” acum mai bine de 55 de ani. Iată ce scriau procurorii:
- SECVENȚA 1. Barul Athénée Palace. Ora 3 noaptea. Semiîntuneric, fum. Atmosferă specifică. Alexandru Boc împreună cu trei prieteni, balerinul Cornel Patrichi, Vladimir Cohn și Nicolae Ivan, constată că pe masa lor a aterizat un pachet de țigări aruncat de la o masă vecină.
- SECVENȚA 2. Patrichi cere socoteală omului din spatele său, A. Ghenoiu, care îl înjură, iar Patrichi răspunde cu aceeași monedă. Intervine Boc.
- SECVENȚA 3. Iritat de înjurăturile lui A. Ghenoiu, Boc se duce la masa acestuia pentru a-i cere socoteală. Ghenoiu face o mișcare cu capul, care e interpretată drept intenție de a lovi și Boc îl ia de după gât în stil «cravată», îl lovește cu pumnul și apoi, lovindu-l mereu, îl târăște pe hol.
- SECVENȚA 4. Este momentul când se finalizează infracțiunea. Victima este înghesuită lângă un perete, lovită cu pumnii și cu picioarele până când cade, iar Boc este dezangajat de către ospătarul B.G., care-l prinde pe la spate.
- SECVENȚA 5. Cu ambele oase ale gambei stângi fracturate, A. Ghenoiu este transportat afară, iar Boc cu prietenii săi revin la masă unde, la interpelarea unui ospătar, Boc răspunde: „Trebuia să fie omorât!”. (declarație prezentată în instanță)
„Ține minte dacă nu te bag la pușcărie...” vs „Dacă mă bagi, când ies, de mâna mea mori!”
Din sala de tribunal, înapoi în platoul GSP și al emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. Alexandru Boc dezvăluie că a făcut greșeli majore în cadrul procesului care i-au îngreunat situația și care i-au adus condamnarea la doi ani și jumătate de închisoare. Spunându-i lui Ovidiu Ioanițoaia, „am făcut și o prostie”.
- Ce prostie ai făcut?!
- Eram la Predeal cu echipa în pregătire. Prostia mea a fost în momentul când m-au chemat la Tribunalul Militar, că eram ofițer, eram la Dinamo... Am dat peste un colonel, i-am zis că-i homosexual. Dacă nu mi-a făcut la complimente... Eu eram cel mai frumos, cel mai bun, cel mai cel din lumea asta. Și zicea „Hai, Sandule, cum a fost?”. Nu cu „Tovarășul Boc...”.
- Așa.
- „Povestește ca să nu pierzi pregătirea”. Și-am început să-i spun: uite, așa, așa, așa, așa... „Nu-i bine să-i bagi și pe ceilalți, că intrați la huliganism”. El a scris declarația, am semnat și am plecat la pregătire.
- P.S. Revista „Fotbal” consemnează: „În fața instanței declară (n.r. Alexandru Boc) că el n-a dat decât un pumn, iar Patrichi, Cohn și ospătarii au desăvârșit restul”.
- Declarație în care scria că l-ai bătut tu, de fapt?!
- Că i-am dat un pumn! Bun! Și mă trezesc cu citație la Tribunalul Militar. Și începe, taca-taca-taca. Când a luat cuvântul procurorul ăsta, eu am crezut că se dărâmă tribunalul pe mine. Deci eu, care eram „Sandule” și „prietenul...” M-a făcut în toate felurile.
- Am înțeles. Și tu ce i-ai spus?
- Și îmi dă cuvântul președintele și eu încep să-i spun: uitați cum a fost... „Dar de ce n-ați declarat?”. „Păi, așa am declarat, dar tovarășul colonel m-a învățat să nu spun așa...”. A început sala cu huiduieli, să fluiere. A evacuat sala. Când am ieșit afară, colonelul mi-a spus: „Ține minte: dacă nu te bag la pușcărie, îmi rup astea de pe umăr!”.
- Adică tresele.
- „Și ține și tu minte că dacă mă bagi, când ies, de mâna mea mori!”, i-am răspuns...
Simt o deosebită satisfacție că adevărul a ieșit la iveală. Dacă această infracțiune ar fi fost făcută de un profesor, muncitor, medic, lucrurile s-ar fi clarificat de mult. Nu înțeleg de ce atâta clemență pentru Boc, care ia de guler pe un om, îl izbește cu pumnii și picioarele până îl lasă pe podea. Este aceasta o faptă de om?
