SUA și Anglia, copy-paste după FCSB și Dinamo + Fața nevăzută a lui Mihai Stoica: „Ne ajută foarte mult. În țară e o tragedie”

Hilde Tudora, șefa Direcției pentru Protecția Animalelor Ilfov, a fost invitată la GSP Live și a venit în platou alături de câinele ei, Alfie # Fostă jurnalistă, Hilde a inițiat proiectul „Umple golul din viața ta”, care presupune ca jucătorii din Liga 1 să intre pe teren cu cățeluși în brațe, destinați adopției # „Cățeii se înmulțesc necontrolat din cauza iresponsabilității oamenilor”, spune Hilde.

• Hilde Tudora a pus bazele unei materii opționale pentru elevii de clasele a 5-a și a 6-a, cu numele de „Ora cu și pentru animale”. Deocamdată, cursurile au loc doar în județul Ilfov.
• Tot ea a inițiat proiectul „Umple golul din viața ta”, ce are ca scop creșterea interesului pentru adopția cățeilor. A debutat în toamna lui 2021, cu ocazia derby-ului FCSB - Dinamo 6-0, și e replicat în 12 țări, între care Statele Unite ale Americii și Anglia.
• „MM Stoica ne este foarte apropiat, a salvat o cățelușă care a stat câțiva ani în adăpostul nostru”, povestește Hilde.
• Care crede că problema animalelor fără stăpân e și vina societății: „Poliția e vinovată că nu aplică legea, iar cetățenii sunt vinovați pentru că nu alertează”.
• Un caz „cumplit”, care a marcat-o: „Cam 70 de animale au fost lăsate să moară de foame. Ca să ajungem la cele vii, trebuia să călcăm pe cele care muriseră. A fost cumplit!”.
• „Primul lucru pe care trebuie să-l facem înainte să ne apucăm să schimbăm ceva e să ne dăm seama că nu putem schimba chiar tot”, este îndemnul Hildei Tudora.

VIDEO. Interviu cu Hilde Tudora, inițiatoarea proiectului „Umple golul din viața ta”: „Toate echipele ne-au susținut”

- Pe Alfie l-ați salvat de pe stradă.

- Da, e băiatul meu. Alfie nu a fost așa frumos când l-am găsit, dar, pe parcurs, cu iubire și răbdare, s-a transformat. Sper ca toți cățeii din adăposturi să-și găsească o familie responsabilă

- Oamenii caută în general căței frumoși?

- Toți câinii sunt frumoși, dar au nevoie de grijă, de răbdare și de iubire. S-ar putea să mergi în adăpost și să nu-l alegi pe cel mai frumos, iar peste un an să arate absolut incredibil.

- Care e povestea lui Alfie?

- E salvat de lângă ghena de gunoi, era micuț când l-am găsit. Va împlini 9 ani. Este un cățel cuminte și educat. Îl iau mereu cu mine și îl dau ca exemplu, le vorbesc oamenilor despre adopție și legătura care se creează între tine și câinele tău. Trebuie să conștientizăm că avem o problemă cu câinii fără stăpân. Nu toată lumea poate să adopte, dar fiecare are șansa să se implice puțin câte puțin.

- Câinii fără stăpân - cum stă România la acest capitol comparativ cu acum 20 de ani?

- Lucrurile evoluează în bine, văd treaba asta an de an. În primul rând, evoluăm din punctul de vedere al mentalității. Poate sună cinic, dar în urmă cu 20 de ani protecția animalelor se rezuma la un grup de doamne de vârsta a treia. Nimeni nu voia să se asocieze cu un astfel de subiect, cu atât mai puțin oamenii din domenii importante în societate.

- Ce anume s-a schimbat?

- Acum, Poliția Animalelor este o realitate, există niște norme și legi, atât naționale, cât și la nivel european și internațional. Sunt oameni din tot felul de zone importante care se asociază acestui demers și caută să ajute. Lucrurile s-au schimbat în bine, văd diferențe foarte mari, deși încă sunt multe probleme. Cred că trebuie lucrat tot în zona educației.

