Fantoma lui Ancelotti

Luna de miere s-a încheiat pentru Xabi Alonso la New Jersey, unde Real Madrid a arătat rău, ca în ultimele luni ale erei lui Old Ancelotti, în fața celei mai tari echipe din lume. Lecția dură pe care chiar antrenorul spaniol a admis că a primit-o de la PSG, în semifinalele Mondialului Cluburilor, reprezintă momentul zero pentru los blancos. Nu este începutul, ci sfârșitului sezonului, a fost concluzia celui care s-a despărțit cu un gust amar de fostul său coleg și elev, Luka Modric.

Duelul inegal (amintind pe alocuri de ultima finală a Champions League sau de coridele în care Madridul a jucat rolul taurului rănit, nu al toreadorului) cu invincibila armada construită, cu migală și pricepere, de Luis Enrique a însemnat trezirea dintr-un vis american, care a dat iluzia că reconstrucția nu va presupune lucrări de reparații capitale și tranziția nu va fi dureroasă și de lungă durată.

A fost însă nevoie de un crash test cu campioana en-titre a Europei, în condiții extreme de vreme și vremuri, pentru a înțelege că noul proiect al lui Xabi Alonso trebuie să pornească de la fundație. Nu de la acoperiș, nici de la etaje. Pentru că Real a fost în urmă cu 400 de zile pe culmi și a apucat-o amețeala de la înălțime, iar acum era nevoie de cineva s-o aducă definitiv cu picioarele pe pământ.

Stoperii lui Xabi Alonso s-au întrecut în gafe în America!

Temelia și în acest caz este linia defensivă, cea care din nou l-a pus cu spatele la zid pe Courtois. Cea care i-a dat un semnal de alarmă lui Xabi Alonso în finalul nebun al „sfertului” cu Dortmund. Atunci gafau Rudiger și Huijsen, miercuri seară au comis-o Asencio, înlocuitorul suspendatului Dean, și iar Antonio, care probabil că-l visează pe Ousmane Dembele (viitorul câștigător al Balonului de Aur).

Diferența e că atunci zarurile erau deja aruncate, în timp ce cu Parisul a fost 0-2 de la vestiare! Defensiva blanca a reamintit de toate coșmarurile sezonului extra-large, fie că au fost derbyurile cu Barcelona sau dezamăgirile europene, culminând cu „dubla” cu Arsenalul durerii. Cum spunea și Antonio Conte, după ce pierdea fără drept de apel la debutul cu Napoli (0-3 la Verona), în stagiunea pe care avea s-o încheie în glorie, reconstrucția trebuie pornită de la sol.

S-a putut descifra în privirea și vorbele lui Xabi Alonso de după pokerul servit de Lucho recunoașterea onestă a diferenței de valoare și clasă între o trupă care merge ceas și acționează ca un grup unitar la comanda antrenorului, omogenă și lucrată în doi ani, fără vedetele Messi, Neymar, Mbappe, și alta care abia aștepta să scape de chinuri și de arșiță și să ia vacanță.

Tot ceea ce a părut un câștig în primele cinci jocuri din America, în care să convenim că adversarii nu au fost deloc de speriat, s-a evaporat precum stropii ventilatoarelor de pe MetLife Stadium. La fel cum cele două noi achiziții disponibile au absentat din iarbă, Trent, accidentat, și Huijsen, înroșit (a fost mai bine pentru amândoi că au evitat supliciul parizian), la fel a lipsit jocul blanco.

Am revăzut echipa lui Ancelotti, care nici n-ataca, nici nu se apăra. Nu făcea presing unitar și avansat, nu putea să țină liniile compacte, nu recupera baloane. Aștepta minunile de la Courtois, sclipirile lui Mbappe ori goluri dintr-o superexecuție sau rodul unor acțiuni individuale. Indiferent de schimbările de sistem și personal efectuate, Xabi Alonso nu a avut nicio șansă, pentru că semifinala chiar e pragul de sus al actualului Madrid.

Nu și-a salvat salvat sezonul, doar a acoperit transferurile!

Florentino Perez a gândit acest Mondial nu ca pe un turneu estival de pregătire, cu invitați aleși pe sprânceană de FIFA, ci ca pe o afacere care putea depăși 100 de milioane de euro. Dovadă că președintele s-a grăbit, ca niciodată!, să investească în transferuri. E adevărat că banii câștigați în State au acoperit 100% cele două achiziții folosibile, dar ștampila de sezon ratat nu poate fi ștearsă. Și acum buretele încins a fost aruncat în mâinile lui Xabi Alonso!

E ușor să dai reset, dar problema este mai departe. Din farmacia de la Leverkusen nu a venit spaniolul cu niciun medicament miraculos. Și poate că pentru Real Madrid e mai bine că PSG i-a arătat cât de sus a fixat ștacheta și cât de mult va avea de lucrat succesorul lui Ancelotti.

Jucătorii blanco au terminat turneul american în genunchi, după un sezon de uitat, la sfârșitul căruia a mai plecat o legendă. După Kroos, care spunea, fără lipsă de modestie, că nu vede prin zonă niciun urmaș al său, a închis ușa vestiarului și decarul Modric. Și odată cu croatul (fost Balon de Aur) a dispărut din iarbă tot faimosul mijloc blanco, care-l mai includea pe Casemiro.

Puzzle-ul amestecat și cu piese grele lipsă, în toate compartimentele, nu va fi deloc ușor de recompus. Pentru că Madridului, s-a văzut și ieri, îi lipsește și un regizor, fără de care echipa ajunge să apeleze la mingi lungi, nu are trasee, fluență a posesiei și nu-și creează ocazii (referirea este strict la situațiile cu adversari de calibru). Singurele două i-au aparținut lui Eder Militao, poate unica veste bună pentru loc blancos în după-amiaza fierbinte din New Jersey (brazilianul și căpitanul Carvajal au revenit după multe luni pe tușă).

N-a fost nici urmă de Mbappe, care a părut încă în convalescență după ce boala l-a slăbit cu 6 kilograme, de Vinicius și nici de salvatorul american, Gonzalo Garcia. A dispărut în anonimat și Arda Guler, Valverde s-a simțit ca peștele pe uscat pe locul lui Trent, iar Bellingham se gândea probabil cum să se opereze mai repede la umăr ca să scape de chin.

Care chin abia începe pentru Xabi Alonso. Dar bascul din Tolosa nu se sperie de provocări, doar ce a demonstrat-o la Bayer Leverkusen. Altfel nu se mai înhăma să pună acest pariu cu Florentino Perez. A venit momentul zero, a pornit numărătoarea inversă în remontada sinonimă cu spiritul clubului de pe Santiago Bernabeu!