10 concluzii, „la cald”, imediat după Austria - România 2-1 în etapa a 3-a din preliminariile Campionatului Mondial.
1. România nu a arătat rău în primele 45 de minute, România a fost zob, 6-0 pentru Austria fiind raportul ocaziilor de gol. Distrusă de o echipă net superioară, și pe flancuri, și în centru. O primă repriză în care comentatorii n-au enunțat decât o singură veste bună pentru telespectatorii Antenei, trailerul noului sezon de Insula Iubirii.
2. În actul secund am progresat cu viteza unei conexiuni dial-up, cu prima ocazie semnată abia în '71. Pe final, Șut, Miculescu, Tănase ne-au dat speranțe și ne-au convins că rezervele meritau mai devreme să-i înlocuiască pe titulari.
3. E un fapt, diferența gigantică din Austria nu e o surpriză. Ai lor sunt și joacă la Bayern Munchen, la Borussia Dortmund, ai noștri abia mai prind banca pe la Parma și Cagliari.
4. Ne e frică să rulăm generații noi la naționala mare și rămânem în urmă. Superputerile Spania și Franța aruncă în luptă puști de 17 și 20 de ani, cel mai tânăr fotbalist al nostru are 25.
5. Fractura dintre dorință și posibilități devine problematică. Mircea Lucescu și-a propus un alt nivel al României după Euro. Momentan, noi nu suntem în stare să-l blocăm pe Gregoritsch la o „fixă” simplă. Care posesie?! O incompatibilitate ce ne îndepărtează de Mondial.
6. E complicat să-i caracterizezi pe jucători. Sigur că Rațiu și Bancu au comis-o în apărare, Drăguș n-a dibuit atacurile în stânga, dar oare cine a avut o prestație agreabilă pe „Ernst Happel”? Numai Horațiu Moldovan, eligibil pentru un transfer important în această vară.
7. Avem 3 puncte în 3 meciuri și lucrăm cu două variante: să facem calcule SF, cu noi invincibili în următoarele 5 runde, în care și adversarele să joace pentru Stanciu&Co., fie să realizăm că tocmai ne-am luat adio de la calificarea directă la Campionatul Mondial. Nici locul secund în grupa H nu mai e plauzibil.
8. Așa că ne agățăm de barajul livrat prin Liga Națiunilor. Pe care l-am obținut cu Mircea Lucescu pe bancă și tot cu Lucescu trebuie să-l atacăm. E un drum început cu mult curaj de actualul selecționer, așa ar fi corect să-l și încheie. Indiferent dacă peste un an vom ofta amar „prea târziu l-am avut pe Lucescu”.
9. În același timp, realizăm și cât de bun a fost Edi Iordănescu.
10. Ni se pare că ne-am săturat de Europa până când ne mândrim cu 15.000 de români care colorează în galben Viena. Asta nu era posibil în urmă cu 15-20 de ani. Românul mediu are azi un trai superior, călătorește atât de ușor de la Satu Mare până în inima continentului și pentru că țara nu a virat încă spre izolaționism.
{{text}}