De duminică după-amiază, de când autocarul care transporta 22 de micuți baschetbaliști de 8-10 ani, de la Star Oradea, plus 6 antrenori, spre Constanța, s-a izbit de canalul de pământ de la marginea autostrăzii, viața familiei Târlea s-a transformat într-un coșmar.
Un antrenor, Marius Coman (23 de ani), a fost proiectat prin geam și a decedat pe loc, iar familia Târlea avea în acel autocar doi copii, pe Răzvan, de opt ani și jumătate, și pe Rareș, de 10 ani. Amândoi fac baschet de peste doi ani. Primul a început Rareș, după care și fratele său mai mic a vrut să îi calce pe urme.
Rareș, modelul lui „Răzvi”
Mama lor povestește că sunt pasionați de acest sport, de meciurile din NBA, pe care le urmăresc frecvent, chiar dacă a doua zi, în reluare, pentru că la orele la care se joacă partidele din campionatul nord-american ei dormeau demult.
Doar o mână de om, Rareș pare o forță a naturii. El este cel care își încurajează părinții în aceste zile cumplite. Era lângă fratele său și a văzut cum a fost aruncat prin geamul autocarului în momentul accidentului provocat de explozia unei anvelope. S-a ales și el cu o contuzie la genunchi, dar nici n-o mai bagă în seamă. E mereu acolo, la Spitalul „Grigore Alexandrescu”, la secția ATI, împreună cu părinții, chiar dacă nu poate întra să-l vadă pe „Răzvi”, cum îi spune toată lumea celui mic.
Activitate cerebrală zero
Răzvan Târlea a avut nevoie de aproape 30 de minute de resuscitare, pe drumul cu elicopterul SMURD, de la locul accidentului până la spital și chiar după aceea. Este o perioadă extrem de lungă în care creierul său a fost în asfixie. De atunci este în comă și respiră asistat de aparate. Iar prognosticul nu este deloc încurajator, chiar și astăzi.
GSP.ro a fost la spital și a întâlnit-o pe mama celor doi copii, Simona Târlea, care era în holul de la parter, împreună cu Rareș, dar și cu Carmen Tocală, președinta FR Baschet, care vine zilnic la "Grigore Alexandrescu". Rareș are o minge de baschet și se mai joacă din când în când cu ea. Nu o spune, dar se vede că ar fi vrut să se joace, ca de obicei, cu fratele său.
Mama sa pare împietrită, dar nu și împăcată cu situația: „Din păcate, Răzvi nu a dat niciun semn că și-ar reveni din comă. Medicii fac tot ce pot, chiar nu avem nimic să le reproșăm. El nu e transportabil, dar și dacă ar fi fost, nu l-am fi mutat în altă parte. Din nefericire, analizele spun că nu se înregistrează niciun fel de activitate cerebrală.
A fost nevoie de prea mult timp să fie resuscitat, din păcate. Am primit semnale din afară, de la oameni care vor să ne ajute. Am trimis rezultatele analizelor, să mai cerem și alte opinii medicale. Nu putem să renunțăm! Fiindcă atât timp cât el luptă, noi vom lupta alături de el! Sincer, așteptăm o minune, chiar dacă ni se spune că în asemenea situație nu s-au văzut minuni".
{{text}}