- Avocatul victimei la procesul lui Sandu Boc
Sandu Boc, păcălit de un avocat să plătească 20.000 de lei ca victima să-și retragă plângerea
Cu ziua de ședință încheiată, Alexandru Boc este oprit de „cel mai tare avocat din România”, Cameniță, care „își bea cafeaua la Athénée Palace”.
A auzit ce s-a întâmplat de la ospătar, de la frizeri și mi-a trimis vorbă că vrea să mă apere. Nu mi-a luat nimic peste baremul normal. Și a casat sentința de la primul proces și s-a rejudecat procesul. Și aici am făcut altă greșeală
Sandu Boc la emisiunea de pe GSP.RO
- Ce s-a mai întâmplat?
- Era un avocat Victor Stănculescu. Fii-su era la televizor.
- Comenta baschet.
- Da. Și ăsta, prin niște prieteni, îmi trimite vorbă să mă întâlnesc cu el. Și mă întâlnesc cu el. Și zice: „Uite care e situația! Eu sunt prieten foarte bun cu victima. Am fost la el acasă. Își retrage plângerea. Vă împăcați. Am relații în tribunal. Dar, te rog frumos, fără să știe Cameniță, să-mi faci și mie un angajament. Că vreau să-mi fac un titlu de glorie că l-am salvat pe Sandu Boc”. Nici surorii mele nu i-am spus. La nimeni, nimeni, nimeni, nimeni, nimeni.
- Bun.
- Legea obliga să-i dau 4.000 pentru medicamente.
- A rămas invalid, nu?
- Era cu piciorul în ghips. El nu voia să se vindece. Cred că dădea cu piciorul de pământ ca să se dezlipească oasele. Și când m-am dus la el, râdea parcă... „Ai venit... Știi că poți să scapi dacă îmi retrag plângerea”. Legea m-a obligat să-i dau 4.000. Și zice: „Mie îmi dai 20.000 pentru că tu ești liber după aia”. M-am împrumutat de la nea Mihai, un croitor.
„M-au condamnat! M-au îmbrăcat în zeghe să mă ducă la Văcărești”
- Și i-ai dat banii?
- I-am dat. Peste trei zile, procesul la Tribunalul Militar. În momentul când a intrat completul de judecată, se ridică avocatul lor și spune: „Tovarășul președinte, în acest proces a intervenit ceva nou”. „Da, spuneți, vă rog!”. „Ca dovadă că inculpatul și-a recunoscut vina, aseară, în prezența mea, s-a prezentat și i-a dat 20.000 de lei victimei”. Cameniță s-a întors spre mine, s-a uitat, soră-mea a început să plângă și mi-am dat seama că m-am băgat singur în groapă.
S-a dramatizat fără justificare întâmplarea. Nu înțelegem de ce asemenea fapte, care se întâmplă frecvent într-o anumită lume, se dramatizează. În depozițiile martorilor există multe contradicții, ceea ce nu permite să se ajungă la concluzia că cel care a lovit în final pe A. Ghenoiu este Boc. Există un dubiu și conform reguli «in dubio pro reo» (în caz de îndoială, se judecă în favoarea acuzatului)... Boc a fost provocat, iar în urma injuriilor el a simțit o tulburare în sentimentul onoarei
avocatul lui Sandu Boc în procesul său
- Deci ți-ai făcut rău singur!
- Sandule, îți meriți soarta! M-au condamnat la doi ani și o lună, am stat la Poliția Capitalei. După șase luni, mi-a băgat dosar de grațiere personală la Ceaușescu, am stenograma din Comitetul Central.
- Ai fost primul fotbalist ajuns în discuția Comitetului....
- Da, exact. Și eu făceam plajă sus, pe comandament, jucam fotbal, mai ieșeam cu Mercedesul, era generalul Chiriac... „Stop, stați așa, uitați ce detenție a făcut Sandu Boc în cele șase luni, cu poze, cu tot...!”. Securitatea a aflat de condiții şi mi-a făcut contradosar!
- Te-au turnat?
