Dacă mai era cazul, ultimele zile ne-au dovedit, încă o dată, că suntem o țară specială, special de bolnavă, cu mici șanse de recuperare, dacă cei care o conduc nu se trezesc naibii odată!
La începutul lunii, un președinte de Consiliu Județean din vest, de la Timișoara, altădată simbolul revoltei împotriva unui sistem ce ne ducea la groapa Europei, iniția un proiect de lege.
Doar pentru ca "Poli", rătăcită prin Liga a 3-a, să se poată recupla la banii publici de la Primărie, de la Consiliul Județean Timiș și să reînvie astfel, să reînceapă drumul spre ieșirea din anonimat, din uitare.
Proiectul ăsta, care înseamnă o și mai mare risipă de bani publici, naționali sau locali nici nu mai contează, că tot aia e!, e, după părerea mea, de neconceput în aceste vremuri tulburi, când România a ajuns la un deficit de aproape 10% din PIB.
Ni se spune că va fi ținut sub control. dar azi, când m-am dus la pompă, motorina era 7,44, de la 7,07, acum vreo două-trei săptămâni.
Pe furiș, proiectul a trecut de Senat și, odată ajuns în faza de dezbateri la Comisia pentru Sport de la Camera Deputaților, se sparge public. Reacții, lumea a luat foc, "gata, se fac jocurile pentru Steaua, să capete drept de promovare".
O nebunie provocată de modificarea articolului 27 din Legea Sportului, care prevede că "două sau mai multe unități administrativ-teritoriale și/sau instituții publice au dreptul să se asocieze, conform art. 21, alin 2' formând un club sportiv de drept privat, cu personalitate juridică".
Prima dată, dacă te gândești așa, repede, vrei să mai citești o dată. Și încă o dată. Fiindcă e de noaptea minții. Cum adică, din bani publici faci o chestie privată? Și nu e o chestie care să țină de siguranța națională. Nu, totul e doar așa, să se bage și mai mulți bani publici în sportul profesionist. Până și Consiliul Concurenței a zis că e OK.
La Camera Deputaților, AUR a vrut să adauge chiar mai mult, pentru ca echipe precum Steaua sau CS Dinamo să poată promova chiar așa cum sunt, fără să mai fie nevoie de altă asociere. Ciudat, nu știu cum, nu s-a aprobat.
S-a mai introdus măcar un amendament, ca salariile profesioniștilor să nu poată fi acoperite decât până la limita de 6.000 de euro. Bunnnn!
După toată această comedie a erorilor și ororilor, al cărei final a fost amânat de politicieni, azi, în plenul Parlamentului, probabil și el speriat de ce a stârnit, de reacțiile presei, dar și de majoritatea opiniilor pe subiect, a ieșit public Alfred Simonis. Care ne-a explicat că scopul acestui proiect fost doar să poată ajuta "Poli", nicidecum să creeze avantaje unor cluburi ca Steaua și CS Dinamo.
Că a discutat cu colegii din Parlament, că proiectul se poate întoarce iar la Camere, că se poate modifica, iar!, că lumea a înțeles greșit termenul de "instituții publice", asociindu-l cu ministerele etc. Deci o lege care mai avea un pas să fie adoptată de Parlament a trecut așa, neclară, prin Senat și Camera Deputaților, ca prin brânză.
Unde aleșii au semnat ca primarii. Da, ca primarii ăia care vor avea mână liberă să cheltuie fără număr banii publici pentru a-și dovedi ce tari sunt în comparație cu cei din județele limitrofe sau cu cine or avea ei pariuri d-astea făcute la o chermeză. Că până acum cică le era frică de Curtea de Conturi, care nu aplică legea uniform. Ei, cu asta scapă, n-o să le mai fie frică de nimic!
Iar acum, că zice inițiatorul că lucrurile nu sunt clare, hai s-o întoarcem, să ne mai gândim, s-o mai modificăm. Cei pe care i-am votat nu s-au prins. Și acum facem ca în copilărie: "Hai la groapa cu furnici, ba-i aici, ba nu-i aici!". Cu legea!!!
Nu-ți vine să crezi că așa ceva e posibil. Zici că suntem într-un perpetuu delir. Ne jucăm de-a legea pe banii și destinul României. Spune chiar și Alfred Simonis într-un interviu că "e de noaptea minții. Niciun județ nu se poate bate cu bugetul Ministerului Apărării".
Cum naiba, că era cât pe ce să se voteze. Și, atenție!, fără niciun prag maxim, adică să se stabilească un procent de 5% sau 10% ce poate fi alocat sportului profesionist din bugetele unităților administrativ teritoriale. Nu, e la liber, cât e nevoie, cât trebuie ca să fim mai sus ca X sau să nu retrogradăm ca Y, "ca să-și satisfacă unii egoul de lideri", cum spunea cineva.
Vorbind cu mai mulți oameni de fotbal, sau din sport, am dedus că am pus iar căruța în fața boilor. Nu despre a deschide și mai mult robinetul banilor publici în sportul de performanță este vorba. Lucrurile se pot face cu totul altfel.
Mai normal ar fi fost să se modifice legea sponsorizării, să încurajăm cumva marile firme să investească în sportul profesionist. Iar statul să investească în sportul de masă, care înseamnă, simultan, sănătate, educație. Și apoi, dacă chiar nu se poate fără banii publici, că vezi Doamne altfel moare sportul profesionist, măcar în noul proiect de modificare a Legii Sportului să existe undeva o frână, să nu se poată ajunge la anomalii ce nu mai pot fi reparate.
Nu știu dacă Timișoara și Timișul și-au rezolvat chiar toate problemele, dacă oamenii sunt mulțumiți și au rămas atât de mulți bani că își pot permite să se joace de-a fotbalul profesionist. Chit că nici măcar nu-i musai ca "Poli" să fie în Superligă. E clar că suporterii își doresc asta, edilii la fel, dar chiar ați terminat totul de făcut pe acolo?! N-am auzit de probleme sau proteste de stradă fiindcă echipa e încă în Liga a 3-a. Și totul se poate multiplica în toate județele.
Dar la modul în care lucrează (sub)clasa politică, la disprețul ăsta pentru resursele și așa tot mai puține, pentru care trebuie să plătim toți, mai mult sau mai puțin, sigur vom duce România dincolo de lumea a 5-a. Pe culmile abisului. Sper, chiar sper să mă înșel. Dar după cum merg lucrurile, e tot mai evident că ne suntem cei mai mari inamici. Opriți delirul!
{{text}}