„În ce alt context aș fi reușit să ajung cu mesajul meu la un milion de oameni?”

- Care e povestea din spatele inițiativei „Umple golul din viața ta”?

- M-am gândit la vorba aceea: „Românii se pricep la politică și la fotbal”. Dincolo de adopțiile directe, scopul nostru a fost să ajungem cu mesajele noastre la un număr cât mai mare de persoane. Și ne-am atins obiectivul.

- Pentru că o partidă ca FCSB - Dinamo ajunge la milioane de români.

- Gândiți-vă că la primul meci, la FCSB - Dinamo, erau 40.000 de oameni în tribune. Ziua următoare am văzut audiențele: un milion de oameni. În ce alt context aș fi reușit să ajung cu mesajul „adoptă un câine” la un milion de oameni?

- Acțiunea a avut și un impact concret?

- Da, imediat a fost un mare impact. Am avut cereri de adopție de tipul: „Vreau cățelul pe care l-a ținut în brațe Florin Tănase”. Le-am explicat, totuși, că un cățel e o responsabilitate, îl iei acasă pentru 10-15 ani. Niciodată nu am dat cățeii direct la stadion. După ce jucătorii intrau pe teren cu ei în brațe, noi plecam. Iar oamenii ne contactau ulterior.

Imaginați-vă un fotbalist cu un cățel în brațe, este imaginea empatiei. Pe asta trebuie să mizăm, pentru că e cea mai importantă calitate a unui om

„Umple golul din viața ta” în 12 țări

- Ezitați să dați curs adopțiilor pentru că nu încurajați deciziile spontane?

- Exact. Decizia asta nu trebuie să fie una spontană. Logistic, pentru noi ar fi mai ușor să dăm cățeii la stadion. Dar scopul este ca adopțiile să fie responsabile și câinii să nu se întoarcă înapoi, pentru că au existat astfel de cazuri. Este o traumă pentru câine.

- Ați avut impact și în străinătate.

- Da. Ușor-ușor, am ajuns în presa internațională și campania s-a preluat în străinătate. La ora actuală, acțiunea se practică în 12 țări, inclusiv în Statele Unite. Este o mândrie pentru noi. Acum o lună și jumătate a venit cineva din Parlamentul Marii Britanii la noi, în delegație, pentru că voia implementarea proiectului și în campionatul englez. Regatul Unit nu are așa mari probleme cu câinii fără stăpân, ca noi, dar există alte situații neplăcute, cum ar fi testarea pe animale...

- În ultimul timp n-am mai văzut atât de mulți cățeluși pe gazon. Care ar fi explicația?

- Am ajuns în punctul în care suntem foarte cunoscuți. Acum, când oamenii vor să adopte un cățel, noi suntem prima opțiune. Avem și alte proiecte și, prin urmare, acum alegem noi la ce meciuri mergem, nu ne mai ducem în fiecare weekend. Am început să sterilizăm câini în masă, gratuit, pentru ca ei să nu se mai înmulțească necontrolat. Aș vrea să adaug ceva.

- Sigur.

- Florin Niță nu era în SuperLiga atunci când am început campania, dar el s-a alăturat pe parcurs și ne ajută mereu. Recent, am avut, de ziua animalelor fără stăpân, o acțiune. Am scos la licitație tricourile jucătorilor din Liga 1, printre care și al lui Niță. Banii au ajuns în adăposturi, s-au strâns peste 24.000 de euro. Dar, dincolo de bani, e important că vedem multe persoane care conștientizează problema animalelor fără stăpân.

Problema pleacă tot de la noi, oamenii. Cățeii se înmulțesc necontrolat din cauza iresponsabilității noastre

„MM Stoica a salvat o cățelușă”

- Am văzut-o pe FCSB implicată în mai multe campanii.

- Mihai Stoica ne este foarte apropiat, a salvat o cățelușă care a stat câțiva ani în adăpostul nostru. Și fiica lui, Teodora, e foarte implicată în zona asta. Apoi, jucătorii FCSB au ținut conferințe de presă cu cățeii în brațe. Când au câștigat campionatul, am făcut o ședință foto cu trofeul și câinii.

