Sporturi   •   Handbal   •   GALA NEAGU

De la glorie la adio » Totul despre cariera Cristinei Neagu: debutul briliant la Mondialul din Franța, accidentările care i-au adus durere și revenirea acasă

Cristina Neagu în acțiune la CM 2007/ FOTO: Gazeta Sporturilor +48 Foto
Cristina Neagu în acțiune la CM 2007/ FOTO: Gazeta Sporturilor

Articol de Roxana Fleşeru   —  duminică, 08 iunie 2025

Cristina Neagu (36 de ani) spune că a iubit handbalul mai mult ca pe orice în această viață. Sportul a răsplătit-o, românca fiind declarată de patru ori „Cea mai bună jucătoare a lumii”, dar i-a testat și limitele prin accidentările grave prin care a trecut. # Se retrage cu un palmares care conține multe distincții individuale, dar și cu două medalii de bronz cucerite alături de naționala României, cu o Cupă a Ligii Campionilor, cu multe goluri marcate și cu momente în care nu a renunțat la marea sa iubire, chiar dacă a trecut prin clipe teribile pe teren. „Vreau să rămân în memoria oamenilor ca un model de urmat, ca o sportivă care și-a lăsat de fiecare dată sufletul pe teren și a inspirat prin ambiție, prin pasiune și prin dragostea pentru sport”, a subliniat ea.

Ce înseamnă retragerea pentru un sportiv de top? „E un soi de înmormântare”, a spus Roger Federer. „Niciodată nu mi-a plăcut cuvântul retragere, nu mi se pare unul modern. Prefer să-i spun evoluție" e de părere Serena Williams.

Michael Phelps a spus despre cariera sa că totul a fost un vis, iar ce a venit după, doar un nou capitol. „Ceea ce simți când te retragi este că pierzi o parte din tine. Dar câștigi și o nouă perspectivă asupra vieții", a subliniat Andre Agassi.

Nikola Karabatic a numit-o „mica moarte" și a mers timp de doi ani la psiholog pentru a întâmpina acest moment cu mai multă liniște sufletească.


Ce va însemna retragerea pentru Cristina Neagu? Va avea vreme după 8 iunie să-și construiască propria definiție. Și-a luat timp pentru a digera această nouă provocare din viața sa.

După ce la finalul lui 2023 s-a retras din echipa națională, în septembrie 2024 a venit și anunțul despre retragerea definitivă din handbal.

Cristina Neagu a jucat ultimul meci oficial al carierei de handbalistă. Foto: Cristi Preda (GSP.RO)

A avut la dispoziție un sezon întreg pentru a-și lua adio de la sportul căruia i-a dedicat douăzeci și cinci de ani din viața sa. De fapt, handbalul a fost viața sa. „Am renunțat la tot, efectiv la tot, am zis eu vreau să fac asta și nu m-am dat în lături nici măcar o secundă", a spus interul stânga.


Nu le-a spus despre handbal părinților

Totul a început într-o sală de clasă a Școlii 59 din București, orașul natal al Cristinei Neagu, pe când avea 12 ani, iar antrenoarea Maria Covaci căuta copii cărora să le transmită tainele și iubirea pentru handbal.

„Nu știam nimic despre acest sport, nu văzusem în viața mea un meci. Sunt unele lucruri care nu pot fi explicate sau prevăzute, am lăsat lucrurile să curgă din acel moment. M-a ajutat și faptul că școala și sala ei erau aproape de locuința mea, practic pe aceeași stradă”, a povestit Cristina Neagu într-un interviu pentru EHF.

A venit apoi întâlnirea adevărată cu handbalul. „De cum am luat mingea în mâini și am început să trag, să driblez și să alerg, a început jocul! A fost momentul în care mi-am imprimat în minte gândul că voi fi cea mai bună jucătoare din lume, indiferent de provocările cu care mă voi confrunta", a dezvăluit ea.

