La Grande Bellezza

Barça - Inter chiar a fost o peliculă de Oscar. Acțiunea nu s-a petrecut la Roma, ca în filmul lui Paolo Sorrentino, însă e o dramă în două acte, cu finalul în Scala din Milano. Și, în același timp oda bucuriei fotbalului, în care cea mai ofensivă trupă din lume face abstracție că nu știe să se apere. Și echipa cu cea mai bună apărare din Ligă încasează, dar arată că știe să răspundă cu aceeași monedă.

Era păcat ca, după corida de pe Montjuic, să existe un învingător și un învins. Cum cred și că niciunul din sutele de milioane de martori ai frumuseții de semifinală n-a ratat ocazia să savureze fiecare moment de magie, rafinament tehnic, acrobație, emoție și chiar frustrare și durere. O splendoare în iarbă, care este probabil să ne fi oferit finala, cu o lună mai devreme decât gala din Munchen.

Dar până la meciul cu trofeul pe masă, la care tânjește de atâta amar de vreme și PSG, noua mare favorită a supersofisticatului computer, mai e timp - abia așteptăm -, să ne tragem sufletul.

Pentru ca marțea viitoare să ne fixăm iar centurile de siguranță, la următoarele 90, 120 sau cine știe câte minute de suspans pe Giuseppe Meazza. Acolo ar trebui, după ce-am admirat ieri, să se decidă succesoarea lui Real Madrid pe piscurile Europei.

Doar pentru trei centimetri a rămas 3-3, ca-n grupe în 2022!

A fost numai 3-3, la 3 centimetri de un rocambolesc 3-4. Un rezultat pe care, la 0-2, numai Fabio Capello putea să-l anticipeze, mărturisindu-i-l la un taifas lui Zvone Boban! Cine și-ar fi imaginat că echipa depresivă, terminată fizic și moral, incapabilă să înscrie în trei meciuri la rând terminate cu K.O, va ieși de la Barcelona altfel decât năucită (precum Dimarco de Lamine Yamal) și cu plasa lui Sommer îndesată de mingi?

Mânjii nărăvași ai lui Hansi Flick și-au făcut norma de trei goluri, numai că nu au luat deloc în calcul că „albii” ieșiți în cale pe Montjuic nu sunt însă cei renumiți din Madrid.

Bărbații maturi ai lui Inzaghi jr., pentru care Sommer, Acerbi, Darmian sau Mkhitaryan ar putea fi lejer părinții lui Pau Cubarsi și Lamine Yamal, au demonstrat că vârsta mai înseamnă și experiența unor bătălii crâncene plus o rezistență la șoc. Puterea de a nu muri la loviturile ucigătoare date de Lamine, Raphinha, Pedri și restul vedetelor blaugrana.

Câte echipe (Ancelotti știe cel mai bine) ar fi rămas în picioare la 2-2, când poarta lui Sommer era bombardată mai ceva decât cu tunurile de la Navarone? Și câte ar fi avut curaj de a înfrunta Barcelona după pauză cu armele ei, presing sus, agresivitate și ocazii, câte probabil niciun adversar din Ligă nu și-a procurat contra mașinăriei catalane de fotbal?

Doar Atalanta, o altă squadra nerrazzurra, a reușit să nu piardă nicio repriză aici în actuala Ligă. Dar e o mare diferență între un joc pe puncte din grupă și lupta pentru finala la care Barça speră de un deceniu, iar Inter, de pe vremea lui Mourinho și Chivu!

Cinci titulari ai Barcelonei au peste 4.000 de minute jucate

Imnul fotbalului, cum numea marele Arrigo Sacchi egalul de miercuri, a avut și note de suferință, ca în orice dramă. Cu soldați având în picioare nenumărate bătălii (cinci titulari ai Barcelonei au sărit deja de granița de 4.000 de minute în acest sezon) și cedând pe capete ritmului nimicitor.

