Dincolo de umilință » Unde s-a frânt Inter în vârtejul de fotbal al viitorului practicat de PSG

Umilință, lecție de fotbal, sparring, execuție. Probabil aceștia sunt termenii care vor caracteriza, în istorie, finala PSG - Inter, al cărei rezultat, 5-0, a scos în evidență, la cel mai înalt nivel, o discrepanță crasă între învinși și învingători. Dar oare despre asta este fotbalul în principal, doar despre cel care câștigă și cel care pierde?!

Ultimul act al Ligii Campionilor, disputat la Munchen, a expus un decor unic compus din fragilitate, potență venită din viitor și vulnerabilitate.

Achraf Hakimi (12'), Desire Doue (20', 63'), Khvicha Kvaratskhelia (73') și Senny Mayulu (86') l-au învins pe Yann Sommer în meciul în care echilibrul nu a făcut deplasarea.

• „Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.

PSG, cine ești tu?

Nu doar prin prisma parcursului de până acum, ci mai ales structural, PSG practică un fotbal atipic, cu un pas înaintea prezentului. Este de ajuns să observi că nicio altă echipă nu mai joacă cu fundașii laterali în roluri de vârfuri centrale, în timp ce la mijloc tronează trei numere „10”.

Pentru Inter, toată această fluiditate a reprezentat un fiasco de necontrolat, imposibil de combătut, cu atât mai mult cu cât italienii sunt, din martie, într-o pierdere evidentă de consistență.

Primul semnal care a arătat că nerazzurrii se scaldă în inerție, încă din primul minut, a fost chiar golul lui Achraf Hakimi, aflat la capătul unei faze „Z”, dezvoltată din pase simple, la care a contribuit din plin lipsa de reacție a adversarilor.

110,4 kma fost distanța acoperită de PSG, mai puțin decât Inter, care a înregistrat 111,7

Echipa lui Luis Enrique a practicat, și aseară, un joc de posesie sclipitor, fixând perimetrul cu trei jucători (cei doi fundași centrali - Marquinho, Pacho și mijlocașul Vitinha), în timp ce Hakimi, în dreapta, respectiv Kvaratskhelia, în stânga, au redat lățimea propriului joc.

Cu Neves și Ruiz constructori în interiorul structurii, așezarea s-a transformat, pe atac, într-un 3-2-5 debusolant. S-a creat astfel cadrul perfect pentru acțiunile lui Doue și Kvara, care în această finală cu tempo de etapă au fost mai puțin nevoiți să apeleze la crossuri rapide, întrucât pătrunderile în adâncime și combinațiile centrale au fost de ajuns pentru descompunerea Interului.

Foarte rar s-au regăsit momentele în care PSG, artistă în variația ritmului, s-a așezat în 4-1-4-1, cu presiune constantă pe mijlocașii adverși, pentru că scorul a căpătat rapid proporții.

Cedările lui Simone Inzaghi nu au mai funcționat

În tot acest sezon de Champions, Inter a știut să-și negocieze timpul, carențele și să apese pedala a „ceea ce poate”. O calitate, dar până în punctul în care descoperi că adversarul are mai multe arme letale.

Inzaghi a dezvoltat cel mai funcțional 3-5-2 din ultimii ani, încă tactica sa presupune cedări constante de posesie, așteptare și, mai mult decât în orice sistem clasic, exploatare.

Vicecampionii din Peninsulă au apelat, prin urmare, la apărare pozițională, cu Dimarco și Dumfries care nu doar că nu au mai închis benzile de data aceasta, ci au lăsat foarte multe spații în centru. Poate cele mai slabe prestații ale lor, de coșmar. Nici pressing-ul blitz, determinant în returul cu Barcelona, nu a mai dat roade.

Pe fondul intensității sale fizice scăzute, Inter nu a putut profita de fazele fixe și aruncările de la margine, ci a căzut pradă mobilității unui PSG dominat de libertate și tehnică.

12lovituri libere a avut Inter. La fel și PSG

Altfel spus, pentru italieni nu a mai urmat meciul fragmentat pe care și l-ar fi dorit, atletic, cu puține ocazii și multe dueluri individuale. A fost opusul, pentru care nu au avut soluție, o eșuare în larg greu de anticipat, Inter fiind de negăsit.

Am făcut istorie. A fost un obiectiv încă de la începutul sezonului trecut. E timpul să organizăm o petrecere mare și să ne bucurăm de moment. Am simțit această conexiune cu jucătorii și cu fanii. Este un moment minunat la sfârșitul unui sezon excepțional, dar îl merităm. E foarte greu să ajungi într-o finală ca asta. Cred că am gestionat entuziasmul și tensiunea în cel mai bun mod posibil.

- Luis Enrique, antrenor PSG

Cifrele meciului PSG - Inter 5-0

Suntem extrem de dezamăgiţi. Sunt mândru de parcursul echipei mele. În această seară, am fost împiedicaţi de presiunea incredibilă a parizienilor. Am ratat complet finala noastră. Dar le-am mulţumit băieţilor mei pentru acest sezon, chiar dacă nu am câştigat nimic în cele din urmă. Este foarte dureros, această înfrângere doare chiar mai mult decât la Istanbul în urmă cu doi ani (0-1 cu Manchester City). Am fost mai obosiţi decât PSG, ne-a lipsit precizia în pase, prospeţimea a fost de partea lui PSG. Ştiam că va fi greu, dar din punct de vedere tehnic, PSG a fost net superioară.

- Simone Inzaghi