Pentru o vreme a ținut doar pentru sine noua sa pasiune. „Nu m-am dus acasă să le spun părinților ce fac, până la un moment dat... ei munceau foarte mult, așa era pe vremuri, și și-au dat seama că eu lipsesc un pic mai mult de acasă și m-au întrebat într-o zi: «Mă, dar tu unde te tot duci, ce faci? În afară de școală». Păi, zic, «Uite, mă duc la un sport, handbal». Habar nu aveau ce e. «Nu, nu, nu, nu te mai duci la handbal dacă lași școala», «Nu las școala, merg în continuare cu amândouă, dar îmi doresc să fac sportul ăsta»", a povestit Neagu într-una dintre întâlnirile "Neînvinșii".

„Era foarte energică, alerga şi se vedea că-i place sportul. În clasa a VII-a era deja o mică valoare", spunea Maria Covaci într-un interviu pentru Libertatea despre evoluția Cristinei în cadrul Clubului Sportiv Școlar 5. Alături de Maria Covaci a învățat multe lucruri pentru care îi va rămâne recunoscătoare toată viață.

+48 Foto
2005

Îmi amintesc exact cum ne prezenta tehnica, cum ne spunea să împingem mingea cu mâna, să ducem brațul direct sus. Și îmi plăcea, stăteam și după antrenament să exersez, veneam și înainte. Repetiția face mișcarea perfectă, fără exercițiu nu ai cum să faci o dată și să zici: Gata! Mai ales când ești copil, trebuie să repeți, să repeți, să repeți. E vorba de muncă și de exerciții. Îmi plăcea mult să exersez, exersam foarte multe tipuri de aruncare, făceam absolut tot ce se putea face”, și-a amintit ea într-un interviu pentru Red Bull.

Apoi, a subliniat: „E foarte importantă tehnica cu care pleci de la juniori, pentru că e foarte greu să o mai schimbi pe parcursul anilor, e greu să o corectezi, devine un automatism. Eu am avut noroc că prima mea antrenoare, Maria Covaci, m-a învățat tehnica cea mai bună, încă din primii ani".

Pasul spre Rulmentul Brașov

Forța, precizia și talentul au făcut ca în numai câțiva ani să devină ținta mai multor echipe de senioare, asta după ce fusese declarată cea mai valoroasă jucătoare la Campionatul European de junioare din 2005 și la Campionatul Mondial de tineret din 2006.

A avut pentru o perioadă scurtă o dublă legitimare, la CSȘ 5 și Activ Ploiești, apoi, din 2006, pe când încă nu împlinise 18 ani, a ales să meargă la Brașov, deși avea oferte și de la Oltchim.

Îmi place să cred că totdeauna am avut o relație bună cu fiecare antrenor cu care am lucrat și că oamenii au văzut valoarea pe care am putut s-o aduc echipei și jocului de echipă. Și atunci mi-am dat și eu cu părerea și am argumentat. Unii au acceptat, unii n-au vrut să audă pentru că s-au gândit «OK, eu sunt antrenorul, nu îmi comentează jucătoarea!», dar nu e vorba de comentat, este vorba de ajutat



- Cristina Neagu

Cristina Neagu în tricoul celor de la Rilmentul FOTO Gazeta Sporturilor

Vorbisem cu doamna Tîrcă de mai multe ori de când aveam eu vreo 15 ani și tot îmi spunea: «Hai, vino, hai, vino!». Și la un moment dat mi-a zis: «Vezi că trenul trece o singură dată prin gară!», iar eu i-am zis: «Cred că pentru mine o să se oprească de câteva ori»”, a rememorat Cristina la întâlnirea pe care a avut-o la începutul acestui an cu fanii în orașul de sub Tâmpa.

Apoi, a continuat: „Voiam să am mai multă răbdare, pentru că știam că la nivel de senioare era mult mai greu și din punct de vedere fizic. Eu eram așa, un pic mai firavă, eram slăbuță, nu eram foarte înaltă și antrenoarea mea mă sfătuia să mai stau un an totuși, să nu mă duc de la 15-16 ani, că o să mă accidentez, o să fie greu. Și a avut dreptate, că nici n-am ajuns bine la Brașov, după trei luni am făcut entorsă la piciorul drept, la care mă bandajez până și astăzi.

Am luat oricum o decizie foarte bună să vin la Brașov în detrimentul Oltchimului în momentul ăla, pentru că îmi doream foarte mult să joc și aveam această promisiune. Ăsta era, de fapt, cel mai important lucru pentru mine, să joc. Nu voiam să vin la o echipă mare și să stau pe bancă, era important să joc, să-mi demonstrez valoarea, lucru pe care l-am și făcut mai târziu și a fost o decizie inspirată”.

