Mondialul Cluburilor, un fel de Daciadă FIFA, ediția de vară

CMC pe românește, CWC în originala engleză. Sunt acronimele unei inutilități planetare indexate cu multe zerouri financiare.

La început a fost Cupa Intercontinentală. CCE împotrva Libertadores. Mai întâi în dublă manșă, la începutul anilor șaptezeci, apoi, când automobilele japoneze au început să se vândă și dincolo de țărmurile Țării Soarelui Răsare, taraba s-a mutat la Tokyo, pe teren neutru, așa cum a fost și la acel Steaua cu River Plate, în 1986.

Apoi, încet-încet, au fost invitate și alte campioane continentale, s-au ales drept gazde zonele arăbești cu mulți petrodolari, iar acum caravana colorată s-a mutat în America.

32 de echipe, opt grupe și o lună de zile de meciuri, cu finala pusă tocmai pe 13 iulie. Dar și cu o grămadă de inconveniente, oboseala fiind poate cel mai important dntre ele.

Cu soarele-n cap

Pentru ca un meci precum PSG - Atletico să poată fi văzut în Europa la ceasuri decente de seară, în California el trebuie să înceapă la ora 12 ziua, cu soarele în cap, cu camerele tv plasate contre-jour, de nici n-am putut vedea dacă are sau nu dreptate presa spaniolă, care-l face praf pe Istvan Kovacs.

Această oră imposibilă nu e decât unul dintre neajunsurile unei competiții.

Nu neapărat jelania spaniolilor că de la căldură și de la gazonul cu mult plastic în componență i-au durut degetele de la picioare, cât faptul că această competiție pe bani foarte mulți nu convinge pe nimeni, însă bine e să bifezi prezența, să-ți încasezi cecul și, firește să taci din gură. Când vezi contul, îți trec și falangele inferioare, și metatarsienele.

Odă amatorismului!

Ce rost are ca planeta să privească (iar aplaudacii să laude) o competiție unde Bayern o bate pe Auckland City cu 10-0? Și unde, parcă siderat de ceea ce vede, un arbitru din Senegal dă cinci minute de prelungire? La 10-0?!

Dar am auzit că acestea ar fi indicațiile, să se contabilizeze orice secundă. Însă la 10-0 mai trage cineva de timp? Se va spune că neozeelandezii de la Auckland City sunt semiamatori și câțiva dintre băieți n-au putut să-și ia concedii de la muncă, să meargă în America, poate cu ei n-ar fi fost 10-0, ci doar vreo șapte-opt. Păi tocmai aici e esența.

Ce caută echipele de top ale fotbalului în această vacanță americană unde trebuie să întâlnească funcționari de bancă de la Antipozi? Așa era pe marea arena a Daciadei comuniste, fruntașii în producție doreau să fie primii și în sport…

Nimeni nu se va omorî cu firea

Cum FIFA are aplaudacii săi, aceștia au și început să răspândească teoria că din optimi încolo, când vor ieși din cursă Auckland, Esperance Tunis, Mamelodi sau Ulsan, vom avea meciuri pe viață și pe moarte între marile cluburi europene și cele sud-americane. Greu de crezut.

Se va intra deja în luna iulie, iar Real, Bayern sau PSG se vor gândi câ în curând va începe sezonul de toamnă și-și vor cruța forțele.

Bugetele acestor cluburi sunt imense, nimeni nu se va da de ceasul morții să înșface premiile oferite, mult mai important e ce urmează să se întâmple în Liga Campionilor, nu în această excursie din care te întorci cu degetele umflate și, ca suvenir, cu tricoul unui taximetrist neozeelandez, pe care tocmai l-ai învins cu 10-0!