Selecționerul maghiarilor, Marco Rossi, 60 de ani, a oferit un interviu Gazetei Sporturilor în care a avut aprecieri memorabile la adresa câtorva eroi ai fotbalului românesc, Mircea Lucescu, Ioan Ovidiu Sabău și Gheorghe Hagi. Totodată, italianul a explicat cum resimte impactul lui Cristi Chivu și Dan Șucu cu Il Calcio.
Marco Rossi este unul dintre cei mai longevivi selecționeri la nivel mondial. Italianul, care a căpătat și cetățenie maghiară, este din 2018 selecționerul Ungariei. Ca fotbalist este recunoscut pentru perioada petrecută la „Brescia romena”, apoi pentru contribuția la o Cupă a Italiei cucerită cu Sampdoria.
Din 2012 a ajuns la nord de Tisa și a influențat enorm fotbalul din țara vecină României. A devenit un tehnician respectat și Mircea Lucescu l-a nominalizat în urmă cu patru ani printre antrenorii capabili să preia destinele selecționatei tricolore. Detaliu ce-a fost respins la acea vreme, destul de drastic, de nume importante din fotbalul nostru.
Oricum, ar fi fost greu, dacă nu chiar imposibil, ca România să-l convingă pe Marco Rossi. Relația lui cu președintele federației de la Budapesta, Sándor Csányi, cu Ungaria, practic, l-ar fi blocat oricum. Italo-maghiarul continuă să vorbească în termeni laudativi despre românii pe care-i cunoaște.
L-am descoperit pe Marco Rossi în biroul federației maghiare dintr-o zonă verde a Budapestei, un personaj pitoresc, cu care poți vorbi mult și bine despre fotbal și viață. Relaxat, într-un stil inconfundabil italiano vero, signore Rossi a oferit un interviu în exclusivitate Gazetei Sporturilor în care a evidențiat legăturile sale cu românii.
Marco Rossi, reverență față de Ioan Ovidiu Sabău și Gică Hagi: „Nu l-am văzut niciodată pe Maldini în așa dificultate. Iar Gică era imediat după Maradona"
Discuția a pornit, logic, de la fotbal, dintr-odată. Pentru Rossi e firesc să debuteze cu un om pe care-l stimează din tot sufletul.
„Nu l-am văzut în acea perioadă pe Paolo Maldini în așa mari probleme ca împotriva lui Nelu Sabău! Am jucat împotriva lui AC Milan, am pierdut 1-0, dar Nelu a fost... Top, top, top! Era dificil să joci împotriva lui Nelu. Dar Nelu a fost ghinionist, când s-a transferat de la Brescia la Reggiana, a suferit multe accidentări. Accidentări musculare. Multe. Și nu și-a mai revenit.
Nelu este un foarte, foarte bun prieten de-ai mei. Un om extraordinar. (Este un alt tip de material uman?) Aaa, da. În lumea asta materialistă, în care toți se visează Iisus Hristos, poți vorbi cu cineva ca Nelu și realizezi că fotbalul nu e totul, probabil, pe planeta asta.
Cu Gică Hagi am avut o relație deosebită. Și încă am. Pentru mine, în acea perioadă... OK, în Italia a jucat doar la Brescia. Când a venit de la Real Madrid, Gică a fost un fotbalist fantastic, de-a dreptul fantastic. În Italia, după Maradona, era Gică... Avea acel picior stâng, nu cred că am văzut atâția fotbaliști cu asemenea calități. Imediat după Maradona, cred.
Aveam o frază când jucam împreună la Brescia: Sperăm ca azi ideea tactică a echipei să fie: «Dați-i mingea lui Gică și apoi mergem să-l îmbrățisăm!». Când era într-o zi bună, nimeni, absolut nimeni, nu-l putea opri. Și a marcat goluri frumoase. Eee, a fost Generația de Aur a fotbalului românesc.