Un debut briliant la Campionatul Mondial din Franța

Nu i-a fost ușor să-și facă loc în echipă, dar atunci când a reușit, lucrurile mai puțin bune au încetat. A stat la Brașov patru ani, în care a fost de două ori vicecampioană națională, iar 2008 a jucat în finala Cupei Cupelor, a doua competiție europeană.

Tot din perioada Brașov datează și debutul la echipa națională, apoi a venit și prima competiție majoră sub tricolor. La 19 ani, în 2007, Cristina Neagu a fost oprită în lotul pentru Campionatul Mondial din Franța

Cristina Neagu în acțiune la CM 2007 FOTO Gazeta Sporturilor

A fost introdusă în teren încă de la primul meci, cel cu China, când a marcat 10 goluri. Ea a mai apărut în echipă și în celelalte meciuri, dar partida de referință este cea cu Franța din sferturi de finală. România era condusă cu șase goluri la pauză, atunci când a fost trimisă în teren Neagu, iar formația tricoloră s-a impus după prelungiri cu 34-31.

Neagu a marcat de 8 ori, unele dintre goluri venind în momente în care echipa avea nevoie de reușite. „E un diamant neșlefuit îndeajuns, dar vom avea grijă de ea și s-ar putea să fie cea mai bună handbalistă din lume", spunea atunci Gheorghe Tadici.

Echilibrată și conștientă de valoarea sa, Cristina spunea: „Mă bucur mult că mi se dă atâta încredere. Meciurile tari călesc orice jucător. Nu mi-a fost frică deloc, chiar dacă în fața mea era Valerie Nicolas. Domnul Tadici mi-a spus să arunc curajos la poartă și așa am făcut. E cea mai frumoasă seară din viața mea!". România a încheiat competiția din Franța pe locul al patrulea, dar cu o promisiune pentru viitor.

32 de goluria marcat Cristina Neagu la competiția sa de debut la seniori, CM 2007, cele mai multe în partida cu China

Anul următor, Cristina Neagu a debutat la alte două competiții majore, Jocurile Olimpice și Campionatul European. La Beijing, „tricolorele" au ocupat poziția a șaptea.

La Campionatul European, unde România a fost pe cinci, Neagu a fost a treia marcatoare a României, cu 28 de reușite.

Oltchim și accidentările care i-au adus durere

A urmat o nouă schimbare în cariera Cristinei, care de la Brașov a ajuns la Oltchim. „Eu am ajuns la Oltchim cumva în mijlocul sezonului, jucam la Rulmentul Brașov, care avea niște probleme financiare deja de vreun an de zile, și am hotărât să plec. Am venit la Oltchim în luna februarie, în mijlocul sezonului 2008-2009”, a mers Cristina pe firul poveștii.

„Și, mi-aduc aminte, am mers acolo, la camera VIP, la o ședință și mă simțeam așa, stingheră, deși le cunoșteam pe fete de la echipa națională. Cele mai multe erau la echipa națională și jucasem cu ele. Fetele, cunoscându-mă și eu cunoscându-le pe ele, m-au preluat repede și, sincer, cred că în câteva săptămâni deja mă simțeam ca și când eram la echipă de câțiva ani”, a adăugat ea.

În primul sezon întreg jucat la Oltchim Râmnicu Vâlcea, Neagu a văzut ce înseamnă o finală de Liga Campionilor, pe care însă echipa din România a pierdut-o în fața celor de la Viborg.

Cristina Neagu și Radu Voina sărăbătorind o victorie importantă a Oltchimului FOTO Gazeta Sporturilor

La final de an, avea să vină și prima medalie cucerită cu echipa națională. Cel mai bun turneu final european pentru Cristina Neagu. România a cucerit medalia de bronz, iar ea a fost desemnată cea mai bună jucătoare a competiției, dar și cel mai bun inter stânga.

