Mărturia fotbalistului ruinat de droguri: „Îmi cheltuiam toți banii și familia făcea foamea acasă. Pentru cocaină mi-am vândut ceea ce dorisem în carieră atât de mult!”

Flávio Donizete, acum în vârstă de 41 de ani, și-a distrus cariera și viața din cauza drogurilor. Fostul apărător brazilian a ajuns să vândă medalia primită pentru titlul mondial al cluburilor câștigat cu Sao Paulo în 2006, în finala (1-0) cu Liverpool.

Fost câștigător și al Copei Libertadores în urmă cu două decenii, Donizete și-a povestit calvarul prin care a trecut: dependența de droguri, cu care s-a luptat timp de șapte ani. „Când mi se făcea poftă de cocaină, mă drogam și de 20 de ori pe zi pentru a-mi ucide ego-ul!”, a mărturisit fostul fundaș într-un interviu acordat pentru Globoesporte.

„Cu cât consumi mai mult, cu atât devii mai prins în capcană. Am vândut ceea ce îmi doream atât de mult să obțin", a declarat Donizete, care a atins vârful carierei prea devreme.

„Cu cât luam mai multă cocaină mă afundam și mai tare!”

La doar 21 de ani, Flavio privea de pe banca de rezerve cum São Paulo, cu Rogério Ceni, Cicinho și Amoroso în teren, a învins-o pe Liverpool (1-0) în Japonia și astfel a devenit campioană mondială, la mai puțin de o jumătate de an după ce luase Copa Libertadores.

Coșmarul brazilianului a venit dintr-o joacă: „Am început să ies seara cu prietenii și să beau. După ce m-am îmbătat, am văzut un grup de oameni care consumau droguri și am încercat și eu". Acesta a fost începutul unui cerc vicios și angoasant care i-a dat viața peste cap.

„Am fost dependent de cocaină aproape doi ani. De fiecare dată când o foloseam, mă afundam și mai mult", își amintește el. A ajuns să rămână fără bani și nevoia de a-și întreține dependența l-a determinat să ia decizii disperate. A vândut tot ce avea, inclusiv medalia de campion mondial pe care o câștigase în 2005!

Am vândut-o fără să-mi dau seama. Bineînțeles că am regretat mai târziu. Era un lucru câștigat cu multă sudoare și pe care l-am vândut pentru firimituri pentru a-mi satisface această dorință. După ce efectul a dispărut, m-am gândit «Ce naiba, ce am făcut? Cum am putut să fac asta?». Este revoltător!

Flavio Donizete, fost fundaș brazilian

Flávio Donizete și-a încheiat cariera în 2019, la Portuguesa: „Aș fi putut ajunge mai departe dacă nu ar fi fost drogurile. Nu aș fi fost un fenomen fotbalistic, dar am avut o mulțime de oportunități pe care le-am lăsat să scape”.

Cafu i-a făcut cadou replica medaliei de campion vândute!

Perioadă neagră din viața sa a rămas undeva în spate, dar himerele trecutului îl urmăresc. Cafu i-a dăruit o replică a medaliei de campion mondial pe care o vânduse pentru a-l consola, iar familia a devenit prioritară și pentru ea continuă să lupte:

"Nu am nevoie să plâng mereu și să-mi amintesc trecutul. Știu că uneori e dureros, trist, pentru că aș vrea să fiu într-o situație diferită. Dar Dumnezeu ne-a modelat astfel încât să pot spune (această mărturie) altor oameni, ca să facă ceea ce trebuie și să țină drumul drept în viață".

Organismul cerea drogul. Când beam un pahar, automat îmi venea dorința de a consuma droguri. Am avut această experiență. După ce am băut un pahar de bere, primul lucru pe care l-am făcut a fost să iau droguri în valoare de 50 de reali

Flavio Donizete, fost fundaș brazilian

„Soția era în spatele meu la toaletă, la gunoi și peste tot!”

În interviul pentru Globoesporte, Donizete a povestit cum s-a luptat soția să-l salveze: „Nu luam bani la mine. Niciodată. Dacă eram singur și aveam 10 reali în portofel, știam că mă voi duce să cumpăr droguri. Dacă găseam 30 de reali în portofelul ei îi luam pe toți. Într-o zi, soția mea, Cibele, și-a dat seama și mi-a spus «De azi înainte nu pleci afară decât cu buzunarele goale!.

Cibele stătea după mine 24 de ore pe zi. Dacă mergeam la toaletă, dacă ieșeam afară să arunc gunoiul, era mereu în spatele meu. Fără acest sprijin, căderea mea ar fi ireversibilă”.

