În fundalul mării de steaguri azzurre și al freamătului focurilor de artificii declanșate după al patrulea scudetto cucerit de Napoli, sunt și alte figuri care au avut un impact profund în succesul derulat în ritm alert, la poalele Vezuviului, dincolo de protagoniștii Antonio Conte și Scott McTominay.
Gabriele „Lele” Oriali (72 de ani), un nume care nu ridică niciodată vocea, dar se face auzit în toate momentele care contează, este purtătorul de steag al acestei categorii de personaje pe cât de reduse în fosforescență, pe atât de implicate în reușită.
Figură emblematică a fotbalului italian, colaborator al lui Antonio Conte și la echipa națională, respectiv la Inter, Oriali a adus la clubul din Sud un bagaj valoros de echilibru, experiență și rigoare - toate perfect îmbinate, fără cute. Nu doar un simplu conducător, ci o prezență tăcută și impunătoare.
Strania funcție a lui „Lele” Oriali, directorul jumătate român al lui Napoli
În iulie 2024, la un an distanță după ce a părăsit naționala Italiei alături de Roberto Mancini, „Lele” Oriali a decis să dea curs unei noi chemări din partea lui Antonio Conte, pentru a prelua, de această dată, banca tehnică a poate celui mai efervescent club din Peninsulă, Napoli.
Avea să fie, de fapt, aventura unei renașteri deloc întâmplătoare trăite de partenopei, la care și-a pus amprenta dintr-o funcție cu responsabilități și obligații total neclare, însă doar în teorie. În acte, coordonator tehnic, în realitate, omul care asigură guvernanța discretă a echipei, decisivă în același timp, un concept desprins din cultura corporatistă.
Mister Gabriele are sarcina de a transforma viziunea strategică în operativitate concretă, gestionând conflicte, procese și, mai ales, persoane. La fel ca în orice multinațională, în care există o figură care absoarbe presiunile și distribuie energia fără a se expune excesiv. Oriali este exact acest lucru.
Un director al invizibilului, care construiește încredere cu jucătorii, vorbește limba vestiarului, dar știe și să intermedieze comunicarea între patron și formație. Așadar, departe de psiholog sau noțiunea mai nouă de „mental coach”.
Chiar dacă are trăsături de actor american, ce joacă într-un film de acțiune, în rolul comandantului care reușește să aterizeze un avion în dificultate sau într-o producție polițistă în rolul detectivului cu cămașa albă suflecată și picioarele întinse pe masă, Lele Oriali are origini italiene și române.
S-a născut la 25 noiembrie 1952, în Como, fiind fiul unui tată italian și al unei mame românce pe nume Ștefania, din regiunea Moldovei, care a emigrat după Al Doilea Război Mondial.
Într-un interviu acordat în urmă cu ani buni, impresarul Giovanni Becali menționa că, în timpul unor discuții despre mercato, italianul i-a făcut surpriza de a i-o da la telefon pe mama sa care, deși în vârstă și plecată de zeci de ani din România, vorbea foarte bine limba română.
Se spune că Oriali a moștenit de la cea care l-a adus pe lume ochii albaștri și caracterul echilibrat. În 2014, mama lui s-a stins.
Respectul fostului fotbalist pentru originile părinților a existat dintotdeauna. În 1999, când Inter a inițiat proiectul „Inter Campus” în Europa de Est, România a fost integrată în acest demers la propunerea sa. Clubul nerazzurro a donat bani și materiale sportive pentru copiii orfani sau abandonați de părinți, dornici să joace fotbal.
Inițiativa care promovează incluziunea socială, creșterea frecvenței școlare și accesul mai larg la asistență medicală este activă și astăzi, la o scară mult mai mare datorită colaborărilor cu diverse ONG-uri din țara noastră, în orașe precum Râmnicu Vâlcea, Tulcea, Slatina și București.
A doua pereche de ochi a lui Antonio Conte
Într-un fotbal dominat adesea de cultul egoului și al hiperexpunerii, Oriali este modelul alternativ, cel al mecanismului silențios. Nicio conferință bombastică, nicio postare festivă, doar ascultare și capacitatea de a fi acolo unde este nevoie, când este nevoie.
În termeni de business, s-ar putea spune că este un facilitator, capabil să mențină echilibrul organizațional chiar și în momente de tranziție.
Este un entuziasm contagios aici, de neprețuit. Eu sunt un om din Nord, dar sunt impresionat de toată această pasiune. Vom face imposibilul pentru a răsplăti pasiunea. Va fi nevoie de timp, dar vom face tot ce este posibil și imposibil pentru a aduce ceva important clubului.
- „Lele” Oriali, la începutul sezonului
Contribuția sa se măsoară nu în afirmații, ci în soliditatea pe care reușește să o transmită celor din jur. La un Napoli venit după un sezon cu turbulențe, în care conducerea tehnică și cea managerială au fost puse la îndoială de mai multe ori, venirea lui Antonio Conte a reprezentat o alegere brută, a forței, în care prezența lui Oriali este exponențială.
