Nivelurile lui Ianis Hagi

Tot auzim că viitorul său club va trebui să aibă un anumit standard, atât financiar, cât și competițional

Ultimele discuții cu Legia Varșovia par tot mai împotmolite, probabil în curând vom citi că s-a renunțat complet la tratative. Oficialii din Varșovia nu neagă interesul pentru Ianis, dar recunosc că le este greu să se ridice la nivelul pretențiilor lui, atât din punct de vedere al banilor, cât și din punct de vedere fotbalistic.

Oricât s-ar strădui, Legia nu poate fi altceva decât este, adică un club polonez. Nu britanic, nu italian, nu spaniol. Doar polonez!

Fantezii de vară

În așteptarea unei oferte, Ianis se pregătește deocamdată cu Farul, dar e clar că nu va juca la echipa dobrogeană. Nivelul său e altul, asta ni se tot spune! Iar poveștile cu FCSB sau cu Craiova, în contextul acestui nivel, par fantezii de vară prea fierbinte.

Competiția Superligii e așa cum o știm că e, cu bune și cu rele, mai degrabă mediocră decât valoroasă, iar salariile, oricât ar sufla patronii în ele, nu pot depăși 50 de mii de euro, cu toate bonusurile din lume. Deci, România pică și ea, e prea estică și prea puțin performantă/ofertantă.

Trecut, prezent și viitor

Aspectul financiar e important, mai ales că în acest moment Ianis Hagi e liber de contract, postură din care poate pretinde nu numai un salariu consistent, ci și o primă de instalare pe măsură.

Nu-i puțin lucru să-ți vină fără sumă de transfer un jucător cu aproape 50 de selecții (47 mai precis) în naționala României! CV-ul se plătește, trecutul cu Fiorentina, Genk, Rangers, parcursul la prima reprezentativă, totul! Însă la fel de adevărat este că se plătește și prezentul, care nu e prea grozav. Pentru că acest prezent dă perspectiva viitorului, un an, doi, trei, sau pe cât s-ar întinde viitorul contract.

Cota nu e tot un nivel?

Însă când vorbim despre nivel competițional trebuie să avem în vedere și că în ultimii doi ani și jumătate Ianis a jucat destul de puțin. Sigur, a fost accidentarea gravă, apoi refacerea, pauză mai lungă de un an. Apoi împrumutul infructuos de la Alaves, apoi ultimul sezon la Rangers, cu 24 de partide (și 4 goluri), ceea ce înseamnă cam jumătate din meciurile ”protestanților”.

Cota lui Hagi jr. (conform Transfermarkt), ajunsă la un moment dat la șapte milioane de euro, a coborât vertiginos, acum e doar de un milion și jumătate. Ceea ce nu denotă cine știe ce „nivel”, ci unul destul de des întâlnit în loturile FCSB-ului, CFR-ului, Craiovei și chiar Rapidului. Ca să avem în față o comparație, „banalii” Muhar și Fică de la CFR valorează 1,5, respectiv 1,4 milioane.

Exemplul tatălui

Ianis are doar 27 (neîmpliniți), adică e cam pe la jumătatea drumului său ca jucător , dacă opinăm că aceasta se va întinde măcar până la 36 de ani (cât a jucat tatăl său). E un moment de răscruce pentru el, unul dintre acelea traversate de foarte mulți fotbaliști de-a lungul carierelor.

La aproximativ aceeași vârstă, tatăl său accepta să plece de la Real Madrid, unde începuse să mai stea și pe banca de rezerve, către Brescia, abia promovată în primul eșalon italian.

Atunci, în 1992, Hagi senior a fost de acord să schmbe nivelul competițional și, fără îndoială și salarial, pentru că e greu de crezut că Brescia plătea ca Madridul. Decizia a fost receptată ca nebunească, aproape imposibil de explicat, dar după purgatoriul de doi ani de la Brescia a urmat pentru Gică încă aproape un deceniu la cel mai înalt nivel posibil. Însă nu se știe dacă „nebunia” tatălui e ereditară....