Gustavo Kuerten s-a desprins de tenis la Roland Garros, dar finalul era decis de mult.
Cîteodată, prezentul se sfîrşeşte brusc şi ia forma istoriei. Justine Henin şi-a anunţat retragerea din tenis de pe o zi pe alta, hotărînd să rupă legăturile cu sportul şi să nu mai privească înapoi. Cu un an înainte, la fel procedase şi compatrioata ei Kim Clijsters, deşi promisese iniţial că va rămîne pe terenuri pînă după Wimbledon. O înfrîngere surprinzătoare a determinat-o însă să lase racheta la odihnă mai repede.
Alteori, prezentul îşi amînă finalul, lăsîndu-se să se obişnuiască încet-încet cu istoria. E genul de retragere ales, pe rînd, de Stefan Edberg, de Andre Agassi şi, cel mai recent, de Gustavo Kuerten. Toţi ştiau ce vor face, dar le-a fost greu să se desprindă de tenis aşa cum smulgi scurt un bandaj de pe rană ca să te doară mai puţin. Poate că suferinţa de moment e mai suavă, însă şocul atîrnă mai mult.
Guga Kuerten era lămurit de mult că nu mai poate continua. Cele două operaţii la şoldul drept, din 2002 şi 2004, i-au prelungit existenţa pe terenuri, dar nu i-au rezolvat, pînă la urmă, problema. Pentru o viaţă normală e suficient, nu şi pentru o luptă continuă cu adversari din ce în ce mai tineri, mai flămînzi, mai dispuşi la efort, mai neiertători. Brazilianul a jucat cîteva turnee anul acesta, fără să mai înregistreze vreo victorie, dar a ţinut neapărat să dispute ultimul meci la Roland Garros, acolo unde a irumpt în lumea tenisului acum 11 ani. Şi organizatorii i-au oferit un wildcard celui care ocupa locul 1.141 în lume, dar care cucerise de trei ori Cupa Muşchetarilor.
A fost un final de carieră copleşit de emoţie. Un final căruia Guga a încercat să-i imprime un aer degajat, glumeţ, dar pe care l-a trăit, în cele din urmă, cufundat în lacrimi. Cu spectatorii aplaudîndu-l minute în şir în tribunele arenei Philippe Chatrier, semn de recunoştinţă pentru tot ceea ce Kuerten le-a oferit de-a lungul anilor. Surpriză, întîi şi întîi, apoi tenis frumos, momente de magie, adrenalină şi multă dragoste. O dragoste pe care brazilianul şi-a desenat-o sub forma unei inimi pe zgura Terenului Central în 2001, anul cînd cîştiga ultimul titlu la Paris.
A mai dispărut dintre jucătorii activi un tip care a făcut legătura între epoca romantică şi cea extrem de aţoasă, pe alocuri cinică, a tenisului de azi. I se va simţi lipsa, aşa cum se va întîmpla şi cu Henin, jucătoarea cea mai completă a generaţiei ei. Şi încă un lucru. După înfrîngerea la simplu, Guga a mai jucat vineri un meci de dublu, alături de francezul Sebastien Grosjean. Cei doi au fost învinşi de cuplul român Florin Mergea-Horia Tecău. E poate un simbol. Nouă aşa ne place să credem.
{{text}}