Unii sleiți de puteri, iar alții, precum Lautaro și Kounde, accidentați. Pentru că, nu întâmplător, au clacat fizic chiar cei mai uzați oameni ai lui Inzaghi și Flick! Și, din păcate pentru ambii, returul de la Milano va fi numai la TV, cu speranța că va mai fi un joc, cel mai important al sezonului. Pentru mulți dintre bătrâneii nerazzurri, va fi chiar ultima șansă a carierei să ridice „Urecheata”.

Pentru alții însă, mai devreme născuti sau chiar înaintea majoratului, ar fi premieră. Și trebuie să mă refer la actorii principali în rol de „laureați ai Academy Awards”, Lamine Yamal și Denzel Dumfies (batavul și are prenume de star de Oscar).

Lamine, un geniu la 50 de ani. Denzel, olandezul zburător!

Pe primul îl visează și acum Dimarco, iar Inzaghi se simte privilegiat că a văzut un geniu fotbalistic care se naște o dată la 50 de ani. Pe care, nici triplând marcajul, nu-l poți opri să se desfășoare în voie! Mulți îl văd câștigând Balonul de Aur la vârsta la care Messi, cu care unii îl și compară, nici nu apucase să înscrie în Champions League.

Iar „Golden Boy” 2024 are nouă goluri influențate! Era mare păcat dacă s-ar fi accidentat cu adevărat la încălzire sau nu a fost decât o șmecherie ștrengărească?

Cu celălalt are coșmaruri Pedri, fricos să bage capul în foarfecă, și colegii lui din defensiva nimicită la baloanele aeriene și de bastonbauerii acerbi la fazele fixe.

Acum s-a văzut cât de mult contează pentru Inter să îl aibă în teren pe Dumfries, devenit primul interist cu „doppietta” într-o fază eliminatorie a Ligii. Ales MVP-ul semifinalei, Denzel a fost la fel de „unplayable” ca Lamine. Poate și pentru că nu a avut miercuri un marcator pe măsură. La fel cum s-a întâmplat, și tot pe dreapta, cu Yamal.

Am mai observat ceva la Inter. Cum se schimbă radical situația când căpitanul Martinez îl are alături pe Marcus Thuram. Sub ochii tatălui, „Tikus” (Mi-cul, în traducere din creola vorbită în Guadelupa natală) și-a permis un călcâi din repertorul rafinat al Barcelonei, trăgând la xerox parcă tot un gol de 0-1, la Rotterdam.

Nu la fel de blitz, însă esențial pentru a fisura temporar încrederea catalanilor. Vom vedea însă la retur cum e pentru Thu-La cu jumătatea cealaltă lipsă și câți dintre gladiatori vor fi apți de luptă. La fel cum va arăta diferit și Barcelona cu revenirea lui Balde și, mai puțin probabilă, a lui Lewandowski.

Lasă Inter titlul pentru finală? Barça, plimbare la Valladolid?

Ambele combatante se află și în cursă pentru titlu: una dorind să nu ofere Madridului match-ball pe Montjuic (după returul de la Milano), iar cealaltă sperând că va mai putea face rocada cu Napoli.

Mă întreb cum rezolvă Simone următoarea dilemă: va risca să cedeze deja lo scudetto, menajându-și dintre titulari și energiile pentru a prinde finala Ligii, sau va alerga după iepurii rămași pe câmp (al treilea, cupa, a fost declarat pierdut în derby)?

Speța nu se poate judeca în aceeași cheie pentru echipa lui Flick. Întrucât liderul din LaLiga are șansa de a merge în vizită la un adversar de Segunda Division, unde, logic (mai este ceva sigur pe planeta fotbal?), cu Valladolid nu ar trebui să aibă probleme să câștige cu rezervele.

Și apropo de bancă. Marțea viitoare, diferența se poate face cu oamenii veniți de pe margine. Mai ales că nu-i deloc exclus ca meciul să se ducă spre două ore (nu mai punem la socoteală că drama ar fi totală și cu lovituri de departajare).

Să ridice mâna cine nu își dorește prelungiri la fimul ce va oferi cea mai mare rețetă financiară din istoria fotbalului italian! La grande bellezza 2!