Prima alegere nu este întotdeauna cea bună pentru tine, dar atunci când îți găsești cu adevărat locul performanțele nu întârzie să apară. Fosta spadasină Ana-Maria Brânză oferă unul dintre cele mai puternice exemple în acest sens.
Pe parcursul carierei sale sportive de 27 de ani, Ana-Maria Brânză a obținut numeroase medalii, dintre care 13 la Campionatele Europene, 7 la Campionatele Mondiale și 3 la Jocurile Olimpice. Toate acestea nu ar fi fost, însă, posibile dacă s-ar fi lăsat descurajată de prima sa experiență în sport.
Ana-Maria Brânză nu a urcat pe scenă conferinței Imobiliare.ro HUB Național 2025 cu o spadă, ci cu povești care au tăiat direct în esența performanței. A vorbit despre acel „ceva” care a făcut-o să se simtă acasă în sala de scrimă și despre cum victoria adevărată nu se măsoară în bani, ci în perseverența de care dai dovadă când te ridici după fiecare eșec.
„Știu că sună ca un clișeu, dar cred că scrima m-a ales pe mine”
„Știu că sună ca un clișeu, dar cred că scrima m-a ales pe mine”, a spus Brânză, explicând cu amuzament cum părinții ei au decis să o trimită să facă sport într-un cadru organizat pentru că nu era chiar acel copil “de pus în ramă”. Prima opțiune? Tenisul de câmp. Acesta s-a dovedit a fi însă rapid un real eșec.
„Nu m-au întrebat dacă vreau să merg la tenis. Mi-au luat o rachetă din aceea cu ramă de lemn. Eu aveam 40 kg, racheta 20 kg și o căram la teren în fiecare zi. Ajunsă la terenul de tenis de câmp făceam parte dintr-o grupă de 10 copii, eram singura stângace, iar acel domn antrenor nu s-a gândit niciodată măcar să înceapă cu stângacii, motiv pentru care eram ultima de fiecare dată, mă plictiseam, făceam câte o trăsnaie, eram trimisă să bat mingea la perete și așa s-a terminat. După un an de zile am cedat”, a povestit fosta spadasină în cadrul evenimentului care a marcat 25 de ani de activitate pentru primul portal autohton care a oferit servicii de digitalizare a pieței imobiliare din România.
Salvarea a venit din partea fratelui ei, care pe atunci juca la echipa de fotbal a CSA Steaua, care a propus o alternativă neașteptată - scrima.
„Nu știam nimic despre scrimă, nici măcar nu-mi imaginam că mai sunt sportivi care se duelează cum vedeam eu în filme. Nu eram prietenă nici cu Zorro, nici cu D'Artagnan, dar mi-a stârnit curiozitatea și am vrut să merg să văd despre ce e vorba. Și vă spun: de când am pășit în sala de scrimă, pe lângă faptul că mi s-a întipărit pe retină imaginea aceea cu toți sportivii îmbrăcați în costume albe care se duelau, am trăit un sentiment pe care nu l-am mai trăit niciodată în viața mea. Un sentiment de apartenență. Eram un copil de 11 ani care nu cunoștea nimic în acel spațiu, dar care s-a simțit acasă”, a explicat Brânză.
„A devenit casa mea pentru mai bine de 20 de ani și nu regret nici măcar o zi. Scrima a fost marea mea pasiune, a devenit un job, am trăit și bune și rele acolo, dar pot să spun la final, cu toate durerile și supărările, eșecurile, dar și cu toate medaliile, că a meritat fiecare secundă”, a mai adăugat campioana.
De ce să faci sport când profitul nu e garantat?
Întrebată dacă are rost să muncești într-un domeniu în care mulți nu fac profit în ciuda eforturilor pe care le depun zilnic, Ana-Maria Brânză a răspuns cu sinceritate.
„Am fost acel copil care a intrat în sală și și-a dorit să devină un campion. Am avut curajul și îndrăzneala să visez și am muncit în fiecare zi pentru acel vis. Eu știam că vreau să ajung pe podium, la medalie. Medalia de aur este cel mai puternic simbol pentru un sportiv. Este o mare greșeală să te gândești dacă este profitabil sau nu. Tu vrei să ajungi la acea medalie. Ulterior, cu siguranță vor veni și recompensele”, a spus fosta sportivă în cadrul evenimentului organizat de Imobiliare.ro.
Mai mult, aceasta a ținut să menționeze că medaliile de aur pe care le pot câștiga sportivii nu sunt nici pe departe fabricate din aur. Doar cele de la Jocurile Olimpice sunt suflate cu aur, încă un indiciu că valoarea efectivă a acestora nu stă în lucrurile materiale.
Educația financiară pe care i-au oferit-o părinții a fost un real ajutor. Fosta sportivă a povestit că ei au știut să o ghideze din primele momente în care a câștigat ceva din sport. Părinții au decis ca o parte considerabilă din primele sale câștiguri, mai exact 80%, să ajungă într-un cont la bancă, iar restul sumei să fie cheltuită de ea exact așa cum își dorea.
„Când ai 17 ani și ai câștigat primii tăi bani ai senzația că totul ți se cuvine. Nimic mai greșit”, a mai adăugat Ana-Maria Brânză. Ea a recunoscut, totodată, că pentru a face bani în sportul românesc trebuie să ajungi la performanțe notabile și puțini sunt cei care reușesc acest lucru.
Ce înseamnă să faci cu adevărat performanță în sport?
Drumul spre vârf nu e o linie dreaptă, iar fosta spadasină știe cel mai bine ce înseamnă să cazi exact când toți se așteaptă să strălucești. Fiecare medalie vine cu un preț nevăzut: eșecuri, renunțări și momente de îndoială. Iar uneori, chiar și cei mai buni ajung jos – la propriu.
„În performanță nu e vorba doar despre medalii și recunoaștere. Sunt momente în care ești jos, la propriu”, a spus Brânză, amintind de Jocurile Olimpice de la Londra din 2012, când a fost eliminată din primele tururi.
„Singura variantă pe care o ai atunci când ești jos este să te ridici, să te scuturi, să pornești din nou pe drumul performanței”, a punctat sportiva.
{{text}}