Jaqueline Cristian (27 de ani, 49 WTA) este cel mai bine clasată româncă în ierarhia mondială. Antrenorul ei, Javier Marti, a povestit pentru GSP.ro despre felul în care decurge colaborarea lor, care sunt obiectivele, unde o vede în clasament și despre sportul care-i ocupă tot timpul.
Jaqueline Cristian și-a atins cel mai bun clasament în acest an, ea fiind în acestă săptămână din nou pe locul 49 WTA. Până acum, în 2025 a jucat o finală, a bifat turul al treilea la Roland Garros și Australian Open și a câștigat un turneu WTA 125, cel de la Puerto Vallarta.
Toate aceste realizări fac parte dintr-un proiect pe care-l dezvoltă alături de spaniolul Javier Marti. Un antrenor în vârstă de 33 de ani, fost jucător, care în trecut a colaborat cu Paula Badosa și Jessica Bouzas Maneiro.
Ibericul a avut o relație de iubire-ură cu tenisul pentru că a fost nevoit să-și încheie cariera devreme, la 20 de ani, din cauza unei accidentări la cot, care a avut nevoie de șase operații.
În martie 2024, Jaqueline l-a contactat din nou, mai fuseseră unele tatonări în trecut, spunându-i că are nevoie de o schimbare. Proiectul lor comun are un an și cinci luni și unele obiective deja atinse.
Javier Marti a vorbit serios și asumat pentru GSP.ro timp de douăzeci de minute în cortul VIP de la UniCredit Iași Open despre acestea, dar și despre viziunea sa despre tenis.
- Javier, la un un an de și cinci luni de când ești antrenorul lui Jaqueline, cum decurge pentru tine această colaborare?
- Cred că bilanțul este pozitiv. Avem multe obiective de atins. Primul era să-și asigure prezența în Top 100. Ea mai fusese acolo, dar nu cu un sezon complet. Am atins acest obiectiv cu ajutorul turneelor WTA, dar și cu ajutorul unor turnee ITF. Acest obiectiv l-am îndeplinit anul trecut. Am început să lucrăm în martie, la turneul de Miami. Și am reușit să ne consolidăm prezența în Top 100. Anul trecut, am avut un moment bun, în care a obținut cea mai bună clasare a sa. Înainte de accidentarea pe care a avut-o, cred că a fost pe 58. Am obținut lucruri bune anul trecut.
- Și în 2025?
- Anul acesta, primul obiectiv a fost să rupem bariera Top 50, care a fost obținut. Vrem să asigurăm acest clasament. Și avem ambiții pentru a urca și mai mult, să aibă nivelul de joc potrivit și să îmbunătățim în tot ce e posibil în jocul său.
82era locul ocupat de Jaqueline Cristian în martie 2024, când a început colaborarea cu Javier Marti, acum este pe 49
Javier Marti: „Trebuie să îmbunătățim jocul în zilele mai puțin bune”
- Ea spunea că unul dintre obiective este atingerea unei constanțe.
- Cu siguranță. Toată lumea știe că ea poate juca foarte bine în zile bune, dar ce trebuie să îmbunătățim este jocul său atunci când nu are senzații bune. Să fie un joc cu mai multă regularitate. A avut o serie foarte bună pe zgură, dar în partea de iarbă nu am putut să obținem același nivel. Obiectivul este să obținem o mentalitate bună și atunci când nu simte mingea prea bine, să avem un spirit de luptă, să putem câștiga o partidă și atunci când nu există senzații bune. Asta ar fi o îmbunătățire importantă în jocul său.
- Care crezi că e cea mai bună suprafață a sa? Zgura, poate hard-ul, ți se pare că jocul de iarbă nu este deocamdată pentru ea?
- Cred că jocul pe iarbă va fi bun atunci când în mintea sa se va face un clic și își va da seama că poate juca foarte bine și pe această suprafață. Nu spun că este suprafața sa favorită, dar are calități pentru a juca mai bine. E o jucătoare puternică, are un timing bun, mingea ei este mai mult plată decât liftată. Servește bine, returnează bine, tot ce trebuie este să abordeze jocul pe iarbă cu o mentalitate un pic diferită, să câștige un meci sau două. Asta s-a întâmplat cu mulți jucători, au câștigat două partide și au zis: „Hei, îmi place iarba”. Sper să-și dea seama de acest lucru cât mai repede posibil și nu după ce-și încheie cariera. Și, în general, cred că este o jucătoare completă. Se poate adapta la toate suprafețele, dar cred că jocul ei este potrivit pentru cele rapide.
