Ruptura de ligament este o afecțiune frecventă, mai ales în rândul sportivilor, dar poate afecta pe oricine, indiferent de nivelul de activitate fizică.
Ligamentele sunt structuri fibroase care leagă oasele în articulații, asigurând stabilitatea acestora.
Atunci când sunt supuse unui stres excesiv sau unei mișcări bruște, ele se pot rupe, cauzând durere, inflamație și instabilitate articulară.
1. Cauzele și factorii de risc ai rupturii de ligament
Rupturile de ligament pot fi cauzate de mai mulți factori, în special de mișcări bruște sau de suprasolicitare. Cele mai frecvente cauze includ:
Accidente sportive – sporturile care implică schimbări rapide de direcție, opriri bruște sau contact fizic (fotbal, baschet, schi, tenis) cresc riscul rupturilor de ligament. Ruptura de ligament încrucișat anterior este una dintre cele mai frecvent diagnosticate leziuni la sportivi.
Căzături sau traumatisme – o cădere pe o suprafață dură sau un impact direct asupra articulației poate duce la ruperea ligamentelor.
Suprasolicitarea articulațiilor – activități repetitive sau exerciții fizice intense pot provoca uzura ligamentelor, crescând riscul de răni.
Factori individuali – anatomia fiecărui individ, forța musculară, flexibilitatea și istoricul medical influențează predispoziția la astfel de leziuni.
Cel mai frecvent ligament afectat este ligamentului încrucișat anterior (LIA) din genunchi, dar se pot rupe și alte ligamente, precum ligamentul încrucișat posterior, ligamentele gleznei sau ale umărului.
2. Cum se recunoaște și se diagnostichează ruptura de ligament
Simptomele unei rupturi de ligament variază în funcție de gravitate, dar cele mai comune includ:
Durere bruscă și intensă în momentul producerii leziunii.
Senzația de pocnitură la nivelul articulației afectate.
Umflarea rapidă a zonei datorată acumulării de lichid inflamator.
Instabilitate articulară – senzația că genunchiul, glezna sau altă articulație cedează la mișcare.
Dificultăți în a folosi articulația sau limitarea mișcărilor normale.
Diagnosticul unei rupturi de ligament implică o examinare clinică realizată de un medic ortoped, care va efectua teste specifice pentru a verifica stabilitatea articulației. De asemenea, pot fi utilizate investigații imagistice, precum:
Radiografia – deși nu poate evidenția ligamentele, ajută la excluderea fracturilor osoase.
RMN (Rezonanța Magnetică Nucleară) – oferă imagini detaliate ale structurilor moi, inclusiv ale ligamentelor, confirmând severitatea leziunii.
Ecografia articulară – uneori utilizată pentru a evalua leziunile ligamentare.
3. Există mai multe opțiuni de tratament și recuperare
Tratamentul unei rupturi de ligament depinde de severitatea leziunii, vârsta pacientului, nivelul de activitate fizică și obiectivele de recuperare.
Există două abordări principale:
Tratament conservator
Acest tip de tratament este recomandat pentru rupturile parțiale sau pentru pacienții care nu sunt foarte activi fizic. Include:
Repaus și imobilizare – se poate folosi o orteză pentru a stabiliza articulația.
Medicamente antiinflamatoare – reduc durerea și inflamația.
Fizioterapie – exerciții de reabilitare ajută la refacerea forței și mobilității articulației afectate.
Tratament chirurgical
Dacă ligamentul este complet rupt, în special în cazul sportivilor sau al persoanelor care doresc să revină la un nivel ridicat de activitate fizică, poate fi necesară o intervenție chirurgicală. Aceasta constă în reconstrucția ligamentului utilizând grefe de la tendonul propriu al pacientului sau din surse artificiale.
După operație, recuperarea poate dura în jur de 6-12 luni, necesitând fizioterapie intensivă pentru a restabili complet funcția articulației.
Recuperarea și prevenirea rupturilor ulterioare
Recuperarea după o ruptură de ligament implică mai multe etape:
Faza inițială (primele săptămâni) – reducerea inflamației și protejarea articulației.
Reabilitarea activă – exerciții specifice pentru recăpătarea forței musculare și a stabilității.
Revenirea la activități sportive – trebuie făcută treptat, sub supravegherea unui specialist.
Pentru a preveni recidivele sau alte leziuni ligamentare, este important să se acorde atenție pregătirii fizice, încălzirii corespunzătoare și utilizării echipamentului adecvat.