Am fost la meciul de retragere al lui Gică Hagi, alături de acea generație. A fost extraordinar. Au venit fotbaliști uriași, precum Butragueno. Și-a fost drăguț, fiindcă am jucat în Mexic la finalul carierei. Eu la America, el la Celaya, am jucat unul contra altuia, am avut o relație OK.
Hotelul era full în România, cu oameni foarte importanți, iar Butragueno a venit la mine: «Hei, ce faci, cum ești?». Și jucătorii cu care jucasem la Brescia, veniți și ei la meciul de retragere, mi-au zis: «Hei, de unde te știi tu cu Butragueno?». Iar eu le-am zis amuzat: «Eu sunt fotbalist internațional de top, nu ca voi!» (râde). Da, era în 2001.
Știu că ne-a dat fiecăruia câte un tricou cu numele nostru și o medalie comemorativă, ceea ce a fost frumos. Doar că acasă, în Italia, un an sau doi ani mai târziu, hoții mi-au spart casa și mi-au furat inclusiv acele lucruri. Dar amintirile nu mi le poate fura nimeni!", a mărturisit Marco Rossi, ca un preambul la interviul acordat la sediul federației maghiare.
10trofee a cucerit Ioan Ovidiu Sabău ca fotbalist, cu Dinamo, Feyenoord, Brescia și Rapid
Marco Rossi, o amintire cu Mircea Lucescu: „Pe baza profilului făcut de Mircea, Thomas Häßler n-a trecut de mine!"
- Signore Rossi, ce impact a avut Mircea Lucescu asupra dumneavoastră și a carierei dumneavoastră?
- Cred că a avut un impact mare. Când i-am menționat pe antrenorii care m-au influențat în carieră am vorbit despre Mircea (Lucescu) și Bielsa (n.r. argentinianul Marcelo Bielsa). Cu ultimul am fost în Mexic, în 1995, aveam deja 31 de ani. Dar Mircea a fost înainte. A avut un impact mai mare, eram și mai tânăr. A schimbat mult în modul de a pregăti meciurile. Făcea profiluri individuale asupra fiecărui adversar. În anii '90. Vrei să-ți povestesc ceva?
- Vă rog!
- Mi-aduc aminte că am jucat contra Romei, iar eu am evoluat fundaș stânga împotriva lui Thomas Häßler. Un fotbalist extraordinar, foarte iute, în apogeu, care avea nevoie de puțin spațiu, ceea ce nu era chiar punctul meu forte, ca să fiu sincer. Dar, în acel meci, datorită profilului făcut de Mircea, l-am putut stopa foarte ușor. Vreau să spun că n-a fost decisiv în acel meci. Și mai era foarte bun Mircea la ceva.
- La ce anume?
- Îi plăcea să lucreze cu tinerii, ca aceștia să-și îmbunătățească aptitudinile. În privința tacticii, cred că a fost singurul din cariera mea, și sunt italian, care a lucrat aspecte tactice.
10echipe a adunat fotbalistul Marco Rossi în carieră: Torino, Campania, Catanzaro, Brescia, Sampdoria, America, Eintracht Frankfurt, Piacenza, Ospitaletto și Feralpisalo, retrăgându-se în ianuarie 2000. A câștigat Cupa Italiei cu Samp (1994), a promovat de pe locul 1 cu Brescia în 1992
81de meciuri a adunat Rossi în Serie A și 3 goluri. A jucat 172 de partide în Serie B și a reușit 11 goluri. Plus 32 de meciuri și 2 goluri în Cupa Italiei
Marco Rossi, aprecieri în cascadă pentru Mircea Lucescu: „Ți-o spunea în față. Loialitatea e importantă"
- A avut și are încă acele calități ale unui antrenor italian, vero.
- Întotdeauna am spus. Mircea, la vârsta de 80 de ani, antrenează echipa națională a României. În fotbalul mare, nimeni nu-ți dă nimic în dar. Ceea ce ai realizat în trecut, rămâne în trecut. Nu mai comentează. Dacă Mircea este la acest nivel, este fiindcă este unul dintre cei mai buni. Este unul dintre cei mai buni antrenori ai tuturor timpurilor! Oriunde a fost, a avut succes.
