Ultimul meci al lui Răzvan Patriche în tricoul lui Dinamo, acasă, a adus aminte de un moment special cu Mircea Lucescu protagonist. Pe 16 mai 1990, „Il Luce” dribla regulamentul și evolua 14 minute într-un Sportul - Dinamo 1-1. Devenea cel mai în vârstă om care îmbracă tricoul „câinilor”. Veteranul suprem din prima ligă!
La 35 ani de la momentul special de retragere al lui Mircea Lucescu, tot pe 16 mai, Răzvan Patriche și-a luat rândul de aplauze. Fundașul central a fost trimis titular în Dinamo - U Cluj, înlocuit în minutul 23. Un gest simbolic, conform numărului pe care l-a purtat la formația alb-roșie.
Răzvan Patriche, în spatele lui Mircea Lucescu
Patriche, unul dintre cei mai sufletiști dinamoviști, a intrat într-un top select. A devenit al doilea cel mai în vârstă fotbalist care îmbracă tricoul istoric din „Ștefan cel Mare”:
- Mircea Lucescu » 44 ani, 9 luni, 17 zile, în 1990;
- Răzvan Patriche » 39 ani, 17 zile, în 2025;
- Alexandru Nicolae » 36 ani, 3 luni, în 1991;
- Ion Nunweiller » 35 ani, 11 luni, în 1971;
- Rodrigues de Moura » 35 ani, 10 luni, 24 zile, în 2024.
Mircea Lucescu și revenirea la 45 de ani
Performanța lui Mircea Lucescu e imposibil de egalat. Cum a ajuns actualul selecționer să joace la aproape 45 de ani? Povestea este fascinantă.
Seniorul Lucescu își agățase ghetele în cui la vârsta de 37 de ani, de la Corvinul. În primăvara lui 1990, în plină luptă pentru titlu între Dinamo și Steaua, echipa națională pregătea Mondialul din Italia. Un amical cu Egipt a fost programat când din campionat rămăseseră 5 etape, iar dinamoviștii au suferit din plin.
16 mai 1990, Sportul Studențesc - Dinamo. Antrenorul Mircea Lucescu, cu mulți oameni trimiși la lot, s-a transformat și în fotbalist. A intrat în minutul 75. Chiar el a povestit situația inedită din acea perioadă, potrivit Prosport.
Convenisem la federație ca, după finala Cupei României, să lăsăm jucătorii care urmau să evolueze la Mondialul din Italia să se odihnească și să se pregătească la echipa națională. Noi aveam opt fotbaliști la lot, Steaua șase. Nu era just! Am trimis, prin urmare, un fax în care am cerut să ne lase să-i folosim, cu o etapă înainte de Sportul, pe Lupu și Răducioiu la Constanța. Tocmai ei au marcat golurile cu care am învins pe Farul cu 2-1.
Ienei, care, se știe, e stelist, era selecționer și venise la meci. Când a văzut că joc cu ei, a plecat din tribună. Apoi, la FRF, au discutat ca să ne dea meci pierdut cu 3-0. Nu mai puteau însă să procedeze chiar cum făceau înainte de Revoluție, deși armata și Steaua aveau în continuare mare putere. Au stabilit doar ca meciul cu Farul să se rejoace, iar pe mine m-au suspendat ca antrenor.
A fost și o formă de protest, dar eu mă pregătisem pentru situația de a termina campionatul fără cei de la lot. Adunasem mai mulți veterani, Iorgulescu, Lazăr, Stoica… Am făcut antrenamente cu ei și i-am folosit. Cu Sportul văzusem că au obosit, așa că am intrat și eu. Le-am arătat că am idei.
Cu trei zile înainte de meci am făcut vizita medicală, mi-am scos carnetul de jucător… Pe bancă, apoi, băieții au insistat să intru. M-am simțit foarte bine. Îmi amintesc că am dat și câteva pase de efect. Venise lângă mine, în marcaj, Marian, de la Sportul. Mă marca strâns. I-am spus: „Băiete, de ce stai lângă un om bătrân? Du-te și joacă fotbal!”. În fine, contează că am luat titlul și am făcut dreptate
- Mircea Lucescu
{{text}}