Dincolo de trofee și performanțele setate într-o carieră de excepție, Cristina Neagu și-a câștigat definitiv locul în galeria sacrosanctă a sportului românesc, lângă intangibilii Patzaichin, Nadia, Năstase, Hagi, Lipă sau Halep.
Nu mulți sportivi reușesc să își câștige un loc în liga celor considerați de neatins.
La 36 de ani și după o carieră stelară, Neagu a depășit limita recunoașterii în propriul sport, devenind treptat un simbol național. Alături de Nadia Comăneci, Simona Halep, Elisabeta Lipă, Ilie Năstase, Gheorghe Hagi sau Ivan Patzaichin, Cristina Neagu e astăzi un reper cultural și identitar în România, un punct de referință veritabil în fenomenul sportiv de la noi și un model din care tinerii își trag seva.
Exemplară la națională, determinantă la echipele de club, adulată de o mare parte din fani, atentă cu imaginea și cu valorile pe care le apără, chiar și în clinciurile dificile pe care le-a avut cu contestatarii sau presa, Cristina Neagu poate acum să respire. La capătul carierei de jucătoare, la ieșirea de pe parchet, a devenit un ambasador al sportului românesc
Lângă cei mari, în istorie
Cu patru titluri de cea mai bună jucătoare a lumii, record în handbalul feminin, plus un palmares consistent la nivel de club și echipă națională, moștenirea de 25 de ani pe care o lasă în spate și pe care avem acum ocazia să o parcurgem este impresionantă.
Încăpățânată, ca mai toți marii campioni, obișnuiți să vadă lucrurile într-un mod pe care restul nici măcar nu îl intuiesc, flămândă și perseverentă atunci când organismul a suferit blocaje chinuitoare, Cristina s-a remarcat și printr-o personalitate aparte.
Dincolo de influența de la națională, Buducnost ori CSM București, Cristina Neagu și-a construit o figură originală și credibilă. Maniera în care fanii s-au raportat la ea în ultimele apariții de dinaintea retragerii e elocventă: la Esbjerg, de exemplu, românii au bătut sute de kilometri pentru a-i fi alături în ultima escală europeană, înghesuindu-se la autografe deși rezultatul le-a fost potrivnic „tigroaicelor”.
La fel și acasă, la București, unde lacrimile de adio ale Cristinei Neagu au mișcat o „Polivalentă” întreagă. Genul de rămas-bun la care doar legendele au acces și care au răsplătit două decenii și jumătate de carieră construită cu multă migală.
Accidentările grave, parte din călătoria ei, n-au făcut decât să-i consolideze imaginea publică de sportiv care nu cedează niciodată, indiferent de obstacole, de aici și valul de simpatie care a însoțit-o până în ultimele minute ale vieții profesionale.
Modelul unei generații
În mediul juvenil, în zonele mai puțin vizibile publicului larg, impactul Cristinei Neagu va contribui și de aici înainte la șlefuirea noilor generații, un atribut al marilor sportivi. Copiii care încep să joace handbal - și nu numai - văd în Cristina Neagu întruchiparea succesului autentic, atins prin muncă, sacrificii și caracter.
Ilie Năstase și Simona Halep au performat în epoci diferite ale tenisului, Nadia a atins perfecțiunea în gimnastică, obsesivul Hagi a fost o încântare în anii 80-'90, Elisabeta Lipă a luat crema canotajului în secolul trecut, în timp ce Ivan Patzaichin, un monument în canoe, s-a diferențiat prin trudă și prin caracterul său aparte.
Cristina Neagu nu are cum să lipsească de pe această listă.
Cu un parcurs marcat prin consistență și sacrificii, a ajuns să exceleze în sportul său și să inspire generații întregi de copii. Răsplata unei cariere de asemenea calibru va fi palpabilă ani mulți de aici înainte, la fel cum ceilalți titani ai sportului românesc poartă în continuare, și la decenii distanță, laurii acumulați.
{{text}}