Mihai Popescu, certat degeaba!

Despre ce s-ar fi vorbit acum dacă fundașul de la FCSB lăsa mingea aceea să intre în poartă?

O seară întreagă Popescu a fost distrus pe la toate posturile de televiziune de experți, analiști, a fost măcelărit în mediul online de tot felul de specialiști. Asta după ce pe teren îl certase rău de tot Șut, căpitanul său.

Când Mihai era căzut încă la pământ după robinsonada de portar pe care o executase, Șut s-a îndreptat spre el cu degetul la tâmplă. Textul nu putea fi altul decât „tu nu gândești deloc? n-ai minte? ai înnebunit?” și mai pot fi adăugate alte interogații din același registru.

Trebuia să se dea la o parte?

În viziunea specialiștilor e o prostie ca la 3-0 pentru ai tăi, în minutul 65 să te arunci ca un portar după o minge care e clar că dacă nu intervii tu cu mâna (cu altă parte a corpului nu mai avea cum s-o ajungă) se duce în poartă și scorul se face 3-1. Adică tu, Popescu, trebuie să-ți înfrânezi instinctele de fotbalist, să dai dovadă de maturitate, de-o înțelegere superioară a lucrurilor, și să lași CFR-ul să marcheze!

Să te oprești, eventual să fac și-un pas în spate, ca să fii sigur că nu cumva faci henț. Ce-ar fi zis specialiștii dacă stoperul roș-albastru ar fi procedat așa? Că se dă la o parte? Că e blat? Că a umblat CFR-ul la el?

Totul!

Dacă se întâmpla așa, FCSB nu mai juca mai bne de o jumătate de oră în inferioritate numerică, Popescu era apt pentru meciul de etapa viitoare cu Rapid, iar acum discuțiile nu se mai purtau în jurul hențului lui, ci pe tema de a nu-și fi apărat correct șansele.

Pentru că asta înseamnă nu faci TOT CE E OMENEȘTE POSIBIL pentru a împiedica un gol advers, fie că scorul e 3-0, 0-0 sau 100 la zero! Intri pe teren să dai totul, iar termenul include și sacrificial individual prin care împiedici un gol al adversarului. Cine nu înțelege asta, n-are decât să nu înțeleagă!

Eroul Kempes

La CM din 1978, în meciul Argentina-Polonia 2-0, când scorul era doar 1-0, marele Mario Kempes a procedat exact ca Mihai Popescu, a plonjat ca un portar, a scos cu mâna. Deyna a ratat penaltyul și ”pumele” au învins, ambele reușite fiind ale portarului de circumstanță Kempes. Pe vremea aceea o astfel de intervenție se penaliza doar cu cartonaș galben, apoi legiuitorii fotbalului au hotărât ca portarul ”de cÎmp” să fie eliminat pentru așa ceva.

Sacrificiul lui Suarez

Am mai trecut trei decenii și ceva, iar la CM din Africa de Sud, 2010, în minutul 120 al sfertului de finală Uruguay- Ghana, la scor egal, Luisito Suarez a scos cu mâna din vinclu. Cartonaș roșu, firește.

Penaltyul pentru africani a fost ratat, iar la loviturile de departajare sud-americanii s-au impus și au mers în semifinale, unde firește că Suarez, cel mai bun jucător al lor, n-a avut drept de joc. Se sacrificase pentru ca ai săi să mai aibă o șansă, penaltyul acela se poate și rata, ceea ce s-a și întâmplat.

Era singurul mod corect de a reacționa!

Sigur că minutul 120 al unui meci eliminatoriu, la scor egal, nu e același lucru cu minutul 65 al unui meci de campionat, când ai tăi au 3-0. Dar când intri în teren n-ai cum să reacționezi altfel decât a reacționat Mihai Popescu, și așa ar trebui să reacționeze absolut toți fotbaliștii din lume. Apărându-se, făcând totul ca echipa lor să nu ia gol. Sigur, asumându-și că ar putea fi certați, dar cearta trece repede, pe când pasivitatea, datul la o parte, sunt imagini negative care nu se șterg niciodată!