- Vă mai aduceți aminte prima întâlnire sau prima discuție cu Mircea Lucescu?
- Mircea a fost acel tip de om cu care mi-a făcut plăcere să discut. Era un om direct. Dacă avea ceva să-ți spună, ți-o zicea față în față. Nu vizavi. A fost unul dintre punctele lui forte. Nu a trădat niciodată pe nimeni. Puteai să ai opinii contrare. Dar mie nu mi-a fost frică niciodată să-mi spun opinia sinceră, în vestiar, de față cu el, dacă mi-a cerut-o. Cred că a apreciat mereu această situație. Loialitatea e importantă.
- Anul trecut, la prima conferință de presă în care a fost prezentat ca selecționer, a menționat că ați fost primul care l-a felicitat. E ceva!
- Da, avem o relație specială. Întotdeauna, de fiecare dată când am dat interviuri, de la începutul carierei, am spus mereu că omul cel mai influent din cariera mea a fost Mircea Lucescu. Și poate că nu am luat prea multe de la el. L-am respectat enorm. L-am vizitat la Budapesta când era la Dinamo Kiev și-a jucat aici meciul cu Ferencvaros. Avea probleme medicale, dar am văzut cu bucurie că s-a recuperat rapid. Viața lui e fotbalul!
Mircea Lucescu este obsedat de fotbal. Un mare antrenor, un mare om. Suntem în contact. Mi-a trimis gânduri bune și în luna martie, înaintea meciului nostru cu Turcia. Cred că și Mircea mă apreciază ca antrenor. Această relație este specială
Marco Rossi, selecționer Ungaria
Marco Rossi, un episod amuzant cu Dorin Mateuț și Gică Hagi: „A sărit să-l potolească, a crezut că-l facem măgar!"
- Există ceva ce nu vă place la Mircea Lucescu?
- La început, când a venit la Brescia, de la Pisa, ca peste tot, era un alt mediu. Și a avut primul impact cu vestiarul nu foarte bun. Serios. Eram sceptici în privința atitudinii lui. Am început campionatul, am pierdut acasă cu Lecce. Și la Brescia erau așteptări mari la acea vreme. Iar sosirea lui Mircea a crescut nivelul. Și mi-aduc aminte că eu împreună cu 3-4 fotbaliști vechi, să zicem de caracter, liderii, ne-am întâlnit și am zis: "Trebuie să-l susținem! E unul bun! Fără «dacă» și «dar». Îl susținem!". Și asta am făcut. Am promovat în Serie A. Apoi, în prima divizie, am avut și mult ghinion, fiindcă aveam calitate deosebită. Și aveam străini de calitate.
- Gică Hagi, Nelu Sabău, Florin Răducioiu, a venit și Dorin Mateuț.
- Daaa, Mateuț. Foarte simpatic. În vestiar era ceva... Noi vorbeam în italiană și, chiar dacă limbile noastre se apropie cumva, el nu pricepea ce vorbeam. Și unul dintre băieți a început să spună: "Magari, magari, magari". Adică "poate". Și el a crezut că vorbim despre el și-i spunem "măgar", ca-n română (râde). S-a enervat (Mateuț), noroc că Gică (Hagi) l-a potolit. Și i-a explicat. A fost amuzant. Dar românii erau super.
7ani au trecut de la sosirea lui Marco Rossi în fruntea naționalei maghiare
De ce Mircea Lucescu antrenează la 80 de ani: „Vede ce e în jurul lui și realizează că fotbaliștii sunt principalii actori ai piesei"
- Nelu Sabău a vrut să-l aducă acum câțiva ani la U Cluj, când el era manager al echipei.
- Cu Nelu am atâtea. Pe vremuri, nu stăteam ca acum, fiecare jucător cu camera lui. Stăteam cu Nelu în aceeași cameră. Și cu familiile am fost împreună, cu soțiile.
