Armand Duplantis, Sportivul Anului la Gala Laureus, și crezul său: „Nu îți poți permite să-ți fie frică. Asta te-ar distruge”

Atletul suedez Armand Duplantis (25 de ani), multiplu campion olimpic, mondial și european, recordman al lumii la săritura cu prăjina, a vorbit despre teama de a concura, ce îl face să fie special, dar și despre solidaritatea arătată de colegii de probă.

Stăpân absolut al probei de săritura cu prăjina, una dintre cele mai spectaculoase din sportul său, Armand Duplantis (25 de ani) a devenit pentru mulți însăși imaginea actuală a atletismului. Acel star care captivează prin carismă și prin valoare. Sau poate în ordinea inversă.

Suedezul născut în Statele Unite ale Americii, la Lafayette, a fost desemnat luni, 21 aprilie, Sportivul Anului 2024 în cadrul Galei Laureus. O distincție pe care a primit-o având o concurență de nivel super înalt. Carlos Alcaraz (tenis), Leon Marchand (înot), Tadej Pogacar (ciclism), Max Verstappen (Formula 1) au fost ceilalți nominalizați.

Duplantis a pus însă pe talgerul său titlul olimpic, ornat și cu un nou record mondial pe Stade de France la Paris, cel mondial în sală de la Glasgow și cel european, la Roma. Plus finala Diamond League.

Armand Duplantis: „Nu știu care este limita mea, aș prefera să o descopăr”

Întrebat dacă în cazul său expresia „cerul este limita” este realitate și nu clișeu, Mondo a răspuns râzând: „Presupun, da. Presupun că dacă s-ar aplica oricărei situații, aceasta ar fi. Dar da, cred că ăsta e mereu obiectivul. Nu știu care este limita mea și nu vreau să știu, aș prefera să o descopăr”.

Apoi a elaborat pe această idee. „Cred că este vorba despre a mă împinge zi de zi să fiu mai bun, să mă forțez și să ajung la limita la care trebuie să fiu, fără a avea o țintă anterioară sau ceva care să mă obsedeze. Eu sunt într-un flux și cred că până acum merge destul de bine cu această mentalitate”, a spus el într-un interviu pentru AS.

Chestiunea legată de „imaginea actuală a atletismului” îl așază într-o postură ușor ingrată. „Nu știu dacă e așa, nu decid eu, sunt atât de mulți sportivi care sunt incredibil de talentați, încât încerc să nu mă gândesc prea mult la asta, altfel aș pune o presiune inutilă asupra mea”, a subliniat el.

„Mă concentrez să sar cât de sus pot și să îmbunătățesc toate aspectele. Desigur, sunt foarte recunoscător pentru toată dragostea pe care o primesc, pentru că merg peste tot în lume și oriunde mă duc primesc sprijin, este ceva ce nu mi-aș fi putut imagina”, a recunoscut Duplantis.

Totuși, ce îl face pe el să le fie superior adversarilor într-o asemenea măsură? „Câte un pic din toate. Este un sport foarte complicat, dar cred că diferența este la nivel fizic, mintal și tehnic, totul este o combinație. Cred că trebuie să fiu capabil să mă diferențiez și să ies în evidență în mod natural pentru a doborî recordul mondial în toate aceste aspecte”, a explicat el pentru aceeași sursă.

Îi e frică lui Armand Duplantis la peste 6 metri? „Niciodată”

Nu ezită când este întrebat dacă îi e frică vreodată atunci când sare peste ștacheta înălțată la mai mult de 6 metri. „Niciodată”, vine răspunsul foarte repede.

Simte însă teama că poate eșua la un moment dat? „Nu, nu îți poți permite să-ți fie frică. Asta te-ar distruge chiar înainte de a începe să ai gânduri negative, de a despica prea mult lucrurile. Eu încerc să simplific totul la maximum. Vizualizez ceea ce vreau să se întâmple și încerc să am cât mai multă încredere”, își expune abordarea.

11 recorduri mondialea stabilit până acum Armand Duplantis, începând cu 2020, performanța de vârf actuală fiind 6,27 m, atinsă anul acesta la Clermont-Ferrand

Mondo Duplantis se mai bucură de ceva, niciodată sau poate foarte rar întâlnit în alte sporturi: susținerea adversarilor săi atunci când atacă un nou record mondial. Cum își explică această solidaritate?

„Săritura cu prăjina este o probă foarte individuală și poate că acest lucru îi ajută pe concurenți să fie uniți, deși concurăm unul împotriva celuilalt. Ceea ce face celălalt sportiv nu mă afectează pe mine și mișcările mele, eu concurez împotriva mea și a barei. Asta creează multă camaraderie între noi toți”, disecă suedezul.

„Poate că situația mea este mai specifică, dar săritura cu prăjina este ceva diferit, special, iar aceia dintre noi care o practică sunt, de asemenea, deosebiți, deci poate că asta este ceea ce ne unește. Încurajarea reciprocă este aproape o tradiție”, a conchis multiplul recordman mondial.