- Dar și pe Dinamo.

- Da, și ei au fost din primul moment alături de noi. De exemplu, am scos la licitație o minge cu care s-a jucat o partidă Dinamo - UTA.

Mircea și Luana Rednic iubesc foarte mult animalele, de asemenea. Acum câteva luni am schimbat cam 300 de castroane la adăpost cu ajutorul lor. Toate echipele s-au implicat, oamenii sunt foarte deschiși

- Un meci important poate deveni periculos pentru câini, având în vedere zgomotul, materialele pirotehnice?

- Știm cu toții cum arată un derby clasic: artificii, pocnitori... Înaintea meciurilor la care participăm noi însă, crainicul anunță că ies cățeii pe teren, iar acel moment era foarte respectat de ambele galerii. Abia după ce plecăm noi încep să se manifeste.

- O întrebare de TikTok: care e cel mai mare gol din viața dumneavoastră pe care l-a umplut un câine?

- Of, e greu de găsit un răspuns! Animalele aduc numai bucurie în viețile noastre. Deja regret momentele în care n-am fost alături de Alfie, deși încă e în viață. Se spune că un animal îți face rău doar atunci când pleacă din viața ta.

Încurajez toți părinții să-și crească copiii în preajma animalelor, pentru că vor fi mult mai echilibrați, empatici și mai atenți la nevoile celorlalți

„În afară de București și Ilfov, câinii se eutanasiază o dată la 14 zile”

- Un animal de companie e pentru oricine?

- Depinde cât de mult timp suntem noi dispuși să alocăm. De exemplu, și eu am o viață haotică, muncesc foarte mult. Așadar, îl iau pe Alfie cu mine peste tot. Anumite persoane mi-au zis că lucrează 12 ore pe zi la birou și nu-și pot lua câinele cu ei. În cazul ăsta, nu recomand adopția. În cazul ăsta e mai recomandată o pisică, ele sunt mai independente.

- Ați avut cazuri în care oamenii au revenit la adăpost cu animăluțele?

- Da, au fost situații în care anumite persoane care au avut câini de rasă ne-au spus că nu le pot face față. Problema e că mulți nu s-au documentat cu privire la rase înainte. Trebuie tot timpul să citim.

- Care sunt costurile pe care trebuie să le iei în considerare cu privirea la îngrijirea unui animăluț?

- Din păcate, serviciile veterinare sunt tot mai scumpe. Și aici depinde foarte mult, diversitatea e mare. Sunt boabe de bună calitate și la 50 de lei, și la 100 de lei. Trebuie să fim conștienți că un animal e ca un copil. Pot apărea probleme, infecții. Și vă dau un exemplu.

- Vă rog.

- Am fost cu Alfie la o ecografie de rutină. Acolo, i-au găsit o tumoră pe splină. Două zile mai târziu, deja era operat și cu splina scoasă. Se pot întâmpla lucruri neprevăzute, exact ca la oameni.

- La obiect, care e procedura unei adopții?

- E foarte simplu. În primul rând, trebuie să-ți pui de o mie de ori întrebări, ca să fii sigur că e potrivit pentru. După, încurajez oamenii să adopte de peste tot din țară. În București și Ilfov avem autorități deschise la minte care au înțeles că soluția o reprezintă sterilizarea și adopția. În restul țării, e tragedie! Câinii se eutanasiază o dată la 14 zile. În unele orașe, primarii considera că asta e soluția.

- Adopția e gratuită?

- În orice adăpost de stat din țară. E nevoie de 3 documente: copia buletinului, dovada venitului și dovada proprietății. Mulți oameni sunt nemulțumiți de asta, dar să adopți un animal este o responsabilitate.

Trebuie să educăm populația să-și țină câinii în curte, să nu-i mai lase pe stradă. Abandonul e altă mare problemă, el e pedepsit prin lege. Dacă nu luăm niște măsuri, o să avem mereu câini pe stradă

„Hai să punem mâna pe telefon și să sesizăm abuzurile!”