Întrebări pe care le poți adresa medicului:
Este normal să dorești să afli cât mai multe informații despre accidentul pe care l-ai suferit, despre procesul de recuperare și prognosticul pe termen mediu și lung și e important să discuți deschis cu medicul despre aceste lucruri.
Iată câteva întrebări comune, la care vă răspunde dr. Florin Oancea, medic primar ortopedie pediatrică și ortopedie-traumatologie în cadrul Spitalului de Ortopedie și Chirurgie Plastică MedLife.
- Cum pot diferenția o simplă întindere de o ruptură de ligament și ce investigații sunt necesare pentru un diagnostic corect?
„Principalul simptom pentru care un pacient cu leziune a ligamentului încrucișat anterior se adresează medicului este instabilitatea genunchiului afectat. Acest lucru se evidențiază printr-un examen clinic corect al genunchiului afectat comparativ cu genunchiul "sănătos", principalele semne fiind cele de "sertar anterior" pozitiv, test de instabilitate rotațională, lateral pivot shift , sau test Lachmann pozitiv.”
- În cazul unei rupturi de ligament, este posibilă vindecarea fără operație sau intervenția chirurgicală este întotdeauna necesară?
„Leziunea completa a ligamentului încrucișat anterior presupune pierderea continuității fibrelor din structura ligamentului asociind și leziunea vaselor de sânge care îl irigă, ceea ce va determina o vindecare defectuoasă a ligamentului restant cu formarea unui bont fibros, cicatricial și o instabilitate a genunchiului. Intervenția chirurgicala reprezintă singura posibilitate de restabilire a biomecanicii cvasinormale și a stabilității genunchiului fiind indicată la toți pacienții care desfășoară activități fizice ocazionale sau organizate, indiferent de vârstă, sex sau nivel de performanță. Acest lucru a determinat apariția unor tehnici chirurgicale adaptate în funcție de vârstă ( copii mici, sub 10 ani, adulți tineri sau de peste 50-60 de ani) sau nivel de implicare fizica (activități fizice ocazionale, "joc in parc" sau sport de înaltă performanță).”
- Cât timp durează recuperarea după o ruptură de ligament și ce măsuri pot lua pentru a accelera procesul de vindecare?
„Perioada de recuperare dupa o intervenție de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior este 6-9 luni, deși studiile au evidențiat o transformare celulară la nivelului grefei tendinoase si la 1 an de zile. Trebuie evidențiat faptul că aceasta "ligamentizare" a grefei tendinoase transplante presupune parcurgerea mai multor etape de transformare a unei structuri extraarticulare, cu altă structură biologică și funcție genetică, într-o structură intraarticulară, cu vascularizație limitată și solicitări mecanice diferite, care necesită procese de "învățare" asociate modificărilor celulare și de substanță extracelulară din grefa de tenton devenita neo-ligament.
- Ce exerciții sau metode de prevenție recomandați pentru a evita o nouă ruptură de ligament în viitor?
„Un pacient care a suferit o reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior trebuie să-și mențină permanent musculatura membrelor inferioare dezvoltată prin exerciții în sala de forță, să continue exercițiile de echilibru (propricepție și stabilizare genunchi), să meară constant la înot, cu alte cuvinte recuperarea se întinde pe toata perioada vieții active.”
- Există riscul unor complicații pe termen lung, cum ar fi artrita sau instabilitatea articulară, dacă ruptura de ligament nu este tratată corespunzător?
„O leziune de ligament încrucișat anterior determină o modificare a biomecanicii genunchiului, fenomene de instabilitate asociate cu leziuni meniscale sau ale cartilajului de acoperire a condililor femurali sau platoului tibial exprimate clinic prin durere, acumulare lichidiana sau impotenta funcțională relativă; acest lucru va evolua spre fenomene artrozice la un adult tânăr și activ.”
Ruptura de ligament este o afecțiune serioasă, care necesitată o abordare atentă și un tratament adecvat pentru a preveni complicațiile pe termen lung. Diagnosticul precoce, tratamentul corespunzător și o recuperare bine structurată sunt esențiale pentru a reveni la o viață activă fără probleme. Indiferent dacă este gestionată conservator sau chirurgical, reabilitarea corectă joacă un rol crucial în refacerea completă a articulației.
Surse:
{{text}}