De la stânga la dreapta, Lele Oriali, secundul Cristian Stellini și Antonio Conte. Foto: ImagoAntrenorul care i-a adus al patrulea titlu lui Napoli și-a exprimat deseori aprecierea pentru colaboratorul său de încredere. La prezentarea oficială, Conte a explicat de ce Oriali a devenit indispensabil pentru munca sa.
„Ce pot spune despre Lele? Am avut plăcerea și norocul să-l întâlnesc când am fost numit selecționer al Italiei. Tavecchio (n.r. - fostul președinte al Federației) mi-a sugerat să-l includ în staff, iar după zece minute, lista era închisă”, declarase Conte.
Romelu Lukaku se sfătuiește constant cu Lele Oriali. Foto: ImagoEste o persoană serioasă, el vorbește puțin, dar se face înțeles. E important în toate aspectele, inclusiv în relația cu jucătorii. Un mare profesionist, capabil să perceapă toate situațiile. Este ca o a doua pereche de ochi pentru mine. Nu este indulgent, e doar corect, iar pentru asta jucătorii îl respectă.
- Antonio Conte, antrenor Napoli
Una vita da mediano
Cunoscut pentru rezistența sa fizică, determinarea și abilitatea de a recupera mingea, Oriali a fost un mijlocaș defensiv care oferea mare încredere coechipierilor, chiar și în cele mai dificile conjuncturi.
Marele jurnalist Gianni Brera l-a supranumit „Piper” după numele unei mărci de șampanie, pentru agilitatea sa, iar pe cântărețul Luciano Ligabue, suporter al lui Inter, l-a inspirat să scrie versurile melodiei „Una vita da mediano” (în română, „O viață de mijlocaș la închidere”), care aduce în prim-plan temele sacrificiului și devotamentului.
„Una vita da mediano / Lavorando come Oriali / Anni di fatica e botte / E Vinci casomai i mondiali li” - versurile melodiei. În traducere: „O viață de mijlocaș defensiv / Muncind ca Oriali / Ani de trudă și lovituri / Și câștigi, eventual, Mondialul acolo”
În toată cariera, a evoluat doar pentru Inter și Fiorentina. Crescut la academia lui Internazionale, a debutat la prima echipă în sezonul 1970-1971, pe când avea doar 17 ani.
În negru și albastru, a acumulat 277 de apariții în Serie A, marcând 33 de goluri, în cele 13 stagiuni, în care a cucerit un scudetto (1970-1971) și două Cupe ale Italiei (1978, 1982).
28de prezențe a bifat „Lele” Oriali pentru Squadra Azzurra
Din '83, s-a mutat la Florența, unde a petrecut patru sezoane, fiind adus pentru a reda maturitate unui lot foarte tânăr, în construcție.
Se întâmpla la un an după ce a devenit campion mondial cu Italia, la turneul final disputat în Spania.
Într-un singur moment capital, Oriali nu a reușit să aibă impact, în barajul de calificare la Cupa Mondială din 2018, în staff-ul lui Gian Piero Ventura. Pur și simplu, acolo nu era nimic de făcut. A fost prea mult chiar și pentru „Lele”, dresor de lei, nu făcător de minuni.
Lele Oriali a fost team manager în staff-ul lui Mancini la Euro 2020. În fotografie, alături de Gianluca Vialli, Alberico Evani și Roberto Mancini. Foto: ImagoSunt foarte fericit, acest succes este dedicat vouă, lui Napoli, napoletanilor, care m-ați primit cu atâta afecțiune. Sunt bucuros că am reușit să vă răsplătesc astfel. Vă mulțumesc din suflet”
- „Lele” Oriali
Alte amănunte interesante despre „Lele” Oriali
A declarat în 2012 că jucătorul care îi seamănă cel mai mult în stilul de joc este Daniele De Rossi, cu mențiunea că legenda Romei a fost eliminată de mai multe ori din teren, în timp ce el niciodată în carieră;
Este căsătorit cu Delia și împreună au patru fiice: Veronica, Valentina, Francesca și Federica. Toate sunt absolvente de studii superioare, educația fiind un principiu de bază al familiei;
A lucrat ca ucenic într-o frizerie pentru a-și câștiga primii bani, experiență care i-a insuflat etica în muncă;
În 2019, Oriali a fost inclus în Hall of Fame-ul fotbalului italian la categoria „Veterano italiano”;
Doi ani mai târziu, a fost decorat cu titlul de Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene;
Domiciliul său este în Desio, o localitate din provincia Monza e Brianza, Lombardia;
Provine dintr-o familie numeroasă, cu șase copii. Tatăl său a lucrat la compania municipală din Desio, iar mama sa s-a ocupat de creșterea copiilor, inclusiv a unei surori care a necesitat îngrijiri fiind bolnavă de poliomielită.
După finala Cupei Mondiale din 1982, câștigată de Italia, Oriali, Zoff și Scirea s-au încuiat în camera de hotel, preț de ore bune, într-o tăcere profundă, neștiind cum să se bucure de performanța pe care au realizat-o.
{{text}}