- Eu eram în blugi, m-au îmbrăcat în zeghe să mă ducă la Văcărești. Citisem în ziar că la terminarea Comitetului Executiv s-au discutat seriile de grațiere. Eu credeam că nu vor să mă vadă lumea în civil. Am ajuns la Văcărești și m-au băgat într-o celulă cu un țigan... „Ce faci, nea Boc?”. „Uite, am venit că îmi dă drumul acasă”. „Auzi, bre! Dacă te-a băgat aici, nu-ți dă drumul!”.
Arestat la ordinul lui Nicolae Ceaușescu și perioada din pușcăria de la Policolor
Stenograma şedinţei Comitetului Central al PCR din 1970, prezidată chiar de Nicolae Ceauşescu, e dovada că fostul dictator a decis să-l trimită pe Boc în închisoare.
Mai mult, a luat decizii fără precedent la acea vreme: ministrul de interne Cornel Onescu şi şeful Miliţiei Capitalei, generalul Chiriac, au fost destituiţi din funcţie din cauza faptului că i-au permis lui Boc să facă o detenţie uşoară!
„Am stat șase luni la Poliția Capitalei, era etajul șase, cu televizor, cu magnetofon, jucam la sală fotbal”, spune Boc.
- În pușcărie cum a fost?!
- Am stat, am stat... Seara vine unul și mă ia să mă tundă. Zero. „Bă, ce dracu'?! Să nu mă vadă lumea cu păr”. Și a doua zi dimineață eram deja în zeghe îmbrăcat. Apoi m-au dus la Policolor (n.r. brigada disciplinară, unde erau închiși cei mai mari criminali). Acolo erau brigăzi disciplinare, brigăzi cu câștig la zile, la canal, la Glina... Când m-au văzut ăia toți, stăteau la soare, că nu câștigau nimic, că erau ultimii hoți, ultimii borfași de România.
- Da...
- Eu, în prostia mea, zic: nu a putut să-mi dea drumul de la Văcărești, îmi dau drumul de aici, de la colonie.
Condiții inumane în spatele gratiilor: „Îi tăiase gâtul lui nevastă-sa! Două sute de oameni într-un dormitor”
- Tot timpul ai avut impresia că îți dau drumul.
- Erau două sute de persoane într-un dormitor cu trei geamuri! Și eu tot am stat la geam să mă strige că îmi dă drumul acasă. Era unul Florică Comet, 25 de ani, îi tăiase gâtul nevestei și l-a dus la circa de poliție și l-a aruncat pe birou... M-au adoptat, săracii, imediat.
- Atunci ți-ai dat seama că e groasă...
- M-a luat și m-a dus să mănânc cu ei. „Unde vrei să dormi?”. „Unde se poate”. Deja s-a dat stingerea la 10. I-a dat o palmă unuia care dormea jos, lângă geam, ca să dorm eu. Și de atunci, șase luni am stat la Policolor. Plecam dimineața, veneam în coloană, era lumea în stații de tramvai și autobuz ca la urs ca să mă vadă.
- Acolo te-a vizitat cineva?
- Cornel Dinu a venit la mine, avea o cămașă de nylon cu sutele de lei la piept... Eram la Glina, la canal. A trecut prin cordonul de soldați ca să vină. Ăștia, hoții, ziceau: „Bă Boc, lasă-ne să-l facem!”. „Nu, mă, că vă dă el”. Voiau să-i fure banii.
- Da, da.
- Și băieții (n.r. de la Dinamo) dădeau câte 100 lei din indemnizație în fiecare lună, Cornel aduna banii și îi dădea viitoarei mele soții, cu care m-am căsătorit când am ieșit de acolo. Dar a fost un gest foarte frumos făcut de băieți, ceva nemaipomenit, cu gândul că în momentul când ies, mă duc înapoi la Dinamo.
- Dinu a fost alături de tine și ați rămas prieteni, dar au fost și unii care te-au dezamăgit, care ți-au întors spatele?
- Nu, spatele nu mi-au întors. Maică-mea a prins o audiență la doamna Ceaușescu și doamna Ceaușescu i-a spus că...
- Era tovarășă.
- Tovarășa Ceaușescu a zis că „nici colegii lui de echipă n-au vorbit foarte frumos despre el”. N-a dat niciun nume. Nici n-am putut să bănuiesc pe careva. A fost o perioadă groaznică pentru că toată lumea zicea că nu o să mai revin niciodată.