De asemenea, Cristina a fost și golgheterul întrecerii, cu 53 de reușite, și cea mai bună pasatoare, cu 36 de pase. Această ultimă cifră statistică e uneori trecută cu vederea, fiind trecută la și altele când vine vorba despre cariera Cristinei Neagu. Viziunea sa asupra jocului este una unică, iar acest lucru i-a adus primul trofeu, dintr-o suită de patru, de „Cea mai bună jucătoare a lumii”.

Cristina Neagu alături de coechipierele pozând cu medaliile de bronz FOTO Gazeta Sporturilor

Dar, ca în orice poveste, vine un moment complicat, iar acesta s-a petrecut după ce Cristina a ales să rămână la Vâlcea, refuzând oferta celor de la Viborg.

„Era 2011, iar eu eram în vârful lumii. Eram cel mai bun marcator al EHF EURO 2010 și cel mai bun inter stânga al competiției, jucasem prima mea finală în Liga Campionilor cu Oltchim și primisem premiul «Jucătoarea anului». Cu toate acestea, o durere în umărul de aruncare era imposibil de ignorat. Au fost o sumedenie de vizite la chirurgi și diferite examinări, iar în cele din urmă am plecat în Statele Unite ale Americii la o clinică unde văzuseră acest tip de accidentare la aruncătorii de baseball. Aveam doar 21 sau 22 de ani, cu cei mai buni ani în fața mea", a povestit ea pentru EHF.

Să fii căpitan de echipă vine și cu anumită responsabilitate. Trebuie să aduni echipa în jurul tău și să ajuți în momentele care contează cu adevărat. Căpitanul de echipă nu înseamnă doar o banderolă pe mână și atât. Îmi place lucrul ăsta și mă onorează, îmi doresc această responsabilitate



- Cristina Neagu

Apoi a continuat: „Nu știam ce să fac. Aveam o gaură în umăr, o gaură foarte mare în cartilaj, iar cariera mea s-ar fi putut încheia. Am optat pentru operație, deoarece părea singura soluție, și am petrecut peste 20 de luni în afara terenului. Am fost informată că durerea nu va dispărea, dar voi putea juca în continuare handbal. Încet-încet am revenit la cel mai bun nivel după o pauză atât de lungă.

Dar nu s-a terminat. La doar trei luni de la revenirea mea pentru Oltchim, m-am accidentat din nou, de data aceasta rupându-mi ligamentul încrucișat anterior al genunchiului stâng, o accidentare care a însemnat alte șase până la nouă luni de reabilitare și o nouă pauză".

Atunci și-a demonstrat sieși mai multe lucruri. „În momentul ăla am simțit, așa, că îmi fuge, la propriu, pământul de sub picioare și am zis că nu mai vreau, nu mai pot. «De ce mie? De ce mi se întâmplă mie lucrurile astea, cu ce am greșit eu să trăiesc lucrul ăsta? Nu, nu mai pot». Și a fost o perioadă grea, cred că am suferit și o mică depresie, așa, fără să-mi dau seama, până când, la un moment dat, după vreo două-trei luni de la operație, eram în casă și am trecut prin dreptul unei oglinzi.

M-am oprit și am zis: «Băi, cred că e timpul să îi dai drumul la treabă, că n-ai ce face, trebuie să mergi înainte!» și efectiv am avut un declic în momentul ăla. De acolo lucrurile au mers în direcția potrivită", a descris ea cum a ieșit din perioada apăsătoare.

2015, anul trofeelor pentru Cristina Neagu

A muncit mai mult decât niciodată având în minte doar un gând, să revină acolo unde a fost și să-și depășească performanțele. Era pe drumul revenirii când au apărut probleme financiare la Oltchim.

„Îmi doream foarte mult să-mi revin la Vâlcea, pentru că nu jucasem prea mult, jucasem doar un sezon și câteva luni, dar până la urmă, undeva la începutul lunii iunie, ne-au zis că gata, trebuie să ne căutăm echipe. Eu eram operată de patru luni la genunchi, credeam că o să rămân, deja începea sezonul următor. Habar n-aveam încotro să mă îndrept și, mă rog, a apărut oportunitatea asta cu Buducnost, în Muntenegru, unde am și plecat și s-a dovedit a fi o decizie foarte bună și o perioadă foarte bună a carierei mele", a spus Neagu la întâlnirea cu fanii de la Vâlcea.

