Cazul Dorinel Munteanu

Sau cum ar trebui să procedeze un președinte (patron) când observă că antrenorul nu e agreat de jucători.

Întâi și întâi, rare sunt cazurile când un antrenor care obține un singur punct din 15 posibile rămâne în funcție. De regulă, fie e demis, fie pleacă el, dar de obicei despărțirea se învelește în ambalajul unsuros al rezilierii amiabile. Care numai amiabilă nu e.

Un caz singular

Una dintre raritățile de acest gen din fotbalul nostru a fost păstrarea lui Ioan Andone la Dinamo (2003) în ciuda celor 7 (șapte) eșecuri la rând.

S-a avut răbdare, s-a produs redresarea, s-a câștigat în acel sezon totuși Cupa, iar anul următor s-a obținut eventul. Dar de-atunci au trecut mai bine de două decenii, lumea a evoluat, asta dacă a fi nerăbdător și impulsiv înseamnă neapărat evoluție.

„Băieții” din echipă

Când l-a ales pe Dorinel Munteanu, probabil că Laszlo Dioszegi a știut felul de a fi, de a vedea fotbalul și de a antrena al acestuia. Și în mod cert știa ce fel de „băieți” are prin echipă.

Unii care au pus umărul și la mazilirea câtorva predecesori, cu neamțul (fără ghilimele) Bernd Storck chinuindu-se, de exemplu, destul de mult.

Cu „neamțul” cu ghilimele Dorinel a fost mai ușor, ultimul meci, cel cu Oțelul (0-3) fiind o mostră tipică de circ în care jucătorilor le iese cacealmaua încă din start. Ce e mai simplu decât ca încă din primele minute doi apărători să fie naivi, iar portarul să facă penalty?!

Filmulețul

Vina lui Dorinel este că ar fi trebuit să observe și să semnaleze mult mai demult că echipa nu-l înghite. Să-i spună patronului, să ceară măsuri. Dacă făcea asta după primele două eșecuri, poate că nu se ajungea aici.

Problemele patronului există însă și ele. Am văzut un filmuleț pe YouTube înaintea meciului cu Oțelul. Jucătorii, îmbrăcați în verde, tăceau, ținându-se de umeri. Staff-ul, în treninguri negre, de asemenea tăcea. Patronul, în alb-roșu, vorbea însuflețit.

Singurul orator al întrunirii filmate a fost Laszlo Dioszegi. Ar fi trebuit dat cuvântul și antrenorului, dar și unui jucător, eventual căpitanul echipei. Așa, acel clip mobilizator a evidențiat trei tabere, distincte inclusiv la nivel de vestimentație. Patron, antrenor, jucător. Roșu, negru, verde.

„Cardinalii” cu crampoane

Iar faptul că decizia despărțirii de antrenor a fost luată în urma consultării conclavului jucătorilor (deși A. Hadnagy se străduiește fără prea mari sorți de izbândă să infirme acest episod) e fundamental greșit. Dacă ieșea patronul și spunea că l-a demis pe Dorinel pentru lipsă de rezultate, n-avea nimeni de ce și cu ce să-l contrazică.

Dar nu poți arde bilețelele scrise de cardinalii cu crampoane, ca la Vatican. Iar faptul că totuși s-a putut e dovada vie că la echipă acești ”cardinali” fac legea și tot ei o vor face și cu antrenorii care vor veni.

Salvator de trei etape?

Apropo de veniri. Noul ales e Csaba Laszlo, tehnician cu CV important (Hearts of Midlothian, Dundee United, printre altele), dar care a mai fost la Sepsi în urmă cu câțiva ani, fără să impresioneze. Ba, dimpotrivă!

Ce antrenor cu nume (iar dl Csaba e unul dintre aceștia) vine să preia o echipă care n-a mai câștigat din februarie, care mai are trei meciuri și care e mai aproape de retrogradarea directă decât de evitarea barajului? Uite că vine! Să-i vedem acum pe ”cardinalii” care se ciocneau cap în cap pe teren cum vor mânca jăratic. Oare pot?