Maria Obretin (născută pe 4 ianuarie 1978) a reușit să facă bine și teatru, și film (ați văzut „6.9 grade pe scara Richter”, de Nae Caranfil?). A fost remarcată și în seriale (Umbre, Vlad, Clanul etc.) și e o și foarte apreciată actriță de voce. Cum s-ar spune, Maria le are pe toate. Inclusiv hashtagul #suntsuperbă, cu care s-a consacrat și pe rețelele sociale. A pornit de la o replică din spectacolul „Noi 4” (de Lia Bugnar), personajul Mariei descriindu-se drept o femeie misterioasă, superbă și senzuală.
Una dintre frumoasele realizări ale vieții sale este că a devenit cetățean de onoare al orașului natal: Călărași. Totodată, înainte să facă Actorie (și să o aibă profesoară pe regretata Sanda Manu), Maria Obretin, supranumită pe bună dreptate „Pisica” în cercurile de actori, a studiat și limba latină.
Aflând că o căutăm pentru un interviu în „Gazeta Sporturilor”, Maria ne-a întâmpinat cu tradiționalul dicton latinesc, devenit slogan al olimpismului: „Citius, altius, fortius!”. Mai repede, mai sus, mai puternic!
Actrița Maria Obretin vrea să rămână superbă, așa că merge zilnic la bazin
Maria face zilnic sport. În medie, șaizeci de bazine. E Maria Obretin și înoată ca un delfin, la un bazin din Titan. A învățat de nevoie să înoate, pentru supraviețuire, fiind de la Dunăre, cum ziceam. A încercat ea (are și rădăcini bulgărești) și alte sporturi – a fost la sală (s-a ținut câțiva ani), a alergat (nu i-a plăcut). A rămas la înot, pe care îl face de voie-de nevoie pentru a rămâne superbă. Reușește.
În copilărie, Maria Obretin acolo, la Călărași, tânjea după patinaj și după dansuri. Dacă a avut vreun idol în sport, aceea este patinatoarea Surya Bonalyi, legendara patinatoare franceză de culoare, care împletea grația cu forța.
Maria înoată repede, dar nu chiar ca David Popovici, nu uită să precizeze. Totodată, are și rezistență. Atât că se plictisește și pleacă acasă, că ar putea să ducă și o sută de bazine pe zi.
Are alte pasiuni: shopping-ul și show-urile culinare, precum și emisiunile de călătorii. De altfel, este și călătoare Maria. Merge și mult pe jos, fiindcă nu are mașină (n-are loc de parcare în Titan, unde locuiește).
Mariei Obretin îi place să se uite la atletism, la fotbal și la tenis. Nu înțelege însă de ce s-ar uita cineva la curling. I-au plăcut Zidane și Agassi, amândoi bărbați puternici, cu chelie (o fi un model bărbătesc?). Ia să vedem...
Maria Obretin: „Am o viteză teribilă”
- Uite că ne întâlnim când David Popovici tocmai a devenit iar campion mondial, acum la o sută de metri liber.
- Sunt motivată de această victorie. Sunt inspirată de campioni.
- Tocmai v-am recuperat dintr-un bazin de înot, unde înțeleg că vă faceți zilnic veacul. Întrebarea se ridică firesc: Ești Maria Obretin și înoți ca un delfin?
- Pentru întrebarea asta, faci interviul, recunoaște! Rima asta te-a sedus. Delfin în sensul că sunt pufoasă?
- În sensul că sunteți o înotătoare deplină. Tehnică, stil, viteză? Ce vă caracterizează?
- Tehnică nu am deloc. Am o viteză teribilă. Aici nu te întreci chiar cu tânărul David Popovici, ci cu niște doamne care vin și ele la bazin. Mai înot și cu zeii și le fac față. Zeii sunt ăștia care înoată foarte repede, fluture, bras, spate, tot.
- Cine v-a învățat pe dumneavoastră tainele înotului?
- Nevoia. Știți cum au fost vremurile. Te lăsau pe stradă și îți ziceau: descurcă-te! Și trebuia să te descurci. La noi, la Dunăre, te mai aruncau și în apă: descurcă-te! Și te descurcai. La noi era brațul Borcea, am început să înot natural, să plutesc, ce făcea toată lumea.
- Și ați prins plăcerea înotului?
- Nu e chiar o plăcere pentru mine, care sunt construită anti-sport. Nu mă trezesc dimineață și abia aștept să vin la bazin. Dar tot vin, pentru că trebuie. Am mai înotat și la mare, acolo te ajută și sarea.
- Faci sport pentru întreținerea divei, practic.
- Am făcut performanță în a fugi de sport, toată viața. Dar m-a prins din urmă. Trebuie să arăți un trupușor frumos lucrat. Și la spectacole, dar și pe stradă, fiindcă eu sunt un spectacol și pe stradă. Te rog să precizezi că am venit superbă, îmbrăcată într-o rochiță roșie (n.r. – confirmăm).
- Ați conștientizat superbitatea, ați ieșit cu ea din dulap prin hashtagul #suntsuperbă.
- Am încercat să mă impun.
- Alergări?