3 finalede Liga Campionilor a jucat Cristina Neagu în carieră, una cu Oltchim (2010) și două cu Buducnost (2014, 2015)

A fost nevoie din nou de adaptare, de reintegrare într-un nou sistem de joc, însă cu muncă, dedicare și determinare, Cristina a reușit în 2015 să strângă în brațe trofeul Ligii Campionilor, sezon în care a fost și golgheter al competiției, alături de Andreea Penezic, cu 102 reușite. În finală, în secunda 50 a partidei, s-a accidentat la gleznă, însă a strâns din dinți și a dus meciul până la capăt.

Cristina Neagu cu trofeul Ligii Campionilor în 2015 FOTO Imago Images

Cristina Neagu: „Am avut și multe meciuri proaste”

În acel an, a venit și a doua medalie alături de naționala României, bronz mondial. Deși spune că nu are niciun regret, acela e momentul din carieră pe care l-ar schimba dacă ar putea.

Echipa României cu medaliile mondiale în 2015 FOTO Gazeta Sporturilor

„Aș schimba rezultatul semifinalei de la Campionatul Mondial pe care am pierdut-o în prelungiri în fața Norvegiei. Sunt convinsă că am fi ieșit campioane mondiale. Formam cea mai bună echipă din lume”, a subliniat Cristina Neagu.

Ea a fost cea mai bună jucătoare a acelei ediții, cel mai bun inter stânga, dar și cea mai bună marcatoare. Trofeul de Cea mai bună jucătoare a anului a fost o consecință firească. O distincție pe care avea să o primească și în 2016, după ce a fost cel mai bun inter stângă la turneul final european, unde naționala tricoloră a ocupat locul al cincilea.

Cred că am avut multe meciuri bune în cariera mea, dar sigur că se numără alea care și contează, așa sunt foarte importante, și unul dintre ele ar fi meciul din 2015, sfert de finală la Mondial contra Danemarcei, în care am și marcat multe goluri și ne-am și calificat în semifinale



- Cristina Neagu

Interul stânga a bifat în 2016 și a doua ediție de Jocuri Olimpice cu echipa României, care s-a clasat pe locul al nouălea. Cristina Neagu știe foarte bine că în cariera sa au fost și momente despre care s-a vorbit mult, în care a fost arătată cu degetul și scoasă responsabilă pentru înfrângeri.

Sunt genul ăsta de jucătoare, care nu se bazează neapărat doar pe forța fizică, ci simte jocul și gândește jocul, îl citește și lucrurile astea îmi plac mult mai mult decât să mă duc să fac o depășire și să dau gol



- Cristina Neagu

„Am avut și multe meciuri proaste, cred că pot să fac o listă, dar cred că tocmai asta, faptul că am greșit de atâtea ori și am eșuat, asta m-a făcut să reușesc și să merg mai departe. Am avut foarte multe meciuri slabe, unele chiar meciuri importante, în care n-am reușit să-mi aduc aportul. Și m-am gândit zile întregi.

Un exemplu: în momentul în care am fost eliminate de la Olimpiada de la Rio, deși eu jucasem destul de bine, dar momentul ăla în care am ieșit din competiție și nu ne-am calificat în sferturile de finală, mie mi-a provocat o depresie. N-am putut să ies din camera din Satul Olimpic trei zile. Nu am putut, efectiv, și am plâns", a povestit ea.

Cristina Neagu și revenirea acasă

În 2017 s-a întors acasă, la CSM București, visând să câștige trofeul Ligii Campionilor cu o echipă din România, ea alegând să-și încheie cariera la această echipă în 2025. Au fost ani în care fiecare ratare a Final Four-ului a durut diferit. Cristina, căreia îi citești cu greu emoțiile, a plâns la Esbjerg în acest an, deși nu o face prea des pe teren. A jucat ultimul sezon al carierei cu un ligament rupt la cot, cu suferințe care aveau nevoie de 40 de minute înainte de fiecare meci pentru a fi strânse în bandaje, însă ultima eliminare a durut cel mai tare.