Au fost șapte ani în care Flavio Donizete a abuzat de cocaină, fostul fundaș brazilian trăind luni crunte din cauza dependenței: „Mi-amintesc de o criză de sevraj. Nu voiam să ies deloc din casă pentru că știam că, dacă o fac, mă voi droga. Locuiam într-o favelă din Itapecerica da Serra.

Acolo sunt mai multe locuri în care oamenii consumă droguri ca și cum beau apă. Am luat și eu și mi-a dat o senzație... mi-a amorțit limba, mi s-a uscat gâtul. Am venit acasă și i-am spus soției mele: «Nu mă simt bine. Simt nevoia să mă droghez».

„Mă îngrășasem, nu mai puteam alerga, dar tot mă drogam”

Ea m-a oprit. Mi-a pus medicamente în suc și am leșinat, nu mă mai trezeam pentru nimic. Mă sculam noaptea, eram neliniștit și luam sucul care te face să dormi timp de trei zile. Mă trezeam la ora 15, mâncam și ea mă întreba dacă am iar poftă de drog. Eu dădeam din cap că am. Și o luam de la capăt. O săptămână mai mult am dormit”.

Nevoia e disperată, agonizantă. Drogurile ajunserseră să mă anestezieze. Cocaina era ca un medicament pentru durere de cap. Îți dă acea dorință, nebunie, plăcere pe moment. Puțin mai târziu, devine tristețe, apoi iar bucurie. Ai momente bune, după care te prăbușești spre depresie

Flavio Donizete, fost fundaș brazilian

Drogurile i-au distrus viitorul ca fotbalist și Flavio n-a mai putut să revină la nivelul la care era. Niciodată. A refuzat oferte de teamă să nu fie supus unui control antidoping. „Am început să mă îngraș din cauza băuturii, genunchii au început să mă doară și nu mai puteam alerga. Toate acestea împreună cu cocaina. Atunci mi-am spus «Voi renunța pentru totdeauna»”.

„Fetele mele nu mâncau acasă decât orez fiert și fasole, pentru că eu dădeam și ultimii banii pentru cocaină”

Chiar așa s-a întâmplat. Înainte de a cădea pradă drogurilor, Donizete a dus o viață confortabilă. Călătorea cu familia, organiza petreceri scumpe pentru fiicele sale și își permitea luxul de a-i cumpăra soției orice cadou își dorea. Dar standardul a scăzut și viața s-a schimbat brusc în rău.

„Nu mai ieșeam în oraș pentru că banii se cam terminaseră. Nu mai puteam să folosesc cardul, să-mi cumpăr băutura pe care o voiam, whisky de import. Am început să merg la barurile din apropierea casei, pentru că era mai mult de băut și plăteam și mai puțin. Apoi, nu mai făceam efortul să mă deplasez. Luam o ladă de bere și încă cinci sticle de Coca-cola și stăteam acasă.

De la alcool a ajuns curând la cocaină: „Aș fi făcut orice pentru a cumpăra droguri. Dacă primeam 15 reali și n-aveam nimic de mâncare, nu mă gândeam să duc banii acasă. Primul lucru era cocaina. Uneori, fetele mele nu mâncau. Din 20 de reali, luam ouă de 5 și cheltuiam 15 reali pe cocaină. Uneori nici măcar n-aduceam oule. Îmi lăsam familia să mănânce orez gol și fasole".

„E drogat și un ticălos, dar e al meu! Dumnezeu îl va elibera”

Ca să trăiască, Donizete s-a angajat zidar și zugrav sau găsea de muncă pe șantier. „Aveam sentimentul de vinovăție pentru că deseori eram șomer. Oamenii mă arătau cu degetul pe stradă, spunându-mi că sunt un vagabond, un ticălos. Amicii și familia au început să stea departe de mine”. Singura persoană care i-a rămas fidelă este Cibele. Au trecut aproape 20 de ani de când luptă împreună.

„Ea este îngerul meu păzitor și o iubesc foarte mult. Pot face multe alte lucruri pentru ea, dar nu o voi putea răsplăti vreodată pentru ceea ce a făcut pentru mine. Dacă Cibele m-ar abandona, mi-aș lua droguri de la primul colț de stradă. Dacă ea nu ar fi fost cu mine, aș fi fost un om mort. Lumea nu știu prin ce a trebuit să treacă alături de mine!”.

Cibele a recunoscut coșmarul, dar nu regretă că a rămas cu el: „Auzeam des oameni care spuneau «Cât ai de gând să rămâi cu ăsta? E un ticălos, un trișor, un drogat, un vagabond. Este un ticălos, dar este ticălosul meu! E un drogat, dar este al meu! Am știut că Dumnezeu îl va elibera. Și iată că m rămas cu Flavio și astăzi. Nu pot explica asta, însă este multă dragoste în spate!".