- Chiar, vă vedeți antrenând până la 80 de ani ca Mircea Lucescu?
- Eeee. Întotdeauna am spus că antrenorii nu trebuie să fugă. Ci să fie deschiși la ceea ce se întâmplă în lumea fotbalului. Să se schimbe, fiindcă fotbalul e cu totul altfel decât acum 20 de ani. Azi, mulți antrenori încearcă să își crească nivelul tactic. Poți să fii de 80 de ani, dar mental să fii la 40 de ani. Știu antrenori care se bazează pe ceea ce au trăit ca fotbaliști, ceea ce nu e de ajuns. Mircea este fantastic, vede ce se întâmplă în jurul lui, dar realizează că fotbaliștii sunt principalii actori ai piesei.
- Credeți că a fost o idee riscantă a lui Mircea Lucescu să revină în România la o vârstă înaintată și la echipa națională, la aproape trei decenii de la ultima calificare la un Mondial?
- În fotbal, trebuie să arăți că ești gata de noi provocări, de a-ți atinge maximum. Mircea este dedicat țării, vrea să facă un lucru deosebit pentru România. N-are ce să mai demonstreze cuiva. A venit doar ca să ajute. Iar oamenii ar fi bine să înțeleagă. Cine nu pricepe e cel care are probleme.
Mi-aduc aminte că Marcelo Lippi a câștigat Mondialul din 2006, iar după aceea erau specialiști la TV care, deschis, îi criticau deciziile. Despre ce vorbim?! Sunt mulți oameni care văd lucrurile diferit. Ceea ce e normal. Trebuie să accepți criticile, chiar dacă sunt lipsite de respect, este munca noastră
Marco Rossi, selecționer Ungaria
Marco Rossi despre momentul în care Mircea Lucescu l-a nominalizat la funcția de selecționer al României
- În urmă cu patru ani, Mircea Lucescu v-a nominalizat ca posibil selecționer al României. Dumneavoastră sunteți din 2012 în fotbalul maghiar, iar din 2018 la națională. Care a fost reacția dumneavoastră când ați auzit?
- Ca să fiu sincer, sunt legat adânc cu Ungaria. Sunt și cetățean maghiar. A fost o mare plăcere să-l aud pe Mircea menționându-mă. (râde) Mai ales că nu mă propunea frate-miu. Era o onoare să fiu menționat se el. Dar de când am preluat naționala Ungariei, eu am fost dedicat și capacitat sută la sută pe ceea ce presupune contractul cu președintele (federației maghiare). Președintele, dacă nu mă înșel, are 72 de ani, Sándor Csányi, iar eu am 60 de ani. Aparținem aproximativ aceleiași generații, așa că între noi funcționează o strângere de mână. E de ajuns. Nu aș fi făcut niciodată ceva ce ar putea fi interpretat ca neloial.
- Ce părere aveți despre Gică Hagi, astăzi, ca antrenor de succes? Comparativ cu ceea ce a fost ca jucător.
- Un jucător fantastic, cariera vorbește despre calitățile sale fantastice. De multe ori mă gândesc la cei cu care am jucat și am ajuns la concluzia că valoarea lor, dacă ar juca acum, n-ar putea fi cuantificată.
- În ce sens?
- Acum, un fotbalist poate să joace foarte bine 6 luni, un an, iar valoarea lui să ajungă la 20 de milioane de euro sau mai mult. În generația aia, cu acea calitate, dacă ar fi azi, n-aș ști ce valoare să atribui. Pe Maradona la cât l-ai evalua azi? La un miliard de euro? N-aș ști să-ți răspund. Fotbaliști precum Hagi, Mancini, Gullit sau alții ce valoare ar avea? Iar azi ai totul ca să performezi la maximum în fotbal. Cum atunci nu era.
74de meciuri a adunat Rossi la selecționata maghiară, având 1,61 media punctelor obținute cu vecinii
Marco Rossi despre Cristi Chivu: „Napoleon Bonaparte își alegea generalii după noroc"
- Ce români cunoașteți acum?