Viața după: „Am vrut să mă fac mecanic de locomotivă!”
În timp ce colegii săi din preliminarii jucau la Guadalajara, la Campionatul Mondial din Mexic ‘70, Boc trăia un calvar în spatele gratiilor, înconjurat de criminali.
După ce a ieşit din puşcărie, Sandu Boc a continuat să joace ajungând inclusiv la echipa naţională, dar după 4 ani a fost exclus din viaţa sportivă. Tot la ordinul direct al lui Nicolae Ceaușescu!
Mi-a zis cineva că Nicolae Ceauşescu a văzut un meci în care am evoluat şi eu şi a izbucnit: «Joacă Boc? Boc ăla care ne-a făcut probleme? Aţi înnebunit, vreau să fie scos!»
Alexandru Boc, într-un interviu pentru GSP.RO
- Ce-ai făcut după ieșirea din pușcărie?
- M-am întâlnit cu Mircea Angelescu, care era președintele Federației. Mi-a zis că îmi trebuie echipă ca să-mi revin. Motroc era la Sportul. „Sandule, vino la mine!”. M-am dus la Sportul și un singur meci am pierdut. Am jucat cu Știința Bacău, am dat trei goluri cu capul. Mi-am revenit ușor, ușor, ușor. Și atunci, în vară, unde să plec? Îmi trebuia echipă cu ieșire oficială în străinătate. Și m-am dus la Rapid. La Rapid știam că am galeria de partea mea, că sunt oameni care o să mă iubească.
- La Sportul tot boemie era?
- Era plin stadionul! Atmosferă nemaipomenită. Motroc știa să facă atmosferă. Mare păcate că s-a desființat echipa aia. Până la urmă m-am dus la Rapid. Am câștigat Cupa României cu Rapidul. Am avut banchetul la Gară, acolo. Mi-am umplut mașina cu ouă! Că au făcut ăștia, galeria, au făcut scandal toată noaptea.
- Dar, spune-mi...
- Între timp, Nelu Oblemenco trăgea de mine să mă duc la Craiova! Am vrut să mă fac mecanic de locomotivă! Mă și vedeam în locomotivă, dar m-am lăsat păgubaș. Am dat examen și am intrat la școala de mecanici. Și ne luau ăștia la mișto. „Băi, când o să intrați voi în Gara de Nord, unul p-un geam, unul p-un geam. Lumea vă aplaudă că ați venit”.
Ca fotbaliști, lunea mergeam la baie la «Dunărea», după care toată lumea la «Berlin». Actori și fotbaliști. De acolo m-a luat în film ăla, Iulian Mihu. Mergeam toți. Și culmea era că vara ne întâlneam la Lido, sus, la ștrand. Toate echipele! Și plecam la mare câte trei, patru, cinci, în găști. Dar nu conta că suntem de la echipe diferite. Deci era o prietenie între noi. Nu era rivalitate. Ăla ce mașină are, ăla ce haine are. Plecam toți în grup
Alexandru Boc, fost internațional
Concluzia finală a procurorilor: „Vinovați, acei admiratori care l-au atras în miez de noapte prin baruri și restaurante”
„Alexandru Boc a comis o infracțiune. Este autorul material”, a susținut procurorul în acel moment.
„Vinovați moralmente sunt toți acei admiratori care l-au atras în miez de noapte prin baruri și restaurante. Vinovați sunt colegii de club, antrenorii de la echipa Diamo, cărora presa le-a semnalat de mai multe ori comportarea neetică a lui Boc, dar au tolerat-o”, a mai precizat procurorul de caz.
Care a încheiat decizia de condamnare la doi ani și jumătate, spunând că „din păcate, acești vinovați moralmente nu cad sub incidența legii penale, însă inacțiunea lor explică de ce acest jucător lăudat a ajuns în boxa acuzaților”.
Sever Noran încheie relatarea din revista „Fotbal”: „În legătură cu acest proces s-ar scrie multe. Considerăm însă că acum orice comentarii sunt de prisos. Procurorul instanței de fond a exprimat limpede părerea tuturor oamenilor de bună-credință, a iubitorului sportului, ce își admiră idolii - când aceștia merită -, dar care nu se lasă orbiți de pasiunea pentru fotbal, tolerându-le faptele antisociale”.
{{text}}