- Nu înțeleg de ce să alergi, dacă nu te aleargă nimeni! Am făcut performanță, îți ziceam, din a fugi de sport. Alergări – nu. Mi-ar fi plăcut să fiu campioană la patinaj, la dans, la perechi. Mă uitam la patinaj cu mare plăcere. Am fost o telespectatoare fidelă.
- Care a fost patinatoarea ta preferată?
- Surya Bonalyi. Aș fi fost genul ei. Mai pe forță, așa. Că nu sunt o gazelă.
- Ați tânjit după patinaj, deci.
- Și după dansuri sportive. Mi se pare că cele mai frumoase femei, cu cele mai frumoase trupuri, acolo se găsesc. Latino...
- Într-o vreme vă luase și pe dumneavoastră dansul, parcă. Tango-uri...
- Așa este, dar n-am mai avut timp, fiindcă mi-a duduit cariera, mi-a explodat, cum se zice. Când nu eram așa ocupată, țineam pasul. Am făcut tango, da. Dacă găsești un partener bun și tu ești un bun ascultător, dansezi foarte bine. Dacă ai un lider slab, îți dai cu dreptul în stânga. Ca în viață, Andrei!
Maria Obretin: „Cochetez de vreo zece ani mai serios cu sportul”
- Făceați educație fizică și sport când v-a explodat cariera?
- Începusem un pic. Cu sala. Făceam sală. Cochetez de vreo zece ani mai serios cu sportul. Înainte de asta, nu prea. Eram talent natural, cum s-ar spune. Dar merg mult pe jos. 15.000 de pași pe zi. Mă duc prin viață, unde am treabă. Eu vin la înot plină de ură, că nu-mi place mișcarea neapărat, dar pe măsură ce înot – îmi mai trece. Îmi place și că sportul ăsta ne face pe toți egali. Nimeni nu e vreo lumină cu tichiuța aia pe cap. Cred că m-am vindecat și de niște alergii de când am avut parte de atâta clor. Altfel, să știi că eu sunt bine, sănătoasă. Nu prea m-a durut nimic.
- Chiar nimic?
- Mă mai doare câte o gleznă. Am glezne de fotbalist retras, zdravene, am mai făcut entorse, una-două fac. În rest, slavă Domnului, sănătatea trupului mă caracterizează. E din ADN. Din ambele părți, de la mamă, de la tată.
- Ne așteaptă încă o jumătate de secol cu Maria Obretin?
- Un veac de singurătate...
- Nu e chiar așa. Sunteți ditamai vedeta a teatrului românesc.
- O domnișoară a teatrului românesc...
- Îmi mai spui ceva în latină?
- Altceva? Sportiv, așa? Per aspera ad astra.
- Frumos. Spre ce stele mai tânjiți?
- În afară de superbitate? Cu vârsta e din ce în ce mai greu să rămâi superbă, să știi. Mai fac și foamea, nu doar sport. Mă abțin de la prăjituri. Mă mai așez în fața unei cofetării și plâng. Dacă îmi dă cineva bomboane, eu le mănânc. Nu pot să dorm cu dulcele în casă. Mi-au adus surorile din Belgia (n.r. – Maria are două surori mai mici) bomboane acum, de nici nu mai vreau să-mi amintesc... Deși m-am bucurat de ele! Le-am mâncat pe toate!
Maria Obretin: „Eram fiartă pe fotbal! Mi-a plăcut Zidane”
- Fotbal ați privit?
- Am privit. Eram fiartă. Mă trezeam noaptea când era campionatul mondial din America. Cine mi-a plăcut? Mi-a plăcut Zidane... Și în general fotbaliștii de la naționala Italiei.
- De la noi?
- Hagi. Nu uit campionatul mondial din America. În 2000 eram deja în București, am ieșit la universitate. Oare de ce am ieșit?
- Victorie cu Anglia la Campionatul European din Belgia și Olanda.
- Așa, cum zici tu.
- Ce îți place cel mai mult la sport?
- La sport, îmi place sentimentul că am făcut ceva bun pentru mine, am conștiința împăcată. Știi cum e? Ești mulțumit de tine că măcar ai încercat. Iar când ai zile mai grele și tot încerci - e cu atât mai frumos!
- Din 365 de zile, măcar 300 de zile vii aici.
- Vin, da! Nu chiulesc. La sală nu-mi plăcea muzica. Nu-mi place gălăgia. Nu-mi place mirosul de plastic. Nu sunt eu cea mai sportivă din lume, dar îmi plac oamenii care fac sport, îmi plac trupurile atletice. Îmi place să privesc performanța, îmi place viața! Adică, na, ca spectator, e frumos. Nu înțeleg însă de ce s-ar uita cineva la curling! Mi se pare o jignire față de frumusețea celorlalte sporturi...
- Tenis?
- Da.
- Sampras sau Agassi?
- Agassi.
- Interesant. Tot un domn cu chelie, ca Zidane.
- Fiecare are ceva al lui. Toți avem încercările noastre. Chel-chel, dar era zdravăn bine Zidane!
- Federer sau Nadal?
- Nadal.
- Și el a cam început a cheli.
- Iată! Acum mă uit tot mai rar la sport. Cum ziceam, cariera...
{{text}}