Cristina Neagu în primul sezon la CSM București FOTO Gazeta Sporturilor

În al doilea an la CSM, atunci când era la Campionatul European, o nouă accidentare s-a adăugat pe harta corpului său încercat. În sfertul de finală de la Campionatul European cu Ungaria, Neagu s-a prăbușit pe parchet. Și a știut imediat că e ceva grav. Și-a rupt ligamentul încrucișat anterior de la genunchiul drept.

Cristina Neagu aflată în revenire după accidentarea la genunchi din 2018

„Din nou, au fost ședințe de reabilitare, multă răbdare, dar de data asta aveam experiență. Aveam 30 de ani și știam ce să fac", a povestit Cristina Neagu. În acel an a primit al patrulea titlu de Cea mai bună jucătoare a anului, chiar dacă nu a apărut în ierarhiile turneului, unde România a terminat pe patru.

6 titluri naționaleși 6 Cupe ale României a câștigat Cristina Neagu cu CSM București

Conștientă și reflexivă, Neagu a spus. „Bineînțeles, au existat și eșecuri; mulți nu știu că am avut peste 20 de injecții cu analgezice în genunchi doar pentru a continua după revenire".

Cu toate acestea, a reușit să devină cea mai prolifică marcatoare din istoria Campionatului European, ea oprindu-se la 303 goluri, și din istoria Ligii Campionilor, cu 1.232 de goluri.

„Nu este vorba despre numărul de titluri pe care le-am câștigat sau despre câte goluri am marcat în cariera mea. Este vorba despre a-i inspira pe alții, ajutându-i să învețe că pot realiza totul dacă muncesc din greu și visează la lucruri mărețe".

Cristina Neagu omagiată pentru faptul că a înscris cele mai multe goluri în Liga Campionilor FOTO Cristi Preda

Cristina Neagu și răspunsul său pentru critici

Cariera Cristinei Neagu a adunat cuvinte de laudă, dar, ca orice mare sportiv, a fost și criticată. Unii foști jucători și antrenori au susținut că, în ciuda strălucirii sale individuale, ea nu a obținut victorii colective majore, demne de nivelul talentului său.

Criticii au subliniat faptul că România nu a câștigat niciodată un Campionat Mondial sau European în timpul erei sale și că echipa sa de club, CSM București, s-a luptat în zadar să ajungă în Final Four-ul Ligii Campionilor.

Unii au sugerat că Neagu s-a concentrat mai mult pe realizările ei personale. „Nu am căutat premiile individuale, au venit cumva de la sine și mă gândesc, oricum, am avut atâția ani în care am fost accidentată și nu am putut să joc. Am avut după aia nevoie și de perioade mai lungi de timp, ca să pot să revin la cel mai înalt nivel. Adică nu e chiar atât de ușor. Ai stat un an pe margine și după un an vii și joci ca și când nu ai fost accidentat. E un lucru destul de dificil", a subliniat ea.

Cristina Neagu, în lacrimi după ultimul meci oficial din carieră / Foto: Cristi Preda GSP

N-a zâmbit prea mult pe teren, dar și-a dorit de fiecare dată să fie din ce în ce mai bună. „Cristina e un geniu ciudat. Poate la fel ca Hagi, Nadia sau Ilie Năstase. Toţi acești mari sportivi au ceva special şi tocmai din acest motiv sunt, câteodată, mai puțin înțeleși. Se detașează clar de grup", spunea Maria Covaci într-un interviu pentru Libertatea în 2010.

Vreau să stau departe de sport o vreme, să am o perioadă de pauză, de liniște și, sincer, nu știu dacă o să mai vin aproape de sport. Nu știu ce va fi pe viitor. Aș vrea să fac altceva, să găsesc altceva, să-mi placă și să fie, așa, și amuzant, și mai puțin stresant



- Cristina Neagu

Despre toate acestea se va vorbi la trecut. Pentru Cristina a venit momentul să tragă linie, să înceapă un alt capitol. „Am iubit handbalul mai mult ca pe orice. Vreau să rămân în memoria oamenilor ca un model de urmat, ca o sportivă care și-a lăsat de fiecare dată sufletul pe teren și a inspirat prin ambiție, prin pasiune și prin dragostea pentru sport pe care arătat-o de fiecare dată”.

Show more
Loading ...
Failed to load data.

Show more
Loading ...
Failed to load data.