- Cât de importantă e microciparea?

- E foarte importantă, dar din păcate nu se practică. Un câine ar trebui să iasă microcipat dintr-un adăpost, ca să știm unde se află și dacă ajunge, cumva, pe stradă. Atunci, poliția va afla și va lua măsuri.

Au fost și cazuri în care operatorii STS și-au dat ochii peste cap când oamenii au sunat la 112 pentru căprioare rănite. Trebuie să insistăm și să determinăm autoritățile să-și facă treaba

- Se iau suficiente măsuri?

- Au început să se ia. Poliția animalelor, care există de câțiva ani, a început să-și facă treaba mai bine cam în ultimul an. Aici e atât responsabilitatea autorităților, cât și a societății. Poliția e vinovată că nu aplică legea, iar cetățenii sunt vinovați pentru că nu alertează autoritățile când se întâmplă nereguli. Este un cerc vicios. Hai să punem mâna pe telefon și să sesizăm abuzurile! De pildă, zilele trecute...

- Așa.

- Cineva a fost reținut pentru că a legat un câine de mașina sa și l-a târât. Există pedepse foarte mari, cei care fac rău animalelor pot face închisoare până la 7 ani, iar abandonul se pedepsește cu amendă până la 12.000 de lei. Recent, am dat și noi, împreună cu poliția, o amendă de acest tip. Cineva a pus niște căței într-un sac, pe care i-a lăsat pe marginea drumului. A primit amenda maximă. Mulți sunt surprinși și spun că nici nu știau că există protecția animalelor. Nu tot timpul este vorba despre rea-credință, de cele mai multe ori e vorba despre o lipsă crasă de informare.

Am găsit câini de rasă, Amstaff și Pitbull, foarte bine îngrijiți, dar care aveau urechile tăiate. Legislația s-a schimbat, asta se pedepsește cu dosar penal acum

- Sunt oameni care vor să ajute, deși nu sunt neapărat fani animale? Reușiți să ajungeți la ei?

- Da, au fost cazuri fericite. Oamenii spuneau că nu vor un animal, doar că vor să ajute. Și într-un final au plecat totuși cu un animal de companie. Important e să ne acceptăm între noi și să facem bine. Am o poveste interesantă în acest sens...

- Despre?

- Mi s-a întâmplat de multe ori să am un cățel proaspăt salvat și să-mi rog prietenii să-l țină doar pentru câteva zile, până îi găsesc un loc. Ei acceptau și, când venea momentul să-l iau, îmi spuneau: „Știi ce, nu pot să ți-l mai dau!”.

Legea achiziției publice obligă adăposturile să aibă cele mai ieftine produse. Nu poți lua mâncare specială pentru pui sau pentru seniori cu probleme cu oasele, pentru că legea te obligă să iei același tip de boabe pentru toți, care e și cel mai prost. Ca servicii veterinare, e la fel – trebuie să iei cele mai ieftine deparazitări

- E câinele cel mai bun terapeut?

- Categoric. Avem un proiect numit „hAM grijă de tine”: câini de terapie în spitalele din Ilfov. Gândiți-vă la cum arătau lucrurile în urmă cu 10 ani, nu exista așa ceva. Chiar și acum un an, când am început proiectul, reacția DSP-ului a fost: „Câini?! În spitale?! Oare cum vor primi pacienții asta...”.

- Și cum au reacționat?

- Avem câini care merg în saloanele pacienților, fac terapie atât cu pacienții, cât și cu doctorii, pentru că au cerut și ei. Avem trei spitale în Ilfov, dintre care unul e de Psihiatrie. Ei, acolo se vede cel mai mult schimbarea. De când vin câinii, pacienții sunt mult mai liniștiți și nu-și mai fac rău. Sunt preocupați de venirea câinilor, le pregătesc lucruri, le taie morcovi. Lucrurile s-au schimbat radical.

- V-ați dori să extidenți acțiunea la nivel național?

