Ajunsă la 51 de ani, Monica Seles, una dintre cele mai dominante jucătoare de tenis în anii '90, cu 9 titluri de Mare Șlem, a cărei carieră a luat o turnură urâtă, după ce a fost înjunghiată pe teren, vorbește despre simptomele miasteniei gravis, o boală autoimună rară care afectează modul în care nervii comunică cu mușchii.
Pe 30 aprilie 1993, în timpul meciului din sferturile de finală ale turneului de la Hamburg, disputat împotriva bulgăroaicei Magdalena Maleeva, Gunter Parche, un fan obsedat al nemţoaicei Steffi Graf, rivala Monicăi din circuit la acea vreme, a pătruns pe teren şi i-a înfipt lui Seles un cuţit în spate.
Rana a avut o adâncime de 1,5 centimetri, jucătoarea din fosta Iugoslavie fiind transportată de urgenţă la spital. Seles nici nu împlinise 20 de ani în acel moment, deși era deja multiplă campioană în turneele de Grand Slam. În urma acelui eveniment crâncen, Monica Seles nu a mai putut juca tenis mai bine de doi ani.
Acum, fosta mare sportivă se destăinuie privind maladia care o chinuie în viața de zi cu zi. Institutul Național al SUA pentru Tulburări Neurologice și Accident Vascular Cerebral descrie această afecțiune ca fiind „o boală neuromusculară cronică care provoacă slăbiciune la nivelul mușchilor scheletici”, care „afectează cel mai adesea femeile tinere (până la 40 de ani) și bărbații mai în vârstă (peste 60 de ani), dar poate apărea la orice vârstă, inclusiv în copilărie.
Monica Seles povestește că primele semne ale bolii au fost vederea dublă și dificultatea de a coordona mișcările, ceea ce i-a afectat viața de zi cu zi, inclusiv activități simple precum uscarea părului. Diagnosticul a fost un șoc și a trebuit să își dea un „reset”, așa cum a mai făcut-o în momente-cheie ale vieții: mutarea în SUA la 13 ani, ascensiunea rapidă în tenis și atacul din 1993. Acum trece printr-un nou „reset” și îi sfătuiește pe cei cu boli autoimune să învețe să se adapteze.
Monica Seles: „Jucam cu copiii sau cu membrii familiei și ratam mingea”
„Jucam cu copiii sau cu membrii familiei și ratam mingea. Credeam că văd două mingi. Acestea sunt evident simptome pe care nu le poți ignora. Și pentru mine, așa a început această călătorie. Mi-a luat mult timp să accept, să vorbesc deschis despre asta, pentru că este un lucru dificil. Îmi afectează mult viața de zi cu zi.
Chiar și uscarea părului cu foehnul a devenit foarte dificilă. Când am primit diagnosticul, m-am gândit: «Ce?» Pe terenurile de tenis a trebuit să o iau de la capăt de câteva ori. Primul meu mare «reset» a fost când am venit în SUA (din Iugoslavia) la 13 ani. Nu vorbeam limba, mi-am părăsit familia.
A fost o perioadă foarte dificilă. Apoi, bineînțeles, a deveni o jucătoare de top, și acesta este un «reset», pentru că faima, banii, atenția, toate acestea îți schimbă viața, iar la 16 ani este greu să te descurci cu asta. Apoi, desigur, rănirea mea, și atunci a trebuit să o iau de la capăt. Și asta fac acum”, a spus Seles pentru Associated Press, adăugând că sfatul ei pentru toți cei care se confruntă cu această boală autoimună este că trebuie să se adapteze.
{{text}}