Secretele din spatele gardului lui Piţi

Printre antrenamente, refacere şi cumpărături, emoţiile meciului cu Franţa sînt tot mai puternice în rîndul “naţionalei”.

Grea viaţa de cantonament. La antrenamente e muncă silnică, iar în camera de ho­tel de la Santis­park, care mă­soară 28 de metri pătraţi cu tot cu ba­ie, to­tul e şi mai îngust. O zi din via­ţa echi­pei na­ţio­­nale în­ce­pe cu un mic de­­jun “subţire”, apoi ur­mează un an­trenament, prîn­zul, dis­cu­ţii in­di­­vidua­le, studiu vi­deo şi seara te­le­foane la rude şi prie­teni. “La primul antrena­ment a fost mai greu. Mi se încurcau de­ge­tele de emoţie în timp ce-mi legam şire­tu­rile la ghete. Acum mi-a tre­cut”, a povestit unul dintre tine­rii lotului .



Chiloţi şi şosete pe bandă rulantă

Marţi şi miercuri, de exemplu, între antrenamente şi şedinţele de re­facere, toată lumea a mers la cum­­părături. În prima zi a fost timp şi de o bălăceală la centrul Spa de lîn­gă hotel. La ma­gazine, jucătorii caută în primul rînd lenjerie intimă. Femeile de serviciu de la Santispark aruncă zil­nic zeci de perechi de chi­loţi sau şosete. “Se şi rup şi cînd nu ie­şim trimitem pe cineva să ne cum­pere”, a povestit un alt “tri­color”.



Dar cel mai căutat loc după ma­sa de seară este o cameră în care apar la vedere pachetele de ţigări. Din mărturisirile apropiaţilor se de­duce că Mutu şi Lobonţ sînt cei mai înrăiţi fumători. Dar nu sînt sin­gurii. Se strîng acolo, chiar cu vo­ia selecţionerului: “Mai bine aşa decît să fumaţi la geamuri şi să vă fotografieze pa­parazzii”.



Se epilează pe picioare şi pe piept

Pentru că nu există un spaţiu ame­najat pentru biliard sau altce­va, jucătorii preferă holul hotelului pentru discuţii. Jos, la recepţie, se strîng doar oficialii FRF. Înainte de cul­ca­re, cei care au nevoie folosesc ma­şi­nile de tuns pentru părul de pe picioare sau de pe piept, trec la duş, apoi se cremuiesc şi se bagă în pat. E un ritual important: “pentru că la accidentări fi­re­le de păr pot face infecţii şi pentru a evita astfel de lu­cruri unii pre­feră să se epi­le­ze”.



Bineîn­ţe­les că seara toa­tă lu­mea e pe te­lefoane. Mulţi dis­cu­tă cu fa­mi­liile. Mutu îşi fo­loseşte tele­fo­nul cu pie­le roşie marca Vertu pen­tru cele mai lungi convorbiri cu Ame­rica, acolo unde se află Consue­lo şi cele două fetiţe ale lui.

Piţurcă trăieşte meciurile zi de zi

Selecţionerul face notă discor­dan­tă faţă de restul grupului. Băieţii îl văd rar în afară de antrenament. “Nu ies din cameră! Am treabă. Vedeţi şi voi ce fac jucă­torii!”, îi mai atenţionează Piţurcă (foto) pe secunzi. În rest, stă doar în cameră. Acolo unde are vreo do­uă table pe care se joacă zi şi noapte. Ce-i trece prin cap seara pune în practică a doua zi la antrenament. Practic, încearcă să joace meciurile din imaginaţie. “A văzut vreo 15 casete cu francezii şi tot nu s-a săturat ”, a povestit un apro­piat al lui pentru Gazetă.



“Mereu i se pare că mai trebuie să adauge ceva şi iar intră cu nasul în hîrtii. Cred că visează Franţa!”. Aşa trece o zi din viaţa antrenorului echipei naţionale la Santispark.

Stingerea la ora 23:00

Mai e o categorie care face par­te tot din acest peisaj. Federalii. Ei sînt responsabilii cu buna dispoziţie. E vorba de Prunea, Prodan sau Belodedici. În afară de orga­ni­zare, ei au şi misiunea de a-i des­tinde pe “tricolori”. Asta se întîm­plă seara, la o bere sau la un pahar de vin roşu, dacă Piţurcă îşi dă acordul. Mircea Sandu e ocupat cu sarcinile pe care le are la UEFA, dar e prezent aproape la fiecare cină a “tricolorilor” de la Santispark. Ziua se închide la ora 23:00. Atunci selecţionerul vrea ca toată lumea să doarmă astfel încît echipa să se trezească odihnită pentru o nouă zi.

Masorii fac febră musculară, dar Mutu le dă toată diurna

Staff-ul medical este în alarmă perma­nentă. Camera doctorului Pom­pi­liu Popescu arată ca un adevă­rat cabinet medical, funcţiona­bil non-stop pentru “tricolori”. Ma­sorii au viaţă grea. Se culcă ulti­mii, după miezul-nopţii. Înainte de stingere, merg din cameră în cameră şi le fac masaje jucătorilor pînă fac febră musculară la mîini.



Nu se plîng de oboseală. Ştiu că de munca lor depinde în mare măsură randa­mentul băieţilor la antrenamente şi la meciuri.



Pe lîngă diurnă, ei mai sînt “premiaţi” de “tricolori” cu cîte o sută-două de euro. Mutu e cel mai darnic din acest punct de vedere.