- Îmi doresc să văd un proiect de lege, ca această practică să aibă acces în cât mai multe spitale. Este un proiect controlat, procedurile sunt clare, iar efectele sunt extraordinare. Pacienții uită, pe moment, de durere.

„Soluția nu e să îi închidem și să îi omorâm, ci să îi castrăm”

- Ați fost jurnalistă. De ce ați renunțat?

- Pentru că mi-am dorit să fac mai multe pentru animale din altă postură. Eu am fost jurnalist pe politic, lucru care m-a ajutat să expun situația. Alergam toți parlamentarii să le arăt ce se întâmplă cu animalele. Când am avut șansa să-mi schimb cariera, am acceptat. Mi-am dorit să pot să-mi pun gândurile în practică și să arăt lumii că se pot face astfel de proiecte și la stat.

- Câți oameni aveți în echipă?

- La momentul actual, suntem 18 persoane. Cei mai mulți suntem pe teren zi de zi, pentru că nu poți să faci protecția animalelor de la birou. Acolo stau 2-3 fete, care răspund la telefoane. În medie, avem 60 de apeluri pe zi. E imposibil să răspunzi în timp real tuturor, dar noi am revenit, de la început, la fiecare persoană. Lumea se miră că sunăm înapoi, nu se așteptau ca o instituție de stat să facă asta.

- În continuare sunt multe animale pe străzi...

- Niciun iubitor de animale echilibrat nu vrea să vadă animalele pe străzi. Sunt pericole, le e foame, le e frig, se pot întâmpla accidente. În nicio societate civilizată, câinii nu au ce să caute pe străzi. Dar soluția nu e să îi închidem și să îi omorâm, ci să îi castrăm.

Dintr-o cățea nesterilizată și un cățel necastrat pot proveni, în 6 ani, 67.000 de pui. Este o tragedie ce se întâmplă în curțile firmelor: mulți proprietari își iau câini care să păzească, însă ei se înmulțesc necontrolat și se creează haite, iar oamenii sunt supărați

- Ați introdus și un opțional în școli: „Ora cu și pentru animale”.

- Suntem foarte mândri că am introdus o materie opțională în școlile din Ilfov. Este un opțional destinat pentru clasele a 5-a și a 6-a și e actualizat la realitatea de acum. Învățăm despre ce ne doare, cum ar fi câinii de pe stradă sau hrănirea urșilor.

- Și ce feedback aveți de la copii?

- Sunt extrem de încântați, pentru că și orele sunt foarte dinamice. Aducem la clasă tot felul de animale: căței pentru adopție, câini polițiști, pisici cu un singur ochi. Mesajul final pe care l-au înțeles a fost că, indiferent de cât de diferiți suntem, toți merităm afecțiune și respect. Am văzut că în Spania, de exemplu, s-a introdus ora obligatorie de respect față de animale, iar copiii au devenit mai empatici și a scăzut bullying-ul.

Am dus în fața clasei, la școală, un șarpe. Era vorba de un python de companie, pe nume Natasha, de care stăpânii s-au săturat. Le-am explicat copiilor că un python nu are ce căuta la noi în țară și că, odată aruncat pe stradă, va face mult rău. Trăim într-o țară unde avem o grămadă de căței și pisici – ei pot fi animalele noastre de companie

„În primul rând, sterilizări masive, apoi cât mai multă educație”

- De unde poți să schimbi mai mult lumea: din presă sau de la Protecția Animalelor?

- E clar că poți să faci mai mult bine dintr-o funcție de decizie. Presa e un canal extraordinar de a expune lucrurile, dar n-are putere de decizie. E foarte important să punem în funcții de conducere oameni pasionați de domeniul lor – ei vor face diferența. O greșeală a statului român e că nu aplică principiul ăsta.

- Ce ați face cu un buget nelimitat?