- În zilele noastre, nu urmăresc jucătorii români, trebuie să fiu sincer, sau campionatul intern. Dar am văzut România la Euro 2024, echipa a jucat bine de tot. Mai ales cu Ucraina, 3-0. Știu că în Italia sunt câțiva interesanți, la Parma, Man și Mihăilă. Mai e Stanciu, un gol deosebit la Euro. E dificil să joci împotriva României. Mai ales acum, că este Mircea selecționer. Cu toate că și cu selecționerul dinainte, nu-mi aduc aminte imediat numele... (Edward Iordănescu) Aaa, Iordănescu. A făcut lucruri bune. Mai ales la Euro. Când a plecat, cred că a avut ceva probleme cu federația, nu știu.
- A vrut să-și ia o vacanță, să fie cu familia, așa a spus.
- Dar acum lucrează undeva?
- Nu, încă nu. Dar probabil în această vară...
- M-a mirat, a fost ciudat, fiindcă ar fi putut să-și găsească ceva deosebit după un asemenea Euro. OK, a fost decizia lui.
- Poate ajunge în Arabia Saudită.
- (râde) Aaa, da, în Arabia Saudită am auzit că vor mai mulți antrenori, nu pricep de ce.
- Cristi Chivu este antrenor la Parma. Ce părere aveți?
- De-abia a început să antreneze. Cred că, de asemenea, a făcut lucruri bune la Parma. Deși echipa a jucat bine și cu Pecchia (n.r. Fabio Pecchia, fostul antrenor al "cruciaților"), dar a avut ghinion, mult, am văzut multe partide. Vedeți, șansa sau ghinionul joacă un rol important în viață. Nu degeaba Napoleon Bonaparte își alegea generalii nu după calitățile strategice, ci după norocul pe care-l aveau. Pecchia n-a avut noroc. De când Chivu a venit, situația s-a îmbunățit.
- Poate crește în viitorul apropiat?
- În Italia, dacă antrenezi în Serie A, poți fi oriunde. Va căpăta experiență. În această carieră, trebuie să faci câte un pas. Să nu ajungi imediat în top. Uneori, se poate mai rapid, de multe ori nu. Dar a început bine, cu Parma.
- Chivu pare un tip rațional.
- E important să înțelegi unde poți ajunge, dar să nu uiți de unde ai pornit. Maurizio Sarri a început de la amatori și a câștigat Il Scudetto cu Juventus, apoi Cupa UEFA cu Chelsea, lucruri extraordinare.
8echipe are trecute Rossi în CV-ul personal: Udinese U19, Lumezzane, Pro Patria, Scafetese, Cavese, Honved, Dunajska Streda și naționala Ungariei
Marco Rossi, impresionat de situația de la Genoa cu Dan Șucu patron. Și un final grandios al dialogului
- Totodată, multimilionarul român Dan Șucu...
- Este patronul celor de la Genoa. Cred că primul impact e bun. Nu-l cunosc personal, dar am auzit multe lucruri bune despre el de la o persoană care ne știe bine pe amândoi, pe mine și pe Dan Șucu. A început chiar bine cu Genoa. Cred că în ultimii 30 de ani, Genoa n-a avut niciodată un campionat ca acesta, la siguranță, stabil. De asemenea, decizia de a semna cu antrenorul Patrick Vieira a fost foarte bună. Face treabă bună. Clubul este stabil din toate punctele de vedere. Cred că va avea succes în Italia. Asta-i doresc.
- Ați lucrat cu mulți români de-a lungul vieții, ce știți despre România, în mod special?
- (râde) Câteva cuvinte cunosc... Uite, am mers de câteva ori la Arad cu un prieten. Întotdeauna am avut relații bune cu toți românii cu care am avut oportunitatea de a lucra. Ca să fiu sincer, sunt oameni buni, cu valori, foarte asemănători cu ceea ce apreciez eu. Dintre ei, cel mai bun prieten al meu este Nelu. Nelu Sabău este în inima mea.
{{text}}