În hotel cu duşmanul II

“Macaronarii” au evitat absolut orice legătură cu lumea exterioară la Swisshotel.

După ce “naţionala” Franţei a avut marea onoare de a dormi, înaintea meciului cu Ro­mâ­nia, în acelaşi hotel cu echipa Ga­zetei aflată la Zurich, a venit rîndul Italiei să ne fie vecină pentru cîteva ceasuri.



De la liniştea Franţei la agitaţia Italiei



Sosirea campioanei mondiale la Swisshotel se anunţa din primele ore ale dimineţii, cînd un tip cu ochelari a apă­rut la micul dejun îmbrăcat din cap pînă-n picioare în echi­pa­mentul Puma de prezentare al ita­lienilor. După ce şi-a băut cafeaua, a început să in­specteze meticulos in­tra­rea, împrejurimile, a dis­cu­tat cu cei de la recepţie, apoi s-a aşezat pe un fo­to­liu şi s-a pus pe aşteptat, consultîndu-şi mereu cea­sul. Între timp, au început să apară “the man in black”, oamenii în costume negre, cu căşti în ureche şi staţie în mî­nă, care nu mai permiteau ac­cesul în interiorul hotelului decît ce­lor cazaţi sau care urmau să se ca­zeze.



Aveau ceva treabă. Spre de­o­se­bi­re de liniştea cu care a fost în­tîm­pi­nată Franţa, acum era ceva mai mul­tă agitaţie. O agitaţie la genul fe­minin, fiindcă o grămadă de puş­toai­ce, fugite probabil de la cursuri, se postaseră în faţa intrării cu apa­ra­tele foto în mînă, dornice să se im­ortalizeze alături de frumoşii “ma­caronari” ce urmau să vină. Ba unele mai cu tupeu încercau chiar să forţeze accesul, sub pretextul că merg la masaj. Minciună pe­ni­bi­lă, căci lifturile nu mai urcau la eta­jele 31 şi 32, unde se află piscina şi sala de fitness, dar nici la 22, 23 şi 24, acontate de italieni. Şi unde, dacă te încumetai să urci pe scara de incendiu, dădeai de unul dintre cei 20 de membri ai forţelor de se­cu­ritate ce aveau ca mi­siune să-i izoleze pe campioni de restul lumii.



Pregătiri pentru întîlnirea vieţii...



Emoţii aveau şi angajatele hotelului, adunate în păr în faţa recepţiei, care mai de care mai aranjată sau încercînd să facă ultimele retuşuri ţinutei. La un moment dat, uşile restaurantului, ale barului şi ale celor două cafenele ce dădeau în recepţie au fost închise. Tensiunea a atins cote paroxistice. Avînd în faţă mai multe motociclete ale Poliţiei, autocarul cu inscripţia “Il cielo e sempre piu azzurro” (poate la ei, căci în Elveţia e mai tot timpul înnorat) a apărut. Şi imediat a dispărut, virînd cu abilitate la stînga, direct în parcarea subterană a hotelului. O fracţiune de secundă, partea feminină a asistenţei s-a putut delecta cu imaginea lui Buffon, avînd pe cap o bandană albă, asortată ciudat la costumul negru oficial D&G. Undeva mai în spate, Del Piero ascultînd muzică la nişte căşti ca de DJ, iar în coadă Cassano uitîndu-se cu interes pe geam, dornic să vadă fetele.



...Şi decepţia ratării ei



Şi cam atît. Dacă pe francezi i-am putut măcar vedea, în trecere prin recepţie, campionii mondiali au urcat direct din parcare în ca­me­rele lor izolate. Spre disperarea celor ce atît se pregătiseră pentru întîlnirea vieţii lor.



Pe două fotolii, un cuplu de italieni în jur de 30 de ani, el şi ea, trebuie făcută precizarea, ce se instalaseră în hotel de dimineaţă şi care rămăseseră în hol crezînd că-i vor putea vedea pe jucători, discutau. Nu se puteau hotărî asupra programului de azi. Ea, cu o hartă în mînă: “Uite, putem merge la «Kunshaus Zurich». Scrie aici că e unul dintre cele mai frumoase muzee de artă din lume”. El: “Mda”. Adică nu. Ea: “Sau la Grădina Botanică. Spun că are peste un milion de plante”. El, ironic: “Da, ar fi o experienţă de neuitat”. Ea: “Sau la Grădina Zo­ologică?”. El: “Auzi, hai mai bine să mîncăm ceva, că eu la 6 vreau să văd meciul. După aceea mai vedem ce facem”.



Sîntem totuşi la Euro, nu?

“Italia nu mai este echipa care a cîştigat Campionatul Mondial acum doi ani. Cînd sînt conduşi, peninsularii greu mai revin în joc”

Viorel Moldovan fost internaţional

13 iunie e ziua meciului cu Italia. Aceasta va fi a 13-a partidă a celui de al 13-lea turneu final de Campionat European.