- În primul rând, sterilizări masive, apoi cât mai multă educație. Ulterior, aș face cât mai multe campanii de adopție. Din punctul meu de vedere, adăposturile nu sunt o soluție. Personal, eu le-aș desființa. Din păcate, încă suntem în punctul în care avem nevoie și de adăposturi, pentru că există foarte multe animale. Indiferent cât de frumos arată un adăpost, câinele de acolo stă în spatele gratiilor. E la fel de trist, fie că gardul e nou, fie că e vechi. Nu sunt plimbați, nu au parte de servicii medicale bune sau de afecțiune.

Primul lucru pe care trebuie să-l facem înainte să ne apucăm să schimbăm ceva e să ne dăm seama că nu putem schimba chiar tot. Am făcut greșeala asta inițial, când am transformat Consiliul Județean Ilfov într-un fel de adăpost pentru animale și nu mai aveam timp de alte lucruri, doar stăteam și aveam grijă de animale

Satisfacții și drame

- Care e cea mai mare bucurie pe care ați simțit-o de când lucrați pentru siguranța animalelor?

- Cel mai frumos moment a fost atunci când am ieșit prima oară cu bannerul pe stadion. Dar cel mai important pentru mine rămâne că am adus educație în școli, pentru că eu cred că totul pleacă de acolo, indiferent de domeniu. Mergem la clasă, vedem cum copiii își schimbă mentalitatea, iar prin copii vizăm și părinții. Mergem în comunități rurale din Ilfov, unde mentalitatea celor mai în vârstă este problema. Acolo, copilul poate să vină și să le explice părinților și bunicilor ce nu este în regulă. Am făcut la un moment dat un demers cu un preot din comunitate. El s-a dus din poartă în poartă și încuraja oamenii să-și castreze câinii. Am postat campania pe Facebook și s-a viralizat.

- Și care sunt cele mai dificile situații?

- Toate cazurile de abuzuri unde mergem cu poliția. Acolo e cel mai greu. Practic, trebuie să fim pregătiți să intervenim non-stop. Acum o lună, un individ a băgat furca într-un cățel de mai multe ori. Am mers cu poliția și cu procurorii peste el și am luat animalul. Impactul emoțional este extraordinar, dar trebuie să fim lucizi și echilibrați, astfel încât să acționăm corect. Cel mai greu moment a fost în comuna Nuci. Cam 70 de animale au fost lăsate să moară de foame. Au fost percheziții, noi am preluat animalele afectate, foarte multe dintre ele moarte. Ca să ajungem la cele vii, trebuia să călcăm pe cele care muriseră. A fost cumplit!

Mituri despre câini și pisici

- „Un câine nu poate sta în aceeași casă cu o pisică”.

- Fals, dar sunt și cazuri nefericite. Important e să ne cunoaștem foarte bine animalele înainte să luăm o decizie.

- „Câinii văd alb-negru”.

- Nu chiar, dar da, câinii nu văd așa colorat ca noi.

- „Dacă un câine dă din coadă, e prietenos”.

- Da și nu. Dacă vrem să interacționăm cu cățelul cuiva, trebuie să-l întrebăm înainte.

- „Câinii mănâncă iarbă doar când sunt bolnavi”.

- Nu e adevărat.

- „Un an trăit de om înseamnă 7 ani pentru un câine”.

- Depinde. Sunt medici care consideră, în continuare, că așa este. Alții spun că vremurile s-au schimbat și câinii rezistă altfel.

- „Pisicile sunt viclene”.

- Sunt mai independente, dar nu viclene. În toate animalele există afecțiune.

- „Pisicile cad mereu în picioare”.

- Nu neapărat, dar se salvează de multe ori

- „Pisica neagră aduce ghinion”.

- Din păcate, câinii negri și pisicile negre se adoptă cel mai greu, pentru că lumea presupune că aduc ghinion. Evident că e o aberație.

• GSP Live, emisiunea realizată din studioul Gazetei Sporturilor și moderată de Alexandru Barbu, poate fi urmărită de luni până vineri, de la ora 11:00, pe pagina de Facebook, canalul de YouTube, contul de TikTok, precum și pe site-ul Gazetei Sporturilor, GSP.ro