Andrea Pekovic (37 de ani), fost număr 9 WTA, a scris pe blogul său despre finala masculină de la Roland Garros, având o altfel de abordare.
Andrea Petkovic s-a retras din tenis în 2022 având șapte trofee WTA și drept cea mai bună clasare în ierrahia mondială locul 9.
Considerată intelectuala circuitului, jucătoarea din Germania a și scris o carte despre cariera sa. Pentru că se descurcă și lumea cuvintelor, ea ține un blog pe platforma Substack.
Ea a analizat și finala masculină de la Roland Garros câștigătă de Carlos Alcaraz în fața lui jannik Sinner după două ore și douăzeci și nouă de minute cu scorul de 4-6. 6-7 (4). 6-4. 7-6 (3) 7-6 (2). Mai mult, ea a pus-o într-un context aal rivalității dintre italian și spaniol.
Andrea Petkovic FOTO Imago Images
Andrea Petkovic: „Cum poți face un jucător care trăiește din creativitatea sa mai constant, fără a-i pierde originalitatea?”
„Doi tineri din generația Z, adesea criticată, au rezolvat problema atenției scurte pentru binele omenirii. Dacă ar fi fost atât de ușor!
Ce meci a fost, ce moment minunat să fii în viață. Cinci ore și jumătate de lovituri perfecte, de forță mintală și perseverență, de credință și abilități fizice, iar dacă mai folosesc încă un clișeu pentru a descrie această finală, mă voi concedia din propriul meu blog.
Să lăsăm banalitățile în urmă și să trecem la esența lucrurilor.
Când l-am întrebat pe antrenorul lui Carlos și campionul de la Roland Garros din 2003, Juan Carlos Ferrero, la începutul anului, la ce au lucrat în perioada de pauză, el mi-a spus că încercau să-l facă pe Carlos mai constant. Un lucru ușor de văzut și de spus, dar unul dintre cele mai greu de realizat.
Cum poți face un jucător care trăiește din creativitatea sa mai constant, fără a-i pierde originalitatea? Aceasta a fost sarcina cu care s-a confruntat echipa lui Alcaraz și, ce pot să spun, au reușit să o îndeplinească. În timp ce oamenii se întrebau dacă Alcaraz și inconstanța sa pot apăra titlul de la Roland Garros, eu stăteam acolo și mă întrebam: unde naiba văzuse inconstanța?
Da, Carlos pierde câte un set ici-colo (eu încă cred că pur și simplu se plictisește și îi place tensiunea), dar dacă ne gândim la ultimele patru săptămâni de tenis, trebuie să acceptăm un adevăr uimitor: unele dintre cele mai importante meciuri din ultimele patru săptămâni au fost câștigate de Carlos pentru că a fost jucătorul mai constant.
Semifinala de la Roma împotriva lui Lorenzo Musetti: Alcaraz se descurcă mai bine cu vântul și câștigă meciul.
Finala de la Roma împotriva lui Jannik Sinner: Alcaraz salvează mingea de set, nu ratează nicio minge în tie-break și câștigă în două seturi.
Optimi de finală la Roland Garros împotriva lui Ben Shelton: Carlos câștigă primul set în tie-break, deși Ben este jucătorul mai agresiv. Dar Carlos a făcut mai puține erori neforțate.
A început să câștige meciuri pentru că rămâne calm și nu ratează. Cu un model clar în minte, el domnește. Servește larg, în colțul liber. Apelează la scurte doar când se află în interiorul liniei de fund. Atacă la fileu când scorul o cere. Și, desigur, adaugă și puțină magie.
Un lucru a devenit foarte clar: Carlos Alcaraz are nevoie de Jannik Sinner. Fără el, mintea frumoasă și originală a lui Carlos devine un fluture care vrea să vadă un milion de flori. Cu Jannik acolo, el se concentrează cu precizie laser pe cum să-l învingă.
În ultimele două tie-break-uri, Carlos a fost jucătorul mai consistent. De fapt, să lăsăm deoparte tie-break-ul final. Acela a fost tenis de pe altă planetă. Toate stelele s-au aliniat, cele consistente și cele creative, și au transformat tenisul dintr-un joc într-o formă de artă. Îmi cer scuze pentru mai multe platitudini.
Andrea Petkovic: „Pep Guardiola ar putea să-l folosească pe Jannik Sinner în echipa sa”
Jannik, pe de altă parte, a pus capăt ideii că nu poate rezista pe teren mai mult de patru ore. Poate că a pierdut meciul, dar oricine sprintează la un drop-shot la 4-5 și 15:30 în setul cinci, după cinci ore și 15 minute, așa cum a făcut Jannik ieri, și apoi face break pentru a ajunge la 5-5, nu mai merită această reputație.
Când Pep Guardiola a revoluționat fotbalul cu strategia sa de pressing avansat, probabil că nu se gândea la un jucător de tenis care să o perfecționeze.
De fiecare dată când îl văd pe Jannik Sinner jucând, mă gândesc la o echipă de fotbal antrenată de Pep Guardiola. Deși Pep nu a inventat acest stil de joc, el l-a modernizat și l-a transformat în ceea ce este astăzi.
De fapt, o echipă care practică pressingul avansat se „apără” atât de sus pe teren, încât pare că încă atacă, deși, tehnic, se apără.
Pe parcursul unui meci de fotbal, echipa care este presată va începe să facă greșeli și să rateze pase, deoarece echipa care presează este atât de sus pe teren, încât pare că te sufocă. Nu poți gândi când nu poți respira.
Jannik Sinner a adaptat această strategie la tenis și a perfecționat-o cu ușurință. Nu urmăresc în detaliu Premier League, dar din ce am auzit, Pep ar putea să-l folosească pe Jannik în echipa sa. Ghiciți ce face ca strategia de joc cu pressing avansat să fie infinit mai greu de pus în practică?
Numește-o creativitate, numește-o originalitate, numește-o haos. Carlos Carlitos Haos este toate aceste lucruri și multe altele, pentru că, în ultima vreme, în buclele roșii ale adversarului său Jannik Sinner, a găsit consistență”.
{{text}}