- Ce e de făcut pentru a mai înainta un pas în cariera sa?
- În acest an în care am lucrat împreună, în acest an și câteva luni, ne-am întors la bază. Am schimbat multe lucruri. Am îmbunătățit echipa, am adăugat și un preparator fizic, am făcut una puternică. Eu cred în munca de zi cu zi, într-o echipă care să fie lângă tine și care să te ajute în teren și în afara lui. Jaq trebuia să se îmbunătățească fizic, jocul său de picioare nu era tocmai bun, avea potențial, dar trebuia dezvoltat. Cred că deplasarea sa se îmbunătățește, dar, desigur, mai e loc.
- Și din punctul de vedere al tenisului?
-Din punctul de vedere al tenisului, trebuie înțeles mai bine jocul, în trecut uneori o făcea, alteori nu. Trebuie dezvoltat acest capitol, să înțeleagă un pic mai mult ce se întâmplă. Am umblat la unele lucruri tehnic, la forehand și la serviciu mai mult, am umblat un pic și la rever. Acest schimbări au fost cimentate. Dar pentru mine cel mai important aspect este mentalitatea. Sunt unele săptămâni în care ne iese și altele în care nu, dar acesta este cel mai important proces pentru mine. Este mult potențial acolo, în zilele în care luptă e foarte luptătoare, dar în ziua în care nu găsește acele senzații bune nu luptă, aici trebuie să mai crească. E ceva pozitiv, are unde să crească pe toate planurile, la nivel tactic, la nivel fizic, la nivel tehnic, la nivel al tenisului. Poate suna un pic general ce am spus, dar acum suntem concentrați pe mentalitate mai mult.
- În trecut ea spunea că îi place lupta, că e o luptătoare, dar sunt unele partide în care se pierde, crezi că și aici se mai poate lucra?
- Sută la sută. Dacă ar trebui să fac o listă de priorități, unul ar fi mentalitatea, în același timp, încurajând-o, pentru că are mult potențial. Există zile în care Jaq poate să aibă meciuri cu 6-6 în decisiv și să se bucure de această situație, este o tipă pe care o consider o câștigătoare. Există și partide în care e dificil să lupți, ea luptă pentru fiecare punct, așa că acolo are potențial, dar, de asemenea, are suișuri și coborâșuri.
Există câteva partide în care știe că poate să facă un pic mai mult. În fiecare zi în care intrăm pe teren, obiectivul trebuie să fie să dea sută la sută din tot ce avem în aceea zi - Javier Marti
- Și este posibil?
- Da, fiindcă acest lucru, de asemenea, se trece un pic și pe la antrenamente, ea a crescut din punct de vedere al intensități, concentrării, spiritului de luptă, cred că acesta este modul în care trebuie să se lucreze în ziua de zi. Și atunci când se îmbunătățește asta, cred că poate să facă un alt salt. Acum, tenisul este important, fizicul este important, dar, pentru a face un salt, poate Top 30, Top 25, nu cred că se va întâmpla dacă nu face acest salt de mentalitate. Eu cred că-l va face.
Javier Marti: „Am știut că are potențial, era un proiect frumos”
- Unde o vezi în clasament într-un viitor apropiat, dar și îndepărtat?
- Cred că depinde un pic de cât este dispusă să se dedice. Acum, cred că are un nivel de Top 50. Există zile în care, pentru mentalitate, dacă este foarte bine, o pot vedea Top 20. Există zile în care o pot vedea un pic mai jos. Deci, depinde de ce face la antrenamente, în partide, cum se va dezvolta. Cred că într-un scenariu pozitiv, o pot vedea Top 20, dar îmbunătățind și lucrând toate aceste aspecte și, poate, nu în scurt timp, dar pot vedea potențialul Top 20 dacă se dedică total. Și dacă nu, bine, clasamentul pe care îl are acum reflectă nivelul său destul de bine.
- Există o partidă în care ți-a plăcut în mod special? Care, poți spune, a fost ce așteptam și ce ar trebui să fie?
- Da. Au fost multe. Au fost multe, anul acesta. Consider că la Indian Wells a jucat un tenis foarte bun. Mi-au plăcut foarte mult partidele cu Veronika Kudermetova, dar și cea cu Leylah Fernandez, unde un spiritul de luptă a fost de 10 puncte. Cu Jasmine Paolini, chiar dacă a pierdut, am felicitat-o și am fost foarte mândri de această partidă. Apoi, în Mexic, nu a fost un turneu foarte mare în Puerto Vallarta, dar nivelul de tenis care a fost văzut din partea ei, dar și a adversarelor a fost foarte, foarte bun. Partidele acestea au fost foarte bune și, mental, un 10. Apoi, Roland Garros, în primul tur, a venit foarte ușor și a jucat foarte bine. În turul al doilea, mental, a fost bine. Roland Garros, în general, inclusiv setul al doilea cu Swiatek, pe un teren mare, a fost acolo, aproape. Aceste turnee mi-au plăcut mult.
- Ați avut și un moment dificil înainte de Puerto Vallarta, cu o accidentare la încheietură. Cum ați făcut față acestei provocări?
- Bine, am avut un pic de ghinion, dacă e să iau partea pozitivă, ea venea cu senzații bune de la Indian Wells, iar accidentarea a venit înainte de calificări, dacă se întâmpla pentru un tablou principal era mai multă furie. Am decis să fim pozitivi și să rămânem cu senzațiile bune de la Indian Wells, să muncim, să avem o recuperare bună. Nu am avut multe antrenamente înainte de Puero Vallarta, dar având toate acele amintiri de la Indian Wells, totul a ieșit foarte bine din prima zi. Am făcut față situației cu liniște, nu am avut prea multe pauze, nu au fost accidentări de când lucrăm împreună, facem lucrurile bine și știm când de important este ca ea să aibă continuitate.
- Când te-a căutat și te-a întrebat dacă vrei să lucrezi cu ea, care a fost prima ta reacție?
- Am știut că ea avea potențial, era un proiect frumos, ea fusese 58 înainte de accidentarea de la genunchi, își dorea să revină la acel clasament, dar să și urce mai mult. Am știut că era un proiect care avea ambiție, că nu avea limită, că avea potențial, că ea vrea să lucreze dur, și, pentru mine, ca antrenor, asta este cel mai important, că vrea să devină cea mai bună versiune a sa și să fie dispusă să facă acest efort.
- Crezi că o relație antrenor-jucător are un termen de expirare?
- Bine, e dificil, nu se văd multe proiecte acum care să dureze mulți ani. Nu e deloc ușor, niciodată nu se știe. Ceea ce ne spune circuitul feminin este că e foarte dificil să treci de bariera unui an. Un an e dificil, doi ani, poate după ce treci de doi-trei ani, aici există mai multe posibilități pentru ca proiectul să dureze mai mult. O să vedem. Eu sunt un antrenor, ea știe acest lucru, căruia îi place să spună adevărul, chiar și când poate să doară, dar întotdeauna dintr-o poziție pozitivă, cu intenția de a ajuta. Deocamdată suntem bine, lucrăm bine, sperăm că putem continua această dinamică.
- Dar tu, ca antrenor, poți simți într-un anumit moment că un ciclu se termină și poate nu mai ai multe lucruri pe care să le faci pentru un jucător?
- Da. Asta se simte, desigur, obiectivul meu ca antrenor este să încerc ca toți jucătorii mei să atingă potențialul lor maxim. Dacă există un moment în care văd că nu pot ajuta mai mult sau nu sunt dispuși să facă partea lor de treabă, nu am nicio problemă să spun stop. Am făcut asta în alte proiecte și oamenii m-au surprins cu rezultate foarte bune, dar m-am dat la o parte. Trebuie să simt că-l pot ajuta pe jucător, iar dacă eu dau sută la sută, aștept și ca jucătorul să-mi răspundă la fel.
- De-a lungul timpului ai antrenat mai multe fete, cum vezi circuitul feminin în acest moment?
- Cred că în ultimii ani nivelul s-a îmbunătățit, pentru că în partea fizică, femeile se deplasează mai bine decât înainte. Înainte era foarte dificil să vezi o femeie să patineze pe suprafața rapidă, acum multe o fac. Circuitul este mai profesionist, jucătoarele călătoresc cu echipe mari. Circuitul feminin îți dă opțiuni, pentru că totul e posibil. Jucătoare care sunt în jur de locul 100 în lume pot câștiga cu jucătoare mai bine clasate, în acest sens, circuitul feminin îți dă mai multe posibilități decât cel masculin. Dar, din altă parte, nivelul se îmbunătățește și e mai dificil să fii între cele mai bune 100.
- Este un lucru un pic inedit. Există jucătoare din multe generații care pot face rezultate foarte bune, de 35 ani sau peste, dar și cele de 17 ani. Aceasta face parte din frumusețea circuitului.
- Cred că este frumos. Da, sunt oameni tineri pentru viața de zi cu zi, dar în vârstă în circuit. În trecut când aveai 30 ani, cariera ta era gata. Acum îți dai seama că mai ai 5-6 ani buni. La Iași, le-am avut Begu și pe Sorana, care au rezistat la cel mai înalt nivel mulți ani. Poți avea o ciocnire a generațiilor cu fete de 17 ani și cele de 36-38 de ani. Este frumos. Cred că dacă ai jucat bine, dacă te-ai îngrijit, dacă ești profesionist, poți juca la un nivel bun până la 40 de ani.
Este important pentru fetele tinere care sunt în proces de trecere de la junioare la senioare, să știe că, dacă ai grijă de tine și de cariera ta, poți să joci mulți ani - Javier Marti
Javier Marti și accidentarea care i-a stopat cariera: 6 operații la cotul drept
- Spune-ne un pic despre tine. Ai avut o carieră foarte promițătoare la început, dar o accidentare i-a pus capăt. Ai vrut cumva să-ți prelungești cariera prin faptul că ai devenit antrenor?
- Nu, nu a fost niciodată între planurile mele. Eu, foarte repede, am avut o accidentare foarte gravă. Aveam 19-20 ani, a fost vorba doar despre una care a venit repede și a fost foarte dificilă, una care s-a repetat și pentru care a trebuit să mă operez de șase ori. Am luptat mult pentru a continua să joc tenis. M-am operat de 6 ori în 6-7 ani în care am încercat să joc. Până la un moment dat când, cu 6 operații, văzând că nu puteam să joc multe săptămâni, a trebuit să mă dau deoparte. În acel moment, nu mă așteptam să devin antrenor atât de repede. Am avut un fel de război cu tenisul, pentru că eu credeam că aș fi avut o carieră bună în acest sport dacă nu apărea accidentarea. Poate a fost destin, o jucătoare a insistat pe lângă mine să o antrenez, a văzut că pot avea un bun potențial ca antrenor. De fapt, am spus „nu” de multe ori, dar ea a insistat și, de asemenea, câteva lucruri de destin, mi-am dat această oportunitate.
- Ți-a plăcut de la început?
- De la început, mi-a plăcut, mi-a făcut bine și am rămas. Acum pot spune că este un lucru care mă pasionează. Mie îmi place mult tenisul, de aceea am luptat atât de mulți ani pentru a încerca să joc, pentru a avea o carieră. Și, bine, așa că a început ca întâmplare fericită, acum s-a transformat în viața mea și sunt fericit că a fost așa.
- Dar ai revenit un pic în 2023 într-un challenger.
- Da, da. E o întâmplare-anecdotă. Mie îmi place să mă mențin în formă când sunt în Madrid. Am câțiva prieteni cu care joc tenis. Îmi place să joc. Și, bine, a fost un wild card liber în turneul challenger de la Madrid. Nu m-am dus foarte antrenat, dar m-am aruncat în gol și am rămas cu o amintire plăcută. Nu mai credeam că voi juca într-un turneu profesionist, dar faptul că am făcut-o acasă, în fața oamenilor mei, a fost un fel de retragere pentru că am jucat ultimul meci fără să știu că o fac. Faptul că am jucat acele trei partide acasă în fața lor a însemnat mult pentru mine.
170este locul cel mai bun ocupat pe Javier Marti în clasamentul mondial, în aprilie 2012
Javier Marti și filozofia sa: „Analiza face parte din rutina zilnică”
- Cum devii un antrenor mai bun? Studiezi, citești?
- Mult. Unul dintre motivele pentru care am jucat acel challenger și joc cu prietenii mei este ca să nu uit senzațiile pe care le are un jucător. E un plus să ai un antrenor care a jucat tenis. Să știi ce se întâmplă, unde trebuie să joci acea minge, dacă jucătorul tău este la o minge de break, știi prin ce trece, sigur că-ți poți aminti, dar faptul că am senzații proaspete mă ajută să mă conectez cu jucătorul meu, să înțeleg prin ce trece. Apoi, încerc să învăț din toate proiectele pe care le-am avut și așa a fost. Mie îmi plac foarte mult autocritica, reflexia, analizarea fiecărei săptămâni, fiecărei zile ce am putut să fac mai bine, dacă am avut oportunitatea, ce aș fi făcut diferit.
- Analizezi?
- Consider că analiza face parte din rutina zilnică, aceasta este parte a studiului. Vizionarea altor partide, îmi place foarte mult statistica, îmi place foarte mult analiza video. Sunt adeptul teoriei că e mai ușor să joci tenis dacă îl înțelegi și dacă ai o bună tehnică. Acum puțin timp am auzit o frază care mi-a plăcut, care era că tenisul îți dă posibilitatea să joci bine fără să înțelegi jocul. Există mulți băieți, multe fete care lovesc extrem de puternic, dar foarte puțini înțeleg jocul. Dar eu cred că dacă îl înțelegi și dacă lovești curat, ai mai multe posibilități. Asta este ce încerc eu să fac cu Jaq. Consider că tehnic e mai bine. Mi-aș dori să înțeleagă și mai bine jocul. Înțelege, dar dacă ar face-o și în momentele importante ale meciurilor, dacă acest lucru intră în mintea sa, va fi un extra special.
- Ai un model de antrenor?
- Îmi place foarte mult cum l-a format Juan Carlos Ferrero pe Carlos Alcaraz. Îmi place, îmi place foarte mult. Evident, cred că echipa lui Sinner face treabă foarte bună. Aceasta este altă parte al studiului meu. Dacă nu am antrenamente cu Jaq și Alcaraz e la o sesiune de pregătire, o să mă găsiți lângă terenul unde are loc acel antrenament, ascultând, văzând exerciții. Dacă nu pot, mă uit pe rețelele sociale, analizez antrenamente. Cred că Sinner are mai puțin talent natural decât Alcaraz, dar modul în care au trebuit să muncească pentru a se îmbunătăți în fiecare zi în toate sensurile a fost brutal. Deci, sunt sigur că antrenorii și echipa sa au făcut un lucru foarte bun.
- Cum ți se pare rivalitatea dintre Sinner și Alcaraz?
- Mie îmi pare un noroc imens pentru tenis, pentru că după „The Big Three” a venit o altă generație bună, dar poate nu atât de carismatică. Pentru noi, spaniolii, apariția lui Alcaraz, după Nadal, a fost ceva incredibil, nu ne-a venit să credem. Apoi să existe o rivalitate cu un alt fenomen precum Sinner la începutul carierelor lor, a fost din nou incredibil, iar rivalitatea lor crește. Sunt două fenomene și, de asemenea, sunt diferiți ca personalitate. Cred că asta atrage mai mult, la fel cum a fost cu Federer, Nadal și Djokovic, aceștia având personalități diferite, dar Alcaraz și Sinner sunt la extreme ca personalități. Au un talent născut, dar sunt înconjurați de două echipe foarte puternice care-i ajută atât la nivel personal, cât și profesional. Vor duce tenisul la un alte nivel și vor aduce multe bucurii în viitor tuturor fanilor.
- Crezi că circuitului feminin îi lipsește o astfel de rivalitate precum cea dintre Alcaraz și Sinner?
- Poate nu are o rivalitate așa clară între două jucătoare, dar cred că acum există un grup mai stabil cu rezultate bune din care fac parte Iga Swiatek, Aryna Sabalenka sau Coco Gauff. Cred că există jucătoare care sunt destul de fiabile, care la un turneu de Grand Slam e foarte dificil să iasă înainte de semifinale. Bine, pot exista surprize, dar nu ca acum câțiva ani, când totul era mai instabil. Acum văd câteva jucătoare care sunt la un alt nivel decât celelalte, care dacă nu au o zi proastă, nu au cum să piardă.
{{text}}