Mortul de pe Academiei

De-acum e confirmat că Universitatea Craiova s-a despărțit de doi titulari, Denil Maldonado (27 de ani) și Alexandru Mitriță (30). Primul, vândut în Rusia, celălalt în China.

Să convenim că plecarea hondurianului Maldonado, fotbalist mai degrabă limitat, de pluton, n-o va afecta foarte tare pe Craiova.

Cum inspirat scria deunăzi Buzărin: „Ca el mai găsești în Honduras, în Guatemala, la Polul Nord și poate chiar în țară".

Iar vânzarea lui Maldonado se justifică pe deplin, afacere pe cinste!, în condițiile în care Universitatea a plătit pentru fundașul central venit de la Motagua Tegucigalpa 500.000 de euro și l-a vândut lui Rubin Kazan cu 1,75 milioane! Patronul Mihai Rotaru chiar are motive să-și frece mâinile de bucurie.

Problema se pune însă altfel, complet diferit, când vorbim despre Mitriță. Întrucât cel poreclit Piticul n-a fost un jucător oarecare pentru formația alb-albastră, ci golgheterul și liderul ei.

Nu numai că a înscris 19 goluri în sezonul recent încheiat, secondându-l pe Louis Munteanu (23) în ierarhia marcatorilor, dar a tras echipa după el meci de meci.

E ceea ce, fair, a recunoscut însuși Rădoi, antrenorul care a cizelat-o pe Craiova: „Am depins foarte mult de Mitriță”. Absolut, pe de-a întregul adevărat.

Dacă adevărată e și expresia, valabilă și la case mai mari decât e Universitatea, că fiecare jucător are un preț și e de vânzare, indiferent de numele lui, atunci despărțirea de Mitriță nu trebuie să surprindă. Iar să-i indigneze pe fanii din Bănie nici atât.

Chiar dacă, să ne aducem aminte, Craiova l-a mai vândut o dată pe Alex și a încasat de la New York City 8 milioane în 2019. Că "Piticul" n-a rupt gura târgului în străinătate, nici în SUA și nici, împrumutat fiind, în Arabia Saudită (Al Ahli, Al Raed) și Grecia (PAOK), e o altă poveste.

De precizat că oferta făcută de Zhejiang Professional FC era foarte tentantă. Deoarece Universitatea va primi două milioane de euro (din care unul ar ajunge la jucător), iar Mitriță un salariu mai mare decât dublu.

De la 60.000 de euro pe lună în România la 140.000 de euro în China, o creștere menită să atragă pe oricine. Căci ce fotbalist tricolor ar întoarce spatele unui contract de 1,7 milioane pe an?!

Și nu numai atât. Căci Zhejiang a bătut palma cu Mitriță pentru o înțelegere pe 3 ani și jumătate, ceea ce înseamnă că Alex, 30 de ani împliniți pe 8 februarie, va avea cariera asigurată până la 34 de ani. El va câștiga în acest interval circa 6 milioane de euro numai din contract, fără bonusuri, fără prime etc.

Ca atare, întâi în interesul jucătorului, apoi și al grupării oltene, și vânzarea lui Mitriță trebuie privită ca o lovitură. Deși Alex pleacă fără să-și fi realizat visul de a cuceri titlul de campion, obiectiv mereu asumat de club și de fani, dar niciodată atins după 1991, evitând polemica legată de palmares, siglă etc.

Deci nu i se poate reproșa nimănui, iar lui Mitriță și mai puțin, tranzacția abia încheiată. Una din care clubul s-a tensionat. Suporterii Universității au strâmbat din nas, unii chiar au vociferat, la auzul veștii că echipa l-a pierdut pe omul ei numărul 1. "Dacă n-am luat noi campionatul cu Mitriță, nici atât n-o să-l mai luăm fără el!", se lamentează fanii și nu-s de contrazis.

Ca să-i liniștească pe nemulțumiți, să le închidă gura și să nu fie acuzat că tot vinde jucători, Mihai Rotaru s-a gândit să caute un țap ispășitor în afară.

L-a găsit repede în persoana selecționerului: "Mitriță ar fi preferat să rămână aici, dar a zis: «Dacă naționala nu are nevoie de mine, mai bine plec!»". N-a spus public asta Mitriță, pretinde patronul că ar fi declarat.

Își imaginează vreun om de bună-credință că, folosit mai mult de Mircea Lucescu la națională, nu 7 minute cu Austria și 35 cu Cipru, Mitriță ar fi refuzat atât de tentanta propunere a chinezilor?!

Greu de crezut, de aceea declarația lui Rotaru pare ipocrită. În sensul în care sugerează că nu trebuie tras de mânecă, arătat cu degetul, cel ce l-a vândut pe Mitriță, ci selecționerul pentru că nu l-a titularizat. Atenție, e părerea unuia care a susținut permanent convocarea "Piticului" la lot!

Nu neagă nimeni meritele lui Rotaru. A investit și investește în Universitatea. A ridicat-o și o ține sus. De data asta, deși chiar nu era cazul, a dat însă cu bâta în baltă ca-n bancul cu milițianul care, neștiind să scrie Edgar Quinet, a mutat mortul pe Academiei. Dar e stilul său să-i considere pe ceilalți mai fraieri decât sunt. Ușor de păcălit.