Adnan Guso, 49 de ani, fostul portar al Craiovei și al lui Dinamo, ne-a fost ghid la Sarajevo pentru a rememora clipe teribile pe care și el le-a trăit în Războiul din Bosnia (1992-1995). Un reportaj tulburător la Tunelul Eliberării/Speranței.
Sarajevo - oraș olimpic în 1984, sub asediu în Războiul Bosniac între 1992 și 1995. Au rămas amintirile, terifiante, după ani de masacru în zonă. Este liniște acum la Sarajevo, în capitala bosniacă, dar memoria păstrează încă viu acel film horror ce-a zguduit zona, Europa, planeta.
Sarajevo și Bosnia încearcă să refacă ecartul față de Occident, este unul dintre cele mai vizitate orașe ale continentului de către turiști din toată lumea, iar globalizarea a mai amestecat sentimentele bosniacilor, sârbilor, croaților.
Totuși, panourile cu „Welcome to Republic of Srpska" și, mai ales, steagurile Serbiei pe anumite zone din Sarajevo și Bosnia - plus magneții și suvenirurile din Orașul Vechi cu chipurile diverșilor generali și al lui Tito - amintesc de conflictul care a cutremurat Balcanii.
Repet, este liniște, poți vizita nestingherit atât centrul capitalei, înclinat spre turism, cât și zonele din Republica Srpska. Reporterii Gazetei Sporturilor au avut închiriat un apartament la periferia capitalei, chiar în zona ce aparține de Republica Srpska.
După ani de sânge, chin, lacrimi, nu mai sunt granițe, demarcații, arme pe străzi, la vedere. Sârbii și bosniacii s-au mai amestecat, cum ne spune Adnan Guso, dar sârbii preferă să stea în zonele lor, în cartierele lor, unde nu întâlnești și musulmani.
Tunelul Eliberării, acum Tunelul Speranței la 30 de ani după Războiul din Bosnia
Probabil, vă aduceți aminte de Adnan Guso, fostul goal-keeper al lui FC Universitatea Craiova, al lui Dinamo, al Argeșului și al Pandurilor. Acum în vârstă de 49 de ani, este antrenor cu portarii la Zeljeznicar Sarajevo, în timp ce fiul său îi calcă pe urme în fotbal, fiind goal-keeper la Velez Mostar.
Cu ocazia descinderii Universității Craiova la Sarajevo pentru turul 2 preliminar al Conference League, Adnan Guso a mers alături de reprezentanții clubului din Bănie la o masă în oraș, aseară, înaintea partidei, iar pentru jurnaliștii români a fost ghid într-un loc de suflet pentru bosniaci. Tunelul Salvării, care acum este Tunelul Speranței, la trei decenii după război.
Tunelul Sarajevski a fost început în martie 1993 și finalizat în iunie 1993, în timpul asediului orașului Sarajevo, în mijlocul războiului din Bosnia. El a fost construit de Armata Republicii Bosnia și Herțegovina (ARBiH) pentru a lega orașul Sarajevo, complet izolat de Armata Republicii Srpska (VRS), de teritoriul deținut de ARBiH, de cealaltă parte a aeroportului Sarajevo, o zonă controlată de Națiunile Unite.
Tunelul lega cartierele Dobrinja și Butmir din Sarajevo (dându-i numele de "Tunelul D-B"), acesta permițând să intre în oraș alimente, provizii de război și ajutor umanitar și, totodată, să iasă oamenii. Tunelul a devenit o modalitate importantă de a ocoli embargoul internațional asupra armelor și de a furniza arme apărătorilor orașului. Tunelul Eliberării sau al Libertății.
4luni a durat construcția tunelului de 800 de metri, care astăzi este recunoscut la nivel internațional drept "Tunelul Speranței"
1,5milioane de oameni vizitează anual "Tunelul Sarajevski"
Grinda de sus care te face să apreciezi binele. Imagini tulburătoare din trecutul apropiat
Este răvășitor pentru noi, care n-am trăit pe viu un război, ci-l știm de la televizor sau din cărți, să vedem imagini cu ceea ce a fost. Nu foarte departe în trecut. De la imaginile prezentate pe un ecran la camioanele din curtea muzeului și câteva arme înrămate. De la avioanele ce aterizează liber pe aeroportul de lângă la fotografii cu carnagiul de la Sarajevo. De la chipurile îndurerate ale celor vii la cadravrele înșirate haotic pe străzile de atunci.
De la amintirile lui Adnan Guso, un tânăr de 18 ani atunci, chemat la arme, la amicul lui care ne spune povestea acelor ani, mai ales că păstrează pe brațe și pe picioare urme ale războiului. Sângele închegat a fost păstrat pe treptele muzeului pentru ca lumea să nu uite.
Tunelul Sarajevo, lung de 800 de metri, este acum doar un coridor pe care turiștii din întreaga lume se înghesuie, la propriu, să-l viziteze. Are cam 1,75m înălțime, dar atenție la bârnele de susținere!, te lovești de câteva ori oricât ai fi de vigilent. Un semn divin ca să apreciezi ceea ce trăiești bine, fiindcă poate veni o zi când va fi rău.
Acum este aer condiționat pe acel culoar semiîntunecat, atunci erau doar durere, chin, frică și speranță. Mulți n-au mai apucat să vadă lumina de la capătul tunelului războiului. Au fost uciși oameni de toate vârstele, de la bebeluși la bătrâni.
Dar întotdeauna va exista speranța. Prietenul lui Guso, ce-a fost rănit în război, a trecut prin iad în urmă cu trei decenii pentru ca acum, după o prezentare cu date a Războiului din Bosnia, să plece acasă, lângă munte, pe o trotinetă electrică.
1,5milioane de sârbi trăiesc azi în Republica Srpska, una din cele două entități, alături de Bosnia, ce compun Bosnia-Herțegovina (3,9 milioane de locuitori)
Masacru și purificare etnică...
Războiul Bosniac, cunoscut și ca Războiul din Bosnia și Herțegovina, a fost un conflict armat internațional care s-a desfășurat din martie 1992 până în noiembrie 1995.
Principalii beligeranți au fost forțele Republicii Bosnia și Herțegovina și cele ale autoproclamatelor entități sârbe bosniace și croate bosniace din Bosnia și Republica Srpska, care au fost conduse și susținute de Serbia și de Croația.
Conflictul de proporții s-a extins după destrămarea Iugoslaviei, în 1991. Republica Socialistă Bosnia și Herțegovina era - și este - multietnică. Locuită în special, la acel moment, de bosniaci musulmani (44%), precum și de sârbi ortodocși (32,5%) și catolici croați (17%).
S-a ținut un referendum pentru independență pe 29 februarie 1992, dar reprezentanții sârbilor bosniaci au boicotat referendumul. În urma declarației de independență a Bosniei și Herțegovinei (care a obținut recunoașterea internațională), sârbii bosniaci, conduși de Radovan Karadžić și susținuți de guvernul sârb a lui Slobodan Milošević și Armata Populară Iugoslavă (JNA), și-au mobilizat forțele în interiorul Bosniei-Herțegovina pentru asigurarea unui teritoriu etnic sârb securizat.
Războiul s-a răspândit în întreaga țară, însoțit de "purificarea etnică". A rămas viu, încă, după trei decenii în conștiința oamenilor de pe întreaga planetă ceea ce a fost denumit "Masacrul de la Srebrenica". Denumit și „genocidul de la Srebrenica”, se referă la uciderea, în iulie 1995, a peste 8.000 de musulmani bosniaci, bărbați și băieți, din orașul Srebrenica din Bosnia de către unități ale Armatei Republicii Srpska, aflată sub comanda generalului Ratko Mladić.
Iată câteva cifre ale războiului ce-a însângerat oamenii din zonă:
- Peste 101.000 de morți, în principal bosniaci.
- Asediul Sarajevo: 1.425 de zile, 12.000 de morți și 50.000 de răniți.
- Mine antipersonal: peste 614 morți și 1.144 de răniți în accidente cauzate de mine după război.
- Mai mult de 70 de genişti au fost uciși în operațiuni de deminare.
Adnan Guso despre viitor: „Trebuie să uităm ce a fost, dar să nu uităm ce rău a fost! Acum e pace cu toți de-am fost în război”
Adnan Guso, 49 de ani, ne-a oferit un interviu după ce ne-a fost ghid la Sarajevo, în care a făcut câteva confesiuni despre acei ani însângerați.
Adnan Guso se apleacă mult ca să poată trece acum prin Tunelul Speranței„Sunt emoții grele, să te întorci în trecut. Mai mult am uitat, dar încă revin vii în cap (amintirile) când vin la prietenul meu și revedem imagini din război. Nu sunt bune emoțiile astea, ca și războiul, pentru ce război?
(Aveai 18 ani când era războiul, ai fost și tu în tunel) De multe ori am trecut prin tunel, să duc mâncare, pentru acasă. Era singura ieșire și intrare din oraș. Am fost și în armată, cu arma.
(S-a dus ura?) Da, trece. Toată țara merge împreună acum. Fiecare a pierdut pe cineva din familie. Acum, se lucrează împreună, la sport mai ales. Trebuie să uităm ce a fost, adică să trecem peste, dar să nu uităm ce rău a fost!
Am avut și eu victime în familie. Numele meu de familie apare pe lista victimelor, acolo, pe tăblițe. În zona unde stau părinții mei, au murit mai mulți.
Viața merge înainte acum, este frumos să fii la tine acasă. Avem ce prezenta turiștilor care vin la noi și ne văd. E pace, da, s-a terminat... Eu am jucat și cu sârbi, și cu croați, viața trebuie să meargă înainte. Sper ca viața să fie ușoară și să meargă bine, înainte.
Când văd războaiele din Ucraina, din Palestina, unde se face genocid... Nu doresc nimănui să intre în război! E greu pentru copii, cel mai greu!!
Am trecut ușor de la viața din Bosnia la cea din România. Am apreciat fiecare moment, am stat 5 ani acolo, foarte frumoși. A rămas un moment frumos din viața mea
Adnan Guso
L-am adus pe Marin Condescu, de la Pandurii, aici, la Sarajevo, la «Tunel». A stat, a urmărit, apoi îi întreba pe oamenii de aici cum au reușit să facă tunelul, el fiind interesat și pe partea lui, cu minerii
Adnan Guso
58de meciuri a bifat Guso la U Craiova, în